Orbul vindecat devine misionar
Cecitatea fizică e vindecată de Hristos, iar cel vindecat devine misionarul și tâlcuitorul inspirat al minunii ce i s-a întâmplat, iar fariseii în aceeași măsură orbesc din cauza răutății și ambiției demonice contra lui Hristos: „Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?Asta era credinţa: tare ca muntele, a acestui nou misionar al lui Iisus. Deci fariseii, văzând că nu pot isprăvi nimic cu el, l-au ocărât: că păcătos fiind, îi învaţă pe ei - drepţii - tainele lui Dumnezeu, - şi l-au dat afară. Iată tragicul situaţiei. Orbul căpăta vederea, iar fariseilor li se întunecau ochii de mânie asupra lui şi a lui Iisus. Un duh rău îi ţinea de inimă ca să nu recunoască pe Iisus şi să se lumineze şi ochii sufletelor lor. Iisus a tămăduit orbia ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. Orbia răutăţii nu are leac, dar... are pedeapsă”. (Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte vii, cap. Orbul din naştere şi sufletele oarbe. Charisma, Deva, 2006). Se confirmau cuvintele lui Iisus: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?”(Ioan 9,39-40).
Răspunsul Domnului din Matei 23
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. 17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? 18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat. 19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? 20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. 21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. 22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.(Matei 23, 16-22)
Fariseii conduc poporul, dar în direcție greșită
În Matei 23 fariseii sunt numiți orbi și nebuni. Acestea sunt cuvinte foarte aspre de la un om considerat a fi blând și iubitor. Apar în dreptul acuzei de orbire și nebunie, întrebări de felul: când Matei atribuie aceste cuvinte severe lui Iisus, oare a uitat afirmația Sa din 5,44? E paradoxal că Matei, prin Domnul Iisus, denunță pe farisei și saduchei, dar de fapt, încalcă chiar principiile stabilite de El. În fața acestor cuvinte aspre ale Mântuitorului se poziționează autori care susțin că este puțin probabil, din punct de vedere al istoriei fariseismului, ca Iisus să fi avut motive să spună cele mai multe condamnări antifariseice cu care El este creditat. Argumentarea care ne vine în ajutor pentru elucidarea dificultății este prezența în text a adaosului -căci spuneți-, care face mai evidentă acuza împotriva fariseilor, care învață, adică ghidează poporul, dar o fac în direcție greșită. Acești lideri au responsabilitatea să interpreteze corect Tora, dar nu o fac. De aici acuza întreită de orbire. Este valabilă pentru farisei zicerea din Pateric: „Cel care îl învață pe altul trebuie să fie el însuși perfect sănătos sufletește și să nu aibă patimi. Nu poți să-i construiești casă vecinului, iar a ta să se dărâme”. Fariseii au adaptat legislația la zi și au fost lideri eficienți, dar reglementările care au rezultat din teologia lor au făcut distincții legale destul de dificil de sesiszat pentru majoritatea oamenilor și moralitatea a scăzut ușor: sfințenia cerută de Tora și de profeții Vechiului Testament au fost în pericol. Involuntar, o astfel de viziune pregătește calea pentru o replică precum cea a Domnului Iisus, Care în Matei cere o dreptate mai mare decât cea a fariseilor (5,20).
Mulțimea ghidată greșit alege răul ca fiind bine: pe Baraba, nu pe Hristos
Argumentul din acest vai este mult diferit de primele două vaiuri. Orbirea fariseilor de a vedea în lucrarea lui Iisus pe Mesia profețit de Scripturile iudaice, e cu atât mai gravă cu cât, știm că fariseul știa Scriptura, cunoștea poruncile. Nu e lipsit de interes că în vaiul al treilea apar alte două acuze: călăuze oarbe, nebuni(de două ori) și orbi(de două ori). Trebuie specificat că, prin repetarea expresiei acest neam(sau această generație), acuza orbirii este asupra elitei Ierusalimului, orbită de putere și mai ales oarbă la prezența și scopul lui Dumnezeu în lucrarea Mântuitoruui Iisus Hristos, acuzele nu sunt anunțate pentru toți evreii din toate timpurile. Nu doar elitele, ci și mulțimea a dovedit că e oarbă. Mulțimea interogată de Pilat știa cu siguranță că alegerea corectă între Baraba și Iisus este salvarea lui Iisus. Dar mulțimea este orbită. Deși până în acest moment, în Evanghelie, mulțimile au fost neutre sau de multe ori pozitive în răspunsul lor la Domnul Hristos, în Săptămâna Patimilor, cu încurajarea arhiereilor și bătrânilor, cu scopul de a-și bate joc de Pilat, mulțimea alege intenționat răul ca fiind bine.
Orbirea fariseilor e generată de lipsa discernământului
Matei 23,16,17și 19 este doar vârful aisbergului în ceea ce privește comportamentul Iisus-ului mateian cu cărturarii și fariseii. Este, credem, momentul să ne întrebăm ce i-au facut fariseii și cărturarii lui Iisus? În contextul narativ mateian aceste grupuri, fie individual, fie împreună, sunt personajele negative din piesă. Ei atacă învățătura lui Iisus(15,12-„ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?”), El spune că răul vine de la ei(9,4-„Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?”), L-au acuzat de blasfemie (9,3-„unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte”), îl atacă cu încălcarea Torei (12,2-„fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.” și 15,1-2-„Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine”) și pentru că mănâncă cu păcătoși (9,11-„fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”), L-au testat (19,3-„s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină?”; 22,17„Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?”; 22,34-35-„Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?” și au complotat pentru a-L ucide(12,14-„Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă”).
O singură concluzie putem trage: orbirea echivalează cu lipsa de discernământ, o calitate necesară mai ales liderului.
Pr. Dr. Piț George Cosmin
George Cosmin Pit
-
Vindecarea orbului din nastere
Publicat in : Predici de duminica -
Vindecarea orbului din nastere
Publicat in : Duminica Orbului -
Duminica a VI-a dupa Pasti - Vindecarea orbului din nastere
Publicat in : Duminica Orbului -
Duminica Orbului din nastere
Publicat in : Duminica Orbului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.