Intr-unul dintre imnurile sale, Biserica noastra numeste necredinta lui Toma ca fiind “buna”. Este de inteles ca oricine se poate intreba - exista necredinta buna sau rea? Pare sa existe, deoarece oamenii nu sunt buni sau rai la modul absolut. In omul care are o constiinta curata, o inima buna si ganduri smerite, totul este limpede. In omul infestat cu virusul necredintei, totul este intunecat si plin de neliniste. De am avea doar necredinta buna a Apostolului Toma!
Putem spune ca indoiala, ezitarea si putina credinta, sunt firesti omului care il cauta pe Dumnezeu cu mintea. Apostolii L-au rugat pe Hristos sa sporeasca credinta lor existenta. Necredinta, oricum, este o boala spirituala grava. Credinta este supra-rationala in timp ce necredinta este irationala. Necredinta este adesea opaca, provenind din frivolitate si superficialitate a gandirii, dintr-un mod de viata usuratic si dintr-o constiinta confuza.
Situatia lui Toma, care a lipsit in momentul aratarii lui Hristos ucenicilor Sai dupa Inviere, este tipic. Este clar ca Toma s-a indoit, fara a nega cu desavarsire, cerand dovada care sa ii confirme credinta. Binecunoscut pentru entuziasmul sau manifestat cu alte prilejuri, Toma nu este un sceptic ce este izolat si dezavantajat. El indrazneste, cauta, investigheaza, intreaba. Cauta adevarul, pentru a avea contact direct cu acesta. Hristos nu are o problema in a i-l oferi. El se intoarce pentru a-l intalni. El se intoarce pentru fiecare dintre noi.
Credinta multor crestini este uneori “calduta”, mai rece decat necredinta. Avem credinta ca o armura si ca un bun echipament pentru a ne intrece cu altii, dar nu pentru a fi invinsi; pentru a fi apreciati, admirati si priviti. Nu indraznim sa cautam mai profund inspre credinta noastra, nu dorim sub niciun chip sa o provocam, si probabil sa o expunem.
Credinta puternica ofera sanatate spirituala, echilibru, fermitate, putere, nadejde si incredere in Dumenzeu. Uneori, nu trebuie sa ne temem a adminte ca credinta noastra da dovada de ego-patologii ascunse si sentimentalism morbid. Poate atinge chiar punctul unei credinte gresite intr-unde tipul unui scepticism antisocial, ce ofera un exemplu destul de rau celorlalti. Cautandu-L pe Dumnezeu in acest fel, inseamna sa te intorci de unde ai plecat.
Toma cu siguranta nu era de rea credinta, nici nu credea cu usurinta. Era atent, deschis, sincer, sigur si adevarat. Era doar el insusi. Necredinta sa buna L-a facut pe Hristos sa vina catre el. Hristos I S-a oferit pentru sinceritatea sa. El nu i-a reprosat, faptul ca I-a cerut sa-L vada, sa-L atinga. Insa i-a binecuvantat pe cei care vor crede fara a vedea.
Necredinta tine desigur de libera alegerea a fiecaruia dintre noi. Necredinciosul afirma ca se intemeiaza doar pe ceea ce vede, ce pipaie si intelege prin intermediul logicii. Aceasta se arata a fi de o fortata si epuizanta usurinta.
Credinta, putem spune, vine cu dificultate, hazard, risc si indrazneala. De aceea, El ii binecuvinteaza pe cei care cred fara evidente tangibile. Cea mai puternica evidenta este confirmarea inimilor noastre. Putin-credinciosul Toma este fratele noastru, este slab, insa naste in noi intelegerea.
In Muntele Athos in aceasta zi avem priveghere de toata noaptea, deoarece intr-o asemenea zi am fost eliberati de sub jugul turcesc. Asa cum am invatat, in timpul sarbatorilor pascale vin mai multi oameni in ibserici. Aceasta inseamna ca credinta nu s-a stins. Dar poate deveni mai profunda si mai fierbinte. Toma nu este un exemplu pentru necredinciosi, ci pentru sceptici, pentru cei cu credinta putina, si in final pentru credinciosi. Fie ca necredinta sa cea buna sa rodeasca intru noi.
Parintele Moise Aghioritul
Traducere: Radu Alexandru
-
Caderea in necredinta
Publicat in : Credinta -
Necredinta - o optiune morala, nu un calcul gresit
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.