Adeseori s-a marturisit ca icoanele ar fi niste carti pentru cei care nu stiu sa citeasca. De aici s-ar putea intelege ca cei educati nu au nevoie de ele. In realitate, icoanele nu ofera simple informatii, ci descopera natura umana transfigurata, indumnezeita, o natura spre care trebuie sa tinda orice om.
Icoana nu vesteste doar Intruparea Domnului sau implinirea unor persoane, ea ne graieste si ce trebuie sa devenim noi. Din continutul ei aflam care este menirea noastra in aceasta lume. Asadar, cel care nu reuseste ca prin unirea cu Dumnezeu sa faca din fata sa o fata a lui Hristos, da dovada clara de neimplinire.
Omul zilelor noastre gaseste tot timpul altceva care sa ia locul prezentei lui Dumnezeu din el. Faptul ca nu reuseste sa devina o icoana vie, nu inseamna ca ramane lipsit de chip. Nu, el va lua chipul celor carora se inchina. Iar cu cele cu care a dobandit mai multa asemanare in aceasta lume, cu acelea va si ramane la trecerea sa la cele vesnice. Iar faptul ca Hristos nu Se va recunoaste in noi, ne va aduce suferinta vesnica.
Sfintii Parinti au marturisit ca Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc ca sa ne mantuiasca. A luat chip de om, ca omul sa ia chipul lui Dumnezeu. Hristos nu a fost reprezentat ca noi sa putem discuta despre trasaturile Sale, ci pentru a ne descoperi care este destinatia omului – unirea cu Dumnezeu. Aureola din jurul capului sfintilor exprima prezenta lui Dumnezeu in ei. In concluzie, ori de cate ori ne aflam in fata unei icoane, sa nu uitam ca Hristos doreste sa ia chip in noi.
Adrian Cocosila
-
Temeiuri pentru cinstirea icoanelor
Publicat in : Pictura
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.