Un nou an bisericesc debuteaza toamna, pe 1 septembrie, pentru ca, potrivit vechii traditii iudaice, toamna a inceput istoria omului in raiul pe care i-l pregatise Dumnezeu. Iar prima sarbatoare pe care o gasim in calendar, pe 8 septembrie, este, deloc intamplator, cea a Nasterii Maicii Domnului. Este fixata in ziua a opta pentru a arata stransa legatura pe care acest praznic imparatesc il are cu mantuirea noastra, intrucat cifra 8 reprezinta, in teologie, simbolul vietii vesnice. Dupa cele sapte zile ale creatiei, va veni, la sfarsitul lumii, ceea ce numim ziua a opta, cand lumea va fi judecata si vom avea un cer nou si un pamant nou.
Avem, asadar, in fiecare an, ca prima sarbatoare, tocmai pe aceasta - numita in popor si Santa Maria mica, spre deosebire de Adormirea Maicii Domnului, care este Santa Maria mare - pentru ca, prin nasterea Fecioarei se pune inceputul mantuirii noastre. Intrucat tatal Fecioarei Maria, Ioachim, isi tragea obarsia din Natan, fiul lui David, iar mama sa, Ana, era din neamul lui Aaron, putem spune ca Maica Domnului era, dupa tata, din neam imparatesc, iar dupa mama din neam arhieresc. Nu este lipsit de semnificatie acest amanunt intrucat Cel Caruia ii va da nastere, Iisus Hristos, este numit si Imparatul imparatilor sau Marele Arhiereu. Sfantul Nicodim Aghioritul ne spune ca aceasta nastere a Maicii Domnului este cu totul deosebita si unica in intreg Vechiul Testament. Cu toate ca si alte femei au nascut dupa ce multa vreme au fost sterpe, cum ar fi Sara, Rahila sau mama lui Samson, acestea toate au nascut nu fete, ci baieti. Prima si singura care a nascut fata a fost Ana cea stearpa si aceasta arata rolul, unic in istorie, care se pregatea pentru Maria, acela de a-L aduce pe pamant pe Mantuitorul.
Cel mai adesea, Maica Domnului a fost numita in teologie ca fiind A doua Eva sau Eva cea Noua, prin analogie cu numele de Noul Adam ce s-a dat lui Hristos, Cel ce a restaurat chipul omului cazut in pacatul stramosesc. In cartea Facerii stim ca exista un blestem al lui Dumnezeu adresat sarpelui celui viclean: "Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul" (Facere 3, 15). Femeia de care se vorbeste aici este Maica Domnului, cea despre care noi spunem, in acatistul inchinat ei, ca este "izbavirea lacrimilor Evei". Caci daca printr-o femeie, Eva, a intrat in lume pacatul, tot printr-o femeie, Fecioara Maria, a venit si mantuirea neamului omenesc. Eva a auzit de la Dumnezeu, inainte de a fi alungata din Eden, cuvintele: "in dureri vei naste fii", in timp ce Sfanta Fecioara a auzit din glasul arhanghelului: "Bucura-te cea plina de har!". Eva a mai auzit, tot in acel moment: "atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani", iar Maria a primit in inima sa cuvintele: "Domnul este cu tine!", caci ea nu a cunoscut barbat, ci a fost umbrita de puterea lui Dumnezeu atunci cand l-a zamislit pe Iisus.
Cinstirea Fecioarei Maria este mai presus de cea acordata oricarui om, indiferent de sfintenia acestuia, dar nu este mai presus de cea acordata lui Dumnezeu Insusi. Dincolo de argumentele scripturistice sau cele din scrierile Sfintilor Parinti, ca temei pentru cinstirea care se cuvine sa o acordam Maicii Domnului este un lucru extrem de simplu si pe intelesul tuturor: atata vreme cat Il marturisim pe Iisus Hristos ca Dumnezeu si Il slavim in rugaciunile noastre, nu putem sa nu laudam si sa nu cinstim pe Maica Sa! Caci cine poate sa desparta pe Maica de Fiul sau? Sau cum putem sa ne amagim ca Il iubim pe Dumnezeu, dar sa vorbim despre Maica Sa ca despre o femeie oarecare? Exista, din pacate, chiar intre cei care se numesc pe sine crestini, unii care spun ca Maica Domnului nu a fost decat o femeie virtuoasa, dar careia ii neaga pururea fecioria. Cat de mare poate fi ratacirea unora ca acestia ne dam seama si din faptul ca pana si musulmanii, desi nu-L marturisesc pe Iisus ca Fiu al Dumnezeu, ci doar ca pe unul dintre marii prooroci, totusi in Coran mentioneaza ca Acesta S-a nascut din Fecioara Maria in chip supranatural.
"Intruparea presupune o mama si o sarcina"
Despre Maica Domnului exista, si in limba romana, o literatura extrem de bogata. Cu toate acestea, abia acum a fost publicata (mai exact, luna trecuta) o lucrare care sa cuprinda toate informatiile esentiale despre viata sa. Volumul "Viata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria", publicat de Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, este, putem spune fara nici un fel de ezitare, cea mai completa lucrare despre cea care s-a invrednicit a primi in pantece pe Insusi Fiul lui Dumnezeu. Dincolo de cantitatea impresionanta de informatii (ce se regasesc in cele 556 de pagini alb-negru si cele 48 de pagini color, cu ilustratii), volumul surprinde prin faptul ca ofera cititorului toate sursele credibile ce ne vorbesc despre Maica Domnului. Sunt prezente trimiteri la Vechiul si Noul Testament, cuvinte ale Sfintilor Parinti si ale unor scriitori bisericesti, elemente imnografice, dar si acele surse apocrife care contribuie la elaborarea unei teologii mariologice. Iar pentru ca traim intr-o epoca a vizualului (dar mai ales pentru ca imaginea este folosita de Biserica din cele mai vechi timpuri, spre a transmite sau intari mesajul sau), deseori se regasesc in text trimiteri la anexele color ce cuprind icoane sau fresce reprezentative, fotografii ale unor locuri mentionate in viata Maicii Domnului sau harti ale locurilor pe unde a peregrinat pe acest pamant.
Este o carte eveniment, cu alura de enciclopedie, dar si cu o anumita caldura ce razbate din modul in care sunt prezentate date dintre cele mai diverse, de la talcuiri de o uimitoare profunzime si sensibilitate pana la plastice descrieri ale traiului de zi cu zi sau ale unor randuieli specifice societatii in care a trait Fecioara Maria. Spre exemplificare, am sa inchei cu un cuvant al Sfantului Fotie (de la pagina 38), care, in omilia sa la praznicul Nasterii Maicii Domnului, explica: "Dupa ce Dumnezeu a daruit omului bucuria Raiului si stapanirea asupra oricarui lucru din Gradina aceea, a gasit de cuviinta ca acela care fusese investit cu o atat de mare autoritate, sa fie disciplinat si invatat printr-o oarecare porunca. Dar, chiar si dupa savarsirea pacatului, Ziditorul nu a trecut cu vederea fapturile Sale, desi cazusera intr-o asa de mare greseala. A fost nevoie, de aceea, ca una dintre Persoanele Sfintei Treimi sa se faca om ca sa arate ca re-facerea, ca si facerea, a fost propria Lui lucrare. Astfel, intruparea presupune o mama si o sarcina. Asadar, a fost nevoie ca o mama sa fie pregatita pentru a-L naste pe Ziditor, pentru re-facerea din temelii a intregii umanitati. Ea trebuia sa fie fecioara, caci asa dupa cum primul om s-a nascut din pamant virgin, tot astfel re-facerea trebuia sa se petreaca printr-un pantece feciorelnic, iar nu dintr-o placere trecatoare, fie ea si legitima. Asa trebuia sa fie savarsita nasterea Ziditorului, caci Dumnezeu a primit sa Se nasca pentru izbavirea celui robit de placere. Cine a fost asadar vrednic de aceasta? Cu siguranta a fost ea, cea nascuta in acea zi, in chip neobisnuit, din Ioachim si Ana, din radacina stearpa. A fost nevoie, chiar mare nevoie, ca aceea care din leagan si-a pastrat trupul curat, sufletul curat si gandurile curate, sa fie aratata ca Maica a Ziditorului. A fost nevoie ca aceea care a fost adusa de mica la Templu, care a calcat pe locuri necalcate, sa se arate ca un templu viu pentru El, Cel care i-a dat viata. A fost nevoie ca aceea care s-a nascut in chip minunat dintr-un pantece sterp si care a inlaturat ocara parintilor ei, tot ea sa indrepte greseala protoparintilor ei. Caci prin ea, ca urmasa, a venit biruinta asupra pacatului stramosesc, pentru ca ea a daruit trup si a dat nastere lui Hristos, Mantuitorul neamului nostru".
pr. Constantin Sturzu
Sursa: doxologia.ro
pr. Constantin Sturzu
-
Pelerinaj - Nasterea Maicii Domnului
Publicat in : Pelerinaje -
Nasterea Maicii Domnului - Sfanta Maria Mica
Publicat in : Nasterea Maicii Domnului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.