Intr-una dintre infatisarile Mantuitorului dupa Inviere, vine langa Apostolii Sai, pranzeste cu ei, avand un dialog simplu, dar profund, cu Petru. Ne-ar ajuta mult, langa aceasta imagine sa punem amintirea pacatului savarsit de Petru si abordarea lui de catre Hristos dupa bucuria Invierii.

Pacatul savarsit prin lepadarea facuta in fata celui mai greu moment din viata pamanteasca a Lui Hristos, fara indoiala era ceva ce Petru nu-si putea ierta! Insa aceasta nu a fost un impas pentru Invatatorul in a se apropia de el. Si nu numai atat, dar intrebarile nu aveau nici o legatura cu cele intamplate. Trecutul este parte a vietii noastre, insa "ACUM este numele timpului lui Dumnezeu" (Pr. Galeriu). Deci, daca acum sunt hotarat sa-mi schimb viata si sa-mi indrept greselile, Domnul nu face altceva decat sa-mi calauzeasca pasii in viitor.

Am trait si traiesc cu sentimentul ca cel mai mare dar pe care il face Dumnezeu lumii acesteia dupa izgonirea din Rai, este Preotia ca slujire spre mantuirea omului. Pentru mine discutia aceasta dintre Petru si Mantuitorul pe care o descrie Sf. Ap. si Evanghelist Ioan, este piatra pe care se intemeiaza Taina Preotiei. Fara a vrea sa micsorez ca importanta vreuna din treptele slujirii (Apostolie, Episcopie, Preotie, Diaconie), pentru mine totul este Preotia.

Preotul, prin slujirea Sfintei Liturghii si daruirea iertarii prin taina spovedaniei, repune in comuniune pe om cu Dumnezeu. Slujirea aceasta de cele mai multe ori este o viata plina de jertfe si suferinte, dar si bucurii ce izvorasc din lucrarea harului in inimile noastre. Nu ar fi posibila continuarea unui drum atat de anevoios pentru un om, daca nu ar exista iubirea ce i-a inflacarat inima cand a simtit dorinta de a se darui Domnului.

"Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc" este raspunsul lui Petru la o intrebare pe cat de simpla, pe atat de evidenta. "Paste oile Mele" zice Domnul, cerand lui sa se ingrijeasca de acum incolo de cei ce vor sa-I urmeze Lui. Dovada iubirii pe care ar trebui fiecare dintre noi sa o aiba pentru Domnul, este bucuria ce izvoraste din jertfa facuta pentru a sluji Lui. Deci, cea mai mare jertfa pe care o poate face omul cat si punerea in fapta a iubirii ce salasluieste in inima lui, sunt incredintarea in mana Domnului si acceptarea crucii slujirii atat Lui Dumnezeu, cat si omului.

Harul Sfantului Duh care este invocat in timpul savarsirii Sfintelor Taine, impreuna cu participarea noastra trup si suflet la tot ce este spre mantuirea noastra, devine lucrator si prin daruirea fara conditii a Preotului pentru sfintirea credinciosilor si nu a lui. Bineinteles ca ar fi existat o cale prin care Domnul sa ne mantuiasca fara a fi nevoie de Preotie, dar noi cei ce slujim cum ne-am fi putut exprima trairea Iubirii in fapte? … Este o parere personala si imi place sa cred ca fiecare slujitor al Sfantului Altar este un martor si un propovaduitor al Iubirii.

A sluji Iubirii este binecuvantarea la care ar trebui sa tanjim cu totii, fara a ne lasa prada fricii responsabilitatilor izvorate dintr-un comportament ce trebuie sa fie corespunzator trairii avute. Frica nu face altceva decat sa impiedice realizarea celor dorite si (poate) binecuvantate, caci o traim combinata cu gandul unei nevrednicii peste care nu putem trece. Uit ca eu nu trebuie sa fac altceva decat sa ma daruiesc cu tot trupul, cu tot gandul si cu tot sufletul spre a deveni marturie vie a Dumnezeului celui Intrupat.

Frica despre care se vorbeste in Noul Testament, este cuvantul "φόβος" ("fovos") din limba greaca; dar care are sensul de respect si nu de teama. Caci frica ma impiedica sa iubesc, dar respectul ma indeamna…

Nu stiu daca ceea ce fac prin si in aceasta slujire imi va ajuta spre mantuire, insa cred si marturisesc ca incerc sa traiesc, sa slujesc si sa ma jertfesc… A continua propovaduirea apostolica si in zilele noastre nu poate fi decat raspunsul de azi a lui Petru de atunci: "Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc". Si suntem intrebati mereu: "Ma iubesti tu pe Mine?"…

Platon spunea ca "daca nu faci nimic pentru credinta ta, atunci ori credinta ta nu are valoare, ori tu esti de nimic", asa ca cel mai mic lucru pe care il pot face este sa las pe Domnul sa lucreze prin mine; si in acelasi timp descopar lumii nu numai valoarea credintei mele, dar si minunea invierii din pacat prin pocainta.

De trei ori a pacatuit Petru in fata Domnului, tot de trei ori a fost intrebat daca Il iubeste. Haideti "cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta" (2 Corint. 13, 5) si iubim precum suntem indemnati, si astfel vom gasi puterea sa traim jertfa in bucurie. Daca ne este greu, atunci sa incepem prin a respecta starea de jertfa pe care Slujitorii o traiesc cu bucuriile si caderile lor.

Doamne da putere Slujitorilor Tai prin Harul Duhului Sfant, iar pe noi ne iarta pentru frica noastra de a iubi…

Arhim. Siluan Visan
 

.

• Lepadarea de Hristos
  Publicat in : Pilda zilei
• Daca voi nu Ma vreti, Eu va vreau!
  Publicat in : Religie
• Iuda si Petru, doi tradatori
  Publicat in : Saptamana Patimilor