Intrucât în calendarul nostru este pomenit şi Sfântul Dimitrie cel Nou, Basarabov, este bine să facem de la început cuvenita distincţie: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea, în cetatea Tesalonicului din Grecia, unde se găsesc şi cinstitele lui moaşte, ziua de pomenire fiind 26 octombrie. Iar Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, a trăit cu aprox. 1000 de ani mai târziu, pe pământul Bulgariei de azi, fiind pomenit la 27 octombrie, sfintele lui moaşte aflându-se, din secolul al XVIII-lea, în catedrala patriarhală din Bucureşti.
Din considerente cronologice, în acest an consacrăm un mic panegiric pentru Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, pentru care ne inspirăm cu precădere din versurile Acatistului, evocând câteva şi ţesând în jurul lor datele biografice mai importante, o dată cu amintirea unor fapte minunate din pilduitoarea-i slujire:
„Bucură-te că din părinţi binecredincioşi ai răsărit” (Icos 1).
Dimitrie se naşte din părinţi aleşi: tatăl era conducător al Provinciei Iliria, pe vremea lui Diocleţian şi a lui Maximian-Hercules, asociatul său, funcţie care-l ţinuse departe de creştinism; mama, însă, era creştină, transmiţând fiului evlavia şi zestrea spirituală, ca o altă Elenă (sfânta împărăteasă, mama Sfântului Constantin cel Mare).
Tatăl îl va instrui în arta militară, mama în vieţuirea creştinească. Dimitrie, supus şi iubitor de părinţi, s-a dovedit ascultător faţă de amândoi: va îmbrăţişa cariera militară, bucurându-se de aprecierea tuturor, inclusiv a împăratului, care-l va numi, la propunerea tatălui, general-prefect peste Iliric; iar în tainiţele sufletului va fi un creştin exemplar, fapt care se va dovedi ulterior.
„Bucură-te că n-ai îngăduit a se huli credinţa cea dreaptă” (Icos 3).
Împăraţii sub care ostăşea erau păgâni şi porunciseră crunte persecuţii pentru creştini. Aceste porunci pe linie administrativă veneau, însă, în conflict cu simţămintele lui creştine, de aceea propovăduieşte pe Hristos pe faţă, zicând: „Cinstesc pe împăratul, dar pe Hristos mai mult!”. Această mărturisire i-a atras pierderea slujbei, totodată închisoarea.
„Bucură-te că temniţa ţie cămară luminoasă s-a arătat” (Icos 4).
Cu nădejdea tare în Hristos şi viaţa veşnică, Dimitrie nu a deznădăjduit. Curajul său şi al atâtor alţi sfinţi martiri i-a întărit mai apoi pe toţi dreptmăritorii creştini, între care şi atâţia conaţionali ai noştri care au populat temniţele comuniste, mergând spre moarte ca la nuntă.
Exemplul lor extraordinar, manifestat mai ales prin programul de rugăciune şi întrajutorare, a contaminat şi pe alţi condamnaţi, care înainte de a intra în închisoare nu erau creştini, preschimbând chinurile în veselie duhovnicească.
Acestora se potrivesc cuvintele rostuite pentru Sfântul Dimitrie în Acatist: „Foc arzător având în sufletul tău, fericite mucenice Dimitrie, pentru dragostea Celui dorit al tău, întru nimic socotind chinurile, întărit de darul Lui, vesel ai intrat în temniţă, şezând ca într-o cămară luminoasă, rugându-te şi cântând psalmi”.
„Bucură-te că tânărul Nestor, reazem tare în Hristos şi în ale tale rugăciuni a avut” (Icos 5).
În Tesalonic aveau loc, în acest timp, serbări, ospeţe şi lupte de arenă în cinstea împăratului. Un atlet vestit, Lie, gladiator vandal păgân, era plătit să se lupte în arenă cu creştinii înfometaţi şi slăbiţi în închisoare, pe care îi arunca nemilos de pe un pod pe o platformă de suliţe, spre amuzamentul cinic al spectatorilor.
Nestor, un tânăr creştin închis împreună cu Dimitrie, revoltat de acest masacru şi cunoscând puterea rugăciunii lui Dimitrie, îi cere binecuvântarea să se lupte cu păgânul. Dimitrie îl binecuvântează: „Pe Lie vei birui, iar pe Hristos îl vei preaslăvi!”. Mâna lui Dumnezeu n-a întârziat să se arate: ca un alt David, care l-a doborât odinioară pe trufaşul Goliat (I Regi, 17), Nestor l-a aruncat pe Lie în suliţele soldaţilor.
„Bucură-te, că intrând ostaşii în temniţă, vesel te-au aflat stând la rugăciune”(Icos 7).
Auzind despre doborârea lui Lie, împăratul, nefiind în stare să cugete la lucrarea Dumnezeului adevărat, a dat curs mâniei, poruncind să-i taie capul lui Nestor. Aflând că Dimitrie l-a binecuvântat, a poruncit să fie şi el ucis: soldaţii, cu toate că l-au găsit în rugăciune, senin şi blând, au împlinit păgâneasca poruncă, străpungându-l cu suliţa. Martirajul lor n-a fost uitat de Biserică, primind fiecare zi de pomenire: Dimitrie, precum ştim, în 26 octombrie, Nestor în 27, aceeaşi lună.
„Bucura-te vas de mir neîmpuţinat şi de boli vindecător” (Icos).
Prin rânduiala dumnezeiască, după un oarecare timp, un boier binecredincios, Leontie, îmbolnăvindu-se greu, a poruncit să se facă săpături în locul unde i s-a spus că a fost îngropat Sfântul Dimitrie şi minune a lui Dumnezeu, a descoperit trupul neputrezit, care izvora un mir frumos mirositor. Prin atingere de Sfintele Moaşte, Leontie s-a vindecat pe dată.
După ce creştinii au dobândit libertate, drept mulţumită Leontie a zidit o biserică în locul temniţei, aşezând la loc de cinste şi Moaştele Mucenicului.
Astăzi aceste sfinte odoare împodobesc cetatea Salonicului din Grecia, cetate binecuvântată şi prin prezenţa altor două Sfinte Relicve: ale Sfântului Grigorie Palama şi ale Sfântului Simeon Noul Teolog.
Copleşiţi de admiraţie faţă de pilduitoarea-i viaţă, rostim încă o dată refrenul-acatist: „Bucură-te, Izvorâtorule de Mir, Mare Mucenice Dimitrie!”. Amin.
Pr. Vasile Gordon
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.