Despre talanti si slava desarta

Despre talanti si slava desarta Mareste imaginea.

Dintotdeauna ideologiile mincinoase au fost promovate prin mass-media, care, la rândul ei, s-a folosit de așa-zisele „personalități” din diferite domenii, cu „priză” la „marele public”.

Nu am înțeles, poate îmi spuneți dvs., cititorii, de ce unor oameni cu puține „competențe”, noi, „poporul”, le dăm credibilitate, îi ascultăm și chiar îi urmăm fără nici cel mai mic discernământ, ca niște „oi de junghiere” (Romani 8, 36)?

De bună seamă ați auzit ce spune Mântuitorul Iisus despre Sine: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte... Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.

Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine (Ioan 10; 11-12, 26-27).

Cu atât mai grav, din moment ce o parte dintre așa-zisele VIP-uri, dintre acești „oameni aleși” și adulați, despre care ni se spune mereu că au merite deosebite, au mai mult o existență biologică, ca să nu spun chiar imorală.

Și ce poate fi mai trist, decât să decazi până acolo încât să te lauzi cu Talanții pe care Dumnezeu ți i-a dat ca să-i înmulțești pentru binele și mântuirea tuturor.

Problema nu e mass-media, nici falsele modele care vin să ne dea lecții de viață, ci nivelul de inteligență, de cultură și civilizație, de credință și moralitate al oamenilor dintr-o societate.

Chiar trebuie să devenim toți niște „măscărici”, ca să „reușim” în viață? Din moment ce totul se termină cu implacabila moarte..., cine ne va pomeni după obștescul sfârșit, după o viață trăită în minciună și înșelare?

Sf. Ioan Gură de Aur spunea că slava deşartă face „nefolositoare” și fără rod duhovnicesc orice faptă bună pe care o facem.

Ba mai mult, slava deşartă „împrăştie”, ca și vântul, toate comorile noastre sufletești, și face zadarnică toată osteneala noastră.

Slava omului stă în „buna credinţă, dreptate, milostenie, blândeţe, pace, adevăr şi iubire nefăţarnică faţă de toţi oamenii”, toate acoperite de Smerenie.

Din păcate am ajuns să ne lăudăm și să ne fălim cu „lucrurile stricăcioase” ale acestui veac, ca unii care nu ne deosebim cu nimic de cei care se desfată cu „bogăţia în vis”.

În mod paradoxal, slava de la Dumnezeu o dobândim doar atunci când am ajuns să disprețuim slava de la oameni, care, de cele mai multe ori, e fățarnică și mincinoasă.

Și tot Sf. Ioan Gură de Aur ne spune că „mândria face necurată toată vieţuirea noastră chiar de am avea curăţie, feciorie, post, rugăciune, milostenie şi alte virtuţi”.

Firesc ar fi să ne cuprindă „panica”, atunci când ne laudă cineva, pentru simpla întrebare: „dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt” (Constantin Noica), toate neputințele, patimile și păcatele mele ascunse?

Smerenia este cu totul altceva. Ea începe din momentul în care dobândim „starea unei păci interioare”, cea a împăcării cu Dumnezeu, cu conştiinţa şi cu oamenii a căror judecată o exprimă pe cea a lui Dumnezeu.

Smerenia este deci o „împăcare cu toate circumstanţele acestei vieţi”, este „starea omului” care, indiferent de ce s-ar întâmpla, pe toate le primeşte ca din mâna lui Dumnezeu (Mitropolitul Antonie Bloom al Surojului, „Despre întâlnirea cu Dumnezeu”).

Cel care e cu adevărat smerit, pe acela „nimic nu-l poate murdări, coborî, umili”. Este cel care a acceptat „ultimul loc şi nu poate merge mai jos. În această poziţie, nimic nu-i poate zdruncina seninătatea sufletului, pacea şi bucuria” (Mitropolitul Antonie de Suroj, „Rugăciunea vie”).

Mi-a rămas în minte, de la Sf. Părinți, acest criteriu „infailibil”, ca cercetare de sine: ai ajuns să-L simți în inimă pe Hristos și să te vezi mai jos decât toată zidirea lui Dumnezeu?

Iar la final, mă întreb pur și simplu: dacă ar semna acest articol o „personalitate” mediatizată, oare cum ar fi perceput și câte „aprecieri” ar curge...?

Tot respectul și o sinceră reverență înaintea oamenilor adevărați, pentru care Dumnezeu mai ține lumea...

Sorin Lungu

Despre autor

Sorin Lungu Sorin Lungu

Colaborator
251 articole postate
Publica din 18 Ianuarie 2018

Pe aceeaşi temă

07 Februarie 2021

Vizualizari: 464

Voteaza:

Despre talanti si slava desarta 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE