Predica la Sf. Ilie Tesviteanul
„Auzi-ma, Doamne auzi-ma,
ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti Dumnezeu si ca Tu leintorci inima la Tine.” (III Regi, XVIII, 37)
Iubiti frati si surori intru domnul
Cand Dumnezeu a pregatit omenirea pentru venirea pe pamant a Domnului nostru Iisus Hristos, a ales din randurile poporului evreu barbati intelepti, virtuosi, drepti si cinstiti ca sa calauzeasca poporul la lumina dreptei credinte si sa-l fereasca de primejdia caderii in idolatrie.
Asemenea barbati providentiali au fost profetii. Inspirati de Duhul Sfant, acesti mesageri ai voii divine si organe ale revelatiei au prevestit viitorul, au condamnat faradelegea si pacatul, au transmis oamenilor cuvantul adevarului dumnezeiesc, au cultivat si aparat credinta intr-un singur Dumnezeu si au proorocit timpurile mesianice, pregatind astfel calea spre „legea harului si a adevarului” ( 1Ioan 1, 17), Legea Noului Testament a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Pentru rolul lor de indrumatori spirituali si interpreti ai voii si legii lui Dumnezeu, profetii au fost numiti „tribuni sacri ai poporului”. Ei reprezentau vocea lui Dumnezeu care mustra, mangaia, indemna si trezea constiintele adormite, iar in materie invatatoreasca si educativa erau suprema autoritate religios-morala. Profetii propovaduiau cu inflacarare cuvantul adevarului revelat, talmaceau poporului planul dumnezeiesc, anuntau implinirea fagaduintelor mesianice si sfatuiau pe contemporani sa se intoarca pe calea cea dreapta si sa vietuiasca dupa poruncile lui Dumnezeu.
Predica lor era insotita adeseori de acte supranaturale: semne, minuni si proorocii, pentru a confirma lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu in lume si carmuirea Lui in istorie. Activitatea profetilor s-a incheiat „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4), cand s-a intrupat Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ultimul profet fiind Sfantul Ioan Botezatorul, asa cum insusi Domnul a spus: „Toti proorocii si Legea au proorocit pana la Ioan” (Matei 11, 13).
In randul profetilor se inscrie la loc de cinste figura luminoasa a Sfantului Proroc Ilie Tesviteanul a carui pomenire o savarsim noi astazi si despre a carui viata si activitate vom incerca sa va vorbim in cele ce urmeaza.
Drept maritori crestini
Viata si activitatea Sfantului Prooroc Ilie Tezviteanul o gasim in Sfanta Scriptura in 3 Regi 17-22 si 4 Regi 1-2. El era originar din Tezva Galaadului, din semintia lui Neftalim. Misiunea sa, cea dintai a fost aceea de a spune regelui Ahab urmatoarele cuvinte: ,,Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, inaintea Caruia slujesc eu; in acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie decat numai cand voi zice eu!” (3 Regi 17,1).
Dupa aceea, se duse aproape de Iordan; acolo trebuia sa bea apa din paraul Cherit, iar pasarile de prada, seara si dimineata ii aduceau hrana. Cu toate acestea paraul a secat curand; glasul lui Dumnezeu trimise pe prooroc la Sarepta, aproape de Tir si Sidon, poruncind unei vaduve sa il hraneasca. La portile cetatii afla pe o vaduva, care aduna surcele; desi saraca, ea trebuia sa-i poarte de grija. El ii ceru putina apa si vazand graba cu care i-o aducea, a indraznit sa-i ceara si o bucatica de paine, iar vaduva i-a raspuns ca are numai un pumn de faina si putin untdelemn si ca a adunat cateva vreascuri ca sa gateasca pentru ea si pentru copil si apoi sa moara. Miscat de acest raspuns, Ilie o roaga sa gateasca mai intai pentru el si apoi pentru ea si pentru copilul ei, caci: ,,Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Faina din vas nu va scadea si untdelemnul din urcior nu se va imputina pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe pamant” (3 Regi 17, 18).
Ilie a fost gazduit in casa vaduvei si se hraneau prin minunea statornica, iar intr-o zi fiul vaduvei se imbolnavi si muri. Mama acestuia, intristata, a crezut caci casa sa n-a fost vrednica a primi pe Sfantul Ilie, si-i zice: ,,Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca sa-mi pomenesti pacatele mele si sa-mi omori fiul?” (3 Regi 17,18).
Ilie a luat copilul din bratele mamei sale si l-a dus in odaia unde era el si punandu-l pe pat s-a intins de trei ori asupra corpului copilului si-L striga pe Dumnezeu, rugandu-L sa intoarca inapoi in trup sufletul copilului. Glasul lui s-a auzit si sufletul copilului s-a intors in trup; copilul a inviat si Ilie l-a dat mamei sale. Asa s-a implinit cuvantul Mantuitorului, Care zice: ,,Cine primeste prooroc in nume de prooroc, plata de prooroc va lua si cine primeste un drept in nume de drept, rasplata dreptului va lua” (Matei 10,41).
Daca belsugul si veselia erau in casa vaduvei, nu era tot asa si in palatul lui Ahab. Cei trei ani si jumatate de foamete si de seceta au trecut; Ilie a primit porunca de la Dumnezeu ca sa se arate regelui lui Israel, fagaduindu-i venirea ploii. El a plecat fara frica, iar pe cale il intalneste pe Obadia – mai-marele curtii si-l trimite sa-i spuna lui Ahab de venirea lui. La reprosurile lui Ahab, Ilie ii raspunde: ,,Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu si casa tatalui tau, pentru ca ati parasit poruncile Domnului si mergeti dupa baali. Trimite dar acum si aduna la mine in muntele Carmel tot Israelul, dimpreuna cu cei 450 de prooroci ai lui Baal si cei 400 de prooroci ai Aserei, care mananca la masa Izabelei” (3 Regi 18,18-19).
Ahab indeplineste porunca profetului, iar poporul alerga cu gramada la muntele Carmel, pe malul Marii Mediterane. Apoi, indreptandu-se catre rege si catre popor, Ilie a zis: ,,Pana cand veti schiopata de amandoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, urmati Lui! Si daca este Baal, urmati aceluia (Poporul insa n-a zis nimic). Prooroc al Domnului am ramas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt 450 de oameni si prooroci ai Aserei, 400. Dati-ne doi vitei; ei sa-si aleaga unul, sa-l taie in bucati si sa-l puna pe lemne, dar foc sa nu faca, iar eu voi taia in bucati pe celalalt vitel si-l voi pune pe lemne si foc nu voi face. Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Si Dumnezeul Care va raspunde cu foc, Acela este Dumnezeu” (3 Regi 18,21-24).
Ei au facut cum i-a invatat Ilie. De dimineata pana la amiaza, amagitorii au chemat pe idolul lor, dar cu cat tacerea dumnezeului lor era mai mare, cu atata ei strigau mai tare, jucand imprejur si se impungeau cu lancile in cinstea lui, pe cand Ilie plin de incredere si de bucurie, nadajduia in indreptarea poporului in ziua acea si zicea preotilor lui Baal, chiar in batjocura, urmatoarele cuvinte: ,,Strigati mai tare, caci doar este Dumnezeu! Poate sta de vorba cu cineva, sau se indeletniceste cu ceva, sau este in calatorie, sau poate doarme; strigati tare sa se trezeasca!” (3 Regi 18,27).
Dupa ce regele si poporul s-au incredintat ca Baal avea ochi, dar nu vedea, urechi si nu auzea, a venit vremea sa se arate si puterea lui Dumnezeu. Ilie a chemat poporul in jurul sau, aseaza pe un altar 12 pietre, dupa numarul celor 12 semintii ale lui Israel, a sapat imprejur un sant si a pus jertfa deasupra lemnelor. A poruncit sa se toarne apa pe jertfa pana s-au umplut santurile din jurul jertfelnicului de apa, dupa care se roaga, zicand: ,,Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Israel! Auzi-ma Doamne, auzi-ma acum cu foc, ca sa cunoasca astazi poporul acesta ca Tu singur esti Dumnezeu in Israel si ca eu sunt slujitorul Tau. Auzi-ma, Doamne, auzi-ma, ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu Doamne esti Dumnezeu si ca Tu le intorci inima la Tine!” (3 Regi 18,36-37).
Cele din urma cuvinte din calduroasa sa rugaciune rasunau inca, cand a cazut foc din cer si a consumat toata jertfa si lemnele si pietrele si praful, secand toata apa de prin santuri. Vazand poporul aceasta minune, plin de mirare, a strigat: ,,Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!” (3 Regi 18,39).
Pentru a completa minunile din ziua aceea memorabila, trebuia o mare binefacere: seceta trebuia sa se sfarseasca; cerul era senin, iar Ilie avertizeaza pe rege ca aude zgomot de ploaie; dar numai el auzea; incepu sa se roage si trimise pe servitorul sau in varful muntelui sa priveasca spre mare; nu era inca nici un nor. De sapte ori il trimite Ilie si in sfarsit ucenicul aduce vestea ca se zareste un norisor mic ca un pumn. Il trimite la Ahab sa-i spuna sa plece acasa ca sa nu-l apuce ploaia.
Cerul se intuneca, norii se ingramadesc, vantul sufla si ploaia cade in torente, iar profetul merge pe jos dupa carul regelui, pana la intrarea in Israel.
Dupa minunile acestea vazute, binefaceri asa de mari si fagaduinte solemne, Ilie a crezut ca idolatria a fost nimicita si ca religia cea adevarata va inflori, dar s-a amagit, caci Izabela, sotia lui Ahab, a pus pret pe capul sau. Ilie mahnit, paraseste curtea si se retrage la Beerseba; lasand acolo pe ucenicul sau, el singur se duse cale de o zi in pustie, unde Moise cu israelitii ratacise asa de mult. Se aseza pe o piatra si dand curs gandurilor sale, plin de mahnire si de durere, vazand ca Dumnezeu este uitat de poporul Sau, disperand de a mai indrepta pe Israel, striga in tristetea sa: ,,Imi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul ca nu sunt eu mai bun decat parintii mei!” (3 Regi 19,4).
Obosit de drum ii veni somn si adormi, iar Dumnezeu veghea asupra lui; de doua ori il desteapta ingerul si-l roaga sa manance, caci calea pe care o va strabate este lunga.
Desteptandu-se, vazu mancarea langa el; aceasta a doua mana a pustiului intari puterile sale si ratacind 40 de zile, ajunse la Muntele Horeb. O pestera ii servea drept azil noaptea, iar mania Izabelei trecuse; era nevoie ca profetul sa fie la postul sau si a doua zi, glasul dumnezeiesc il intreaba: ,,Ce faci aici Ilie?” (3 Regi 19,9), iar Ilie raspunde: ,,Cu ravna am ravnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, caci fiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au daramat jertfelnicile Tale si pe proorocii Tai i-au ucis cu sabia, ramanand numai eu singur, dar cauta sa ia si sufletul meu!” (3 Regi 19,10).
Ilie trebuia sa stie caci cu toate pacatele poporului sau, Dumnezeu este milostiv si drept. Dumnezeu ii porunceste sa stea pe munte inaintea Sa. Ilie se opreste la gura pesterii; un vant puternic zguduia muntele, dar Dumnezeu nu era in acel vant. Stancile Horebului se cutremura din temelie, dar Dumnezeu nu era in acel cutremur. Para de foc sageta si lumina marginea muntelui, dar Domnul nu era in acel foc.
In toate aceste semne, Ilie nu vazuse preznta divina; de frica intra iarasi in pestera; iesi din nou: totul era linistit, un vant usurel sufla in fata lui si in acel vant simti prezenta Domnului Dumnezeu, si Dumnezeu l-a intrebat: ,,Ce faci aici, Ilie?” (3 Regi 19,13). La aceasta intrebare, profetul trebuia sa spuna din nou adevarul, zicand: ,,Cu ravna am ravnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, ca au parasit fiii lui Israel legamantul Tau, au daramat jertfelnicile Tale si pe proorocii Tai i-au ucis cu sabia; numai eu singur am ramas, dar cauta sa ia sufletul meu!” (3 Regi 19,14)
Dumnezeu i-a poruncit sa-si reia misiunea sa si sa fie incredintat, ca judecatile Sale, desi amanate, nu sunt pierdute; Dumnezeu ii vesteste urcarea pe tronul Siriei a lui Hazael, a lui Iehu in Israel si a lui Elisei la misiunea profetica; toti trei – insarcinati cu razbunarea lui; iar ca sa-l mangaie, Dumnezeu i-a spus ca sunt inca in Israel 7000 de inchinatori adevarati, care nu si-au plecat genunchii idolilor. Astfel pleca din Horeb si veni la Abel-Meholo ca sa-i incredinteze lui Elisei mantaua profetica, nelasandu-i timp decat sa-si ia ramas bun de la familia sa.
Minunile in desert i-au aratat si ne arata si noua astazi caci Dumnezeu nu-i paraseste pe alesii Sai; acest adevar reiese si din istorisirea biblica cu via lui Nabot (3 Regi 21)
Nabot era un om care avea o vie frumoasa ce se invecina cu marile gradini ale lui Ahab, iar acesta voia s-o cumpere fie pe bani, fie sa-i dea alta in schimb. Nabot ii zice ca nu o vinde pentru ca este mostenire parinteasca. Ahab se supara tare si astfel Izabela pune pe cativa oameni de-ai lor sa spuna ca Nabot a vorbit de rau pe Dumnezeu si pe rege. Nabot, pe baza marturiilor mincinoase este condamnat la moarte si ucis cu pietre de catre popor; iar dupa aceea, Ahab a luat cu usurinta via lui. In urma uciderii lui Nabot Izreeliteanul, Ilie se prezinta inaintea lui Ahab si cu fermitatea si demnitatea care il caracterizeaza, ii prezice sfarsitul, atat lui Ahab, cat si sinistrei sale sotii – Izabela, zicandu-le: ,,Asa zice Domnul: Iata voi aduna peste tine necazuri si te voi matura si voi starpi din ai lui Ahab pe cei de parte barbateasca, fie rob, fie slobod in Israel; si voi face cu casa ta cum am facut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat si cu casa lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru faradelegea cu care M-ai maniat si ai dus pe Israel in pacat. Cainii vor manca pe Izabela pe zidul Izreelului” (3 Regi 21,21-23).
Profetul a vazut cu multumire umilinta regelui si-l vesti ca pedeapsa se va amana pe timpul domniei fiului sau, astfel: ,,Sa stiti deci ca nimic din ceea ce a spus Domnul impotriva casei lui Ahab n-a ramas neimplinit. Domnul a facut ce zisese prin robul Sau Ilie” (4 Regi 10,10)
Misiunea profetului se apropia de sfarsit. Rasplata cea mare il astepta. Se duse la Iordan impreuna cu ucenicul sau Elisei si in prezenta acestuia s-a inaltat la cer intr-un car de foc, cu trupul.
Toate aceste evenimente, Ilie le-a trait aproximativ intre anii 870-851 i.Hr.
Iubiti credinciosi
Exista o stransa legatura intre Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul si Sfantul Prooroc Ilie Tezviteanul. Ioan Botezatorul a fost Inaintemergatorul Domnului in calitatea Sa de Mantuitor, iar Sfantul Prooroc Ilie va fi Inaintemergatorul celei de-a doua veniri a lui Hristos, mai ales ca el, ca si un alt drept al Vechiului Testament n-a trecut prin moartea pamanteasca.
Din paginile Sfintei Scripturi aflam ca inainte de cea de-a doua venire a lui Hristos, lumea va fi amagita de un fals Mesia, Antihristul, adica potrivnicul sau dusmanul lui Hristos.
Odata cu venirea Antihristului, vor aparea si proorocii Domnului, Ilie si Enoh, avand drept scop intarirea duhovniceasca a credinciosilor si infruntarea lui Antihrist. Aceasta ne invata Revelatia (Descoperirea) dumnezeiasca cuprinsa in Sfanta Scriptura, astfel:
,,Iata ca Eu va trimit pe Ilie proorocul, inainte de a veni ziua Domnului cea mare si infricosatoare; el va intoarce inima parintilor catre fii si inima fiilor catre parintii lor, ca sa nu vin si sa lovesc tara cu blestem” (Maleahi 3, 23-24);
,,Enoh, bine-placut Domnului fiind, s-a mutat cu trupul si este pilda de pocainta neamurilor” (Int. Sirah 44,16);
,Ilie intr-adevar va veni si va aseza la loc toate” (Matei 17,11);
,,Si voi da putere celor doi martori ai Mei (Ilie si Enoh) si vor proorocii, imbracati in sac 1260 de zile. Acestia sunt cei doi maslini in cele doua sfesnice care stau inaintea Domnului pamantului. Si daca voieste cineva sa-i vateme, foc iese din gura si mistuieste pe vrasmasii lor; si daca ar voi cineva sa-i vateme, acela trebuie ucis. Acestia au putere sa inchida cerul, ca ploaia sa nu ploua in zilele proorociei lor si putere au peste ape sa le schimbe in sange si sa bata pamantul cu orice fel de urgie, ori de cate ori vor voi. Iar cand vor ispravi cu marturia lor, fiara care se ridica din adanc va face razboi cu ei si-i va birui si-i va omori. Si trupurile lor vor zacea pe ulitele cetatii celei mari, care se cheama, duhovniceste, Sodoma si Egipt, unde a fost rastignit si Domnul lor. Si din popoare, din semintii, din limbi si din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile si jumatate si nu vor ingadui ca ele sa fie puse in mormant. Iar locuitorii de pe pamant se vor bucura de moartea lor si vor fi in veselie si isi vor trimite daruri unul altuia, pentru ca acesti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pamant. Si dupa trei zile si jumatate, duh de viata de la Dumnezeu a intrat in ei si s-au ridicat pe picioarele lor si frica mare a cazut peste cei ce se uitau la ei. Si din cer au auzit glas puternic, zicandu-le: Suiti-va aici! Si s-au suit la cer, in nori si au privit la ei dusmanii lor” (Apocalipsa 11,3-12).
Din cuvintele citate in Apocalipsa, rezulta ca Ilie si Enoh: vor fi imbracati in sac; vor prooroci 1260 de zile; vor avea stapanire sa inchida cerul ca sa nu ploua pe pamant, in timpul proorociei lor; vor avea putere sa prefaca apa in sange si sa loveasca pamantul cu tot felul de urgii; atunci cand vor sfarsi proorocia lor de 1260 de zile, Antihrist se va razboi cu oaste impotriva lor si-i vor omori si trupurile lor vor zacea trei zile si jumatate neingropate in Ierusalim; dupa trei zile si jumatate vor invia si se vor inalta din nou la cer in vazul tuturor si cei care ii vor vedea, se vor infricosa foarte tare.
In aceasta privinta, Sfantul Ioan Damaschinul zice: ,,Vor fi trimisi Enoh si Ilie Tezviteanul (Maleahi 3,23-24; Matei 17,10-12; Marcu 9,11-12) si vor intoarce inima parintilor catre copii (Maleahi 3,23-24), adica sinagoga catre Domnul nostru Iisus Hristos si catre predica Apostolilor, dar ei vor fi omorati de Antihrist. Si va veni Domnul din cer, in chipul in care Sfintii Apostoli L-au vazut mergand la cer (Faptele Aostolilor 1,11), Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit, cu slava si cu putere (Luca 21,27) si va omori pe omul faradelegii si pe fiul pierzarii cu Duhul gurii Lui (2 Tesaloniceni 2,8). Asadar, nimeni sa nu astepte pe Domnul de pe pamant, ci din cer, dupa cum El Insusi ne-a dat incredintare (Matei 16,27; 25,31; Luca 21,27)”.
Cand vor predica Ilie si Enoh, ii va auzi tot pamantul si-i va vedea toata lumea. Ei vor propovadui Dreapta Credinta (Ortodoxia). Toate cuvantarile si minunile lor vor fi vazute la televizor. Ei ne vor pregati pentru cea de-a doua venire a lui Hristos, ne vor intari in credinta in vreme de persecutii, caci Biserica Ortodoxa in acele vremuri va fi crunt persecutata, dupa cum zice Mantuitorul: ,,Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi. Si de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scapa nici un trup, dar pentru cei alesi se vor scurta acele zile” (Matei 24,21-22).
Din toate cele expuse reiese ca trebuie sa dam o mare importanta milosteniei cum a facut vaduva din Sarepta Sidonului; trebuie sa luptam impotriva pacatului lacomiei; trebuie sa-i cinstim in mod special pe alesii si slujitorii Domnului, cum a procedat tot aceasta vaduva; trebuie sa ne pregatim prin Credinta Dreapta (Ortodoxa) si fapte bune pentru cea de-a doua venire a lui Hristos.
Nu trebuie sa uitam ca Sfantul Prooroc Ilie Tezviteanul este considerat de catre poporul roman si Armata Romana, ca ocrotitor al Fortelor Aeriene Romane, precum si a Aviatiei Civile; este bine sa-l avem pe Sfantul Ilie mijlocitor in rugaciune intre noi si Dumnezeu, aducandu-i imne de lauda, zicand: ,,Bucura-te, Ilie, marite prooroc si Inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!”. Amin.
Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta
preot Marian David
-
Sfantul Proroc Ilie
Publicat in : Vietile sfintilor -
Predica la Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul
Publicat in : Sfantul Proroc Ilie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.