Imnografii, adresandu-se Maicii Domnului, au folosit cele mai frumoase metafore. De pilda, slujba Paraclisului o numeste pe Fecioara Maria: casa Domnului, munte umbrit, sfesnic de aur, rai, masa cea dumnezeiasca si Biserica.
Sarbatoarea Intrarii in Templu, de pe 21 noiembrie, o numeste pe Nascatoarea de Dumnezeu Biserica cea insufletita, si pe buna dreptate, pentru ca ea se pregatea sa devina salas al Imparatului Hristos. Iata cum ne prezinta scriitorul sfant intrarea triumfala in templu: Astazi Biserica cea insufletita a sfintei slave a lui Hristos, Dumnezeul nostru, singura binecuvantata intre femei, curata, se aduce in Templul Legii, sa vietuiasca in cele Sfinte. Si se bucura impreuna cu dansa Ioachim si Ana, cu duhul. Si cetele fecioresti Domnului canta, cu psalmi laudand si cinstind pe Maica Lui1.
Perioada liturgica in care praznuim aceasta sarbatoare este una speciala: Postul Nasterii Domnului. Iar legatura duhovniceasca pe care o facem intre perioada sederii Maicii Domnului in templu si Postul Craciunului este una evidenta: Fecioara Maria se pregatea sa-L primeasca in sanul sau pe Hristos, lucru pe care dorim si noi sa-l realizam in mod duhovnicesc.
Sfantul Simeon Noul Teolog, referindu-se la pocainta si nevointa sincera, determinata de o credinta puternica, afirma textual: Asadar, crezand din tot sufletul si caindu-ne cu caldura, zamislim pe Cuvantul lui Dumnezeu in inimile noastre, ca Fecioara, daca avem sufletele noastre fecioare si curate. Si precum pe aceea, fiindca era preaneprihanita, nu a topit-o focul dumnezeirii, asa nici pe noi nu ne topeste, daca avem inimile curate si neprihanite, ci se face in noi roua din cer si izvor de apa si rau de viața nemuritoare2.
Pentru a-L primi pe Hristos trebuie sa avem sufletele fecioare si curate. Si cum acest lucru nu se intampla de la sine, Postul Craciunului ne pune la indemana mijloacele de purificare necesare. Infranarea de la mancare si bautura, lectura duhovniceasca, actele de caritate si, mai ales, o buna spovedanie sunt arhicunoscute si necesare.
Sfantul Macarie Egipteanul ne spune ca pocainta este singura noastra salvare! Nici cultura, nici inteligenta, nici nobletea, nici frumusetea nu-l reinnoieste pe om, ci numai pocainta adevarata, rusinea si regretul pentru tot pacatul savarsit in trecut. Si, bineinteles, schimbarea totala a felului de vietuire, de gandire3.
Dupa nevointa Postului, dupa o buna spovedanie, trebuie sa incercam sa traim altfel. Mitropolitul Antonie de Suroj, meditand la pocainta, ne spune ca, avand nadejde in dragostea lui Dumnezeu si adaugand nevointa noastra pe care o ducem cu barbatie, vom da roadele vrednice ale pocaintei noastre. Domnul Hristos ne spune: Eu te iert! Iar tu, drept multumire pentru aceasta, nu din frica, nu pentru a te izbavi de chinuri, ci pentru ca poti raspunde dragostei Mele cu dragoste, incepe sa traiesti altfel4.
Nu doar Maica Domnului a devenit Biserica cea insufletita, ci si noi putem deveni. Lucrul acesta ni-l spune invatatura Bisericii, ni-l spun si colindele noastre. Vasile Voiculescu in cunoscutu-i Colind, cu profund continut euharistic, spune: In coliba-ntunecata/ Din carne si os lucrata,/ A intrat Hristos deodata./ Nu faclie ce se stinge,/ Nu icoana ce se frange,/ Ci El Insusi, trup si sange,/ Preschimbat pentru faptura/ Intr-o scumpa picatura,/ Dulcea Cuminecatura5.
Dorinta noastra puternica de a ne curati si de a deveni salas al lui Hristos o exprima si cantarile din preajma Craciunului: Pe mine, cel ce am ajuns pestera de talhari, arata-ma, Doamne, Cel ce in pestera Te-ai nascut, locas al Tau si al Tatalui si al dumnezeiescului Tau Duh, ca sa te slavesc in toti vecii.
Maica Domnului, mai curata si mai slavita decat orice faptura, datorita sfinteniei sale, a ajuns Templu preacurat al Mantuitorului: Preacurat Templu al Mantuitorului, Camara cea de mult pret si Fecioara, Sfintita visterie a slavei lui Dumnezeu, astazi este adusa in casa Domnului, impreuna aducand harul Duhului lui Dumnezeu, pe care o lauda ingerii lui Dumnezeu. Aceasta este cortul cel ceresc6.
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului
si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului
Note:
1 Mineiul pe Noiembrie, EIBMBOR, Bucuresti, 2005, p. 326.
2 Filocalia 6, EIBMBOR, Bucuresti, 1977, p. 157.
3 Pocainta sau intoarcerea la Dumnezeu, Editura Bizantina, București, 2001, p. 42.
4 Mitropolitul Antonie al Surojului, Bucuria Pocaintei, Editura Marineasa, Timișoara, 2013, p. 40.
5 Vasile Voiculescu, Integrala Operei Poetice, Editura Anastasia, București, 1999, p. 575.
6 Mineiul pe Noiembrie, p. 335.
Sursa: radiorenasterea.ro
.Pe aceeaşi temă
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.