Taina Nasterii lui Hristos este mai presus de orice o taina pascala. Sfintele Pasti, in traditia noastra ortodoxa, trimit mai intai de toate la Inviere, la sarbatoarea Invierii lui Hristos din morti. De asemenea ele trimit la fiecare imagine a jertfei ce a fost descoperita in timpul activitatii pamantesti a lui Iisus, de la Nasteera Sa, prin Botez si Schimbarea la Fata, pana la moartea Sa pe Cruce. Fiecare etapa a "pelerinajului" Sau, de la pestera si ieslea din Betleem pana la inmormantarea Sa in mormantul lui Iosif, descopera taina vocatiei Sale: aceea de a fi o jertfa a iubirii Tatalui, pentru mantuirea noastra si mantuirea lumii create de Dumnezeu.

In icoana Nasterii Domnului aceasta taina este descoperita intr-un mod cu totul special.

Imaginea traditionala Il arata pe Pruncul-Hristos in centru, inconjurat de zidurile pesterii in care S-a nascut. Este infasat nu in scutece, asemenea unui nou-nascut, ci in giulgiuri: o panza folosita in cazul inmormantarii, ce preinchipuie asezarea Sa intr-o alta pestera, o alta "gaura neagra" sapata in inima creatiei, urmand mortii Sale pe Cruce.

Este asezat nu intr-un leagan (patut), ci pe un altar de jertfa: un loc de sacrificiu ritual ce prevesteste momentul cand Isi va intinde mainile pe “lemn”, va simti cuiele strapungandu-I trupul, si va rosti strigatul final al unui om aflat pe moarte: “Doamne, in mainile Tale imi incredintez duhul Meu!”

Fecioara Maria, invesmantata in rosul mortii si al invierii, priveste inspre trecutul copilului in eternitate, cugetand la taina la care a fost facuta partasa. Ea este de fapt personajul central, intrucat ea este Maica Domnului, Sfanta Fecioara din care Fiul lui Dumnezeu S-a facut om. Datorita “fiat-ului” (acordului) ei, acceptarii chemarii minunate la care a fost supusa, Dumnezeusi-a putut asuma trup, deplinatatea umanitatii noastre cazute (om adevarat). “A devenit ceea ce noi suntem”, doar cu scopul de a ne deschide calea  - calea sfinteniei si iubirii - ca noi sa devenim “ceea ce El este”. Astfel incat noi sa putem impartasi deplin slava si bucuria vietii Sale intru inviere.

Toate acestea sunt posibile, deoarece Fecioara a rostit cuvantul “Da”. Deoarece s-a supus celei mai marete si importante taine dintre toate, taina “Intruparii”.

Insa expresia sa, ne descopera o alta latura a faptului acceptarii chemarii ingerului. Destinul sau presupune nu doar o conceptie tainica sub conditiile ce o vor expune batjocurei si condamnarii. Implica de asemenea tragedia. Ea simte dintru inceput, ne arata icoana, ca Fiul Sau S-a nascut pentru a muri. Ea da nastere unui miel de jertfa.

Ea cunoaste ca acest prunc, un dar oferit ei, va fi totodata un dar oferit lumii. Si ea constientizeaza ca acest dar va presupune suferinta sa dar si suferinta Lui. Ea nu se poate vedea inca stand la piciorul Crucii Sale. In orice caz, ea deja intuieste ceea ce batranul Simeon ii va marturisi doar peste cateva zile: “O sabie iti va strapunge sufletul”.

In pofida caracterului tragic ce domina scena, icoana tinteste dincolo de intuneric si moarte. In pestera coboara o raza stralucitoare de lumina si imaginea unui porumbel, ce simbolizeaza prezenta Duhului Sfant. Deasupra se afla mana Tatalui, izvorul vietii, atat omenesti, cat si dumnezeiesti. Pe altar se afla Pruncul-Hristos. Aici, in saracia unui staul, apar cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Ca si in icoanele Botezului Domnului si ale Schimbarii la Fata, Dumnezeu este prezent si Se descopera.

Iisus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu, Se naste in cele mai smerite conditii imaginabile, intr-un mod care provoaca scepticism si ostilitate din partea contemporanilor Sai si chiar din partea membrilor propriei Sale familii. El se naste in conditiile vietii noastre zilnice: rutinei noastre, stresului nostru, anxietatii noastre, mortalitatii noastrr. Insa El vine ca un dar de jertfa din partea iubirii Tatalui.

Un copil m-a intrebat odata de ce Dumnezeu Tatal L-a trmis pe Fiul Sau Iisus pentru a muri si nu a venit El Insusi. I-am aratat o icoana a Nasterii si am incercat sa-i explic ceea ce cu greu poate fi rostit in cuvinte, insa pare totusi mai adevarat decat multe lucruri. I-am spus ca orice tata va dori mai degraba sa moara el decat sa-si sacrifice copilul.

Cand Tatal Il ofera pe Fiul Sau pentru viata lumii, El ne ofera darul suprem al iubirii Sale. La moartea lui Iisus, Maica Domnului a cunoscut o infinita tristete si mahnire. Si Tatal Sau, intru totul asemenea.

John Breck

Traducere de Radu Alexandru

 

.

• Craciunul - Nasterea Domnului
  Publicat in : Nasterea Domnului - Craciunul
• Craciunul pe rit vechi
  Publicat in : Viata liturgica
• Craciunul branduit
  Publicat in : Craciun
• Cu Craciunul la Gioni Teologul
  Publicat in : Editoriale