In nuvela istorica "Alexandru Lapusneanul" scrisa de Costache Negruzzi, intalnim o replica, devenita intre timp foarte cunoscuta, anume: "Daca voi nu ma vreti eu va vreau". Este rostita de catre personajul ce da numele nuvelei, caruia i se spusese ca poporul nu il vrea, avand intentia de a-si recapata tronul pierdut din cauza tradarii boierilor.
Privind din perspectiva vietii crestine, a realitatilor acesteia, constatam ca aceeasi replica, poate fi rostita de catre Dumnezeu, desigur, cu nuantarile de rigoare, atunci cand ne intoarcem privirea de la El, atunci cand El nu mai stapaneste intru noi.
Pe Dumnezeu il tradam prin pacat, punand in locul Sau, idoli de tot felul, provenind din lumea creata. Astfel, El nu ne mai este Stapan, pentru ca nu mai facem voia Sa. Ne lasam insa stapaniti de pacat si de patimi, ca porniri irationale. De aceea, Dumnezeu poarta o lupta continua pentru a redobandi "tronul" care i se cuvine de drept, locul nostru cel mai de taina, anume inima.
Nu intamplator Mantuitorul a spus ca "Nu am venit sa aduc pace, ci sabie!". Miza acestei lupte dintre diavol si Dumnezeu este inima fiecarui om.
Nu putem sa vorbim de calea omului catre Dumnezeu fara a vorbi, mai intai, de calea lui Dumnezeu catre inima omului. Daca Dumnezeu nu ni s-ar fi descoperit, cunoasterea Sa ar fi fost cu neputinta. Deoarece Dumnezeu este insa Treime de Persoane, iese din Sine, fiind Iubire. El se impartaseste astfel tuturor creaturilor si, cu atat mai mult omului, menit sa fie preot al intregii creatii.
Dar pentru ca omul sa poata sfinti creatia trebuie ca mai intai sa se sfintesca pe sine. Iar sfintirea omului nu este posibila fara ca Duhul Sfant sa salasluiasca in om, fara ca Dumnezeu sa se odihneasca intru el.
Calea lui Dumnezeu catre inima omului nu este una violenta. El niciodata nu se impune. Dumnezeu nu "da buzna". Ba chiar aceasta prezenta discreta a Sa, trece la unii dintre semenii nostri drept absenta a lui Dumnezeu.
Paul Evdochimov vorbind despre iubirea nebuna a lui Dumnezeu pentru om, dimpreuna cu nepatrunsul sau respect fata de libertatea umana, aduce drept marturie cuvantul Sfantului Nicolae Cabasila: "Dumnezeu se arata, dezvaluindu-Si iubirea… Respins, el asteapta la usa… Pentru tot binele pe care ni l-a facut, El nu ne cere, in schimbul stergerii datoriei, decit iubirea".
Tot Evdochimov afirma despre crestin ca este "un ins mizerabil, dar el stie ca exista Cineva si mai mizerabil, acest Cersetor de iubire care sta la poarta inimii: "Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, eu voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine" (Apocalipsa 3, 20).
Aceasta cale se intemeiaza pe jertfa. Hristos Insusi afirma: "Am venit ca sa va slujesc". El S-a Intrupat, a Murit si a Inviat, pentru ca si omul sa poata muri si invia intru El. S-a Inaltat la Ceruri, pentru ca firea omeneasca sa fie purtata in "sanurile Tatalui".
In acest sens, in Hristos, firea omeneasca a parcurs acel abis dintre Pogorarea la iad si Inaltarea la Cer. Acestea sunt cele doua extreme pe care le pot cunoaste existentele rationale create. Intre ele se afla, calea cea mai lunga in plan duhovnicesc, cea de la iad la cer, de la osanda la slava vesnica. Este de netrecut de catre omul singur. Numai impreuna cu Hristos percurgerea aceastei cai, in mod paradoxal, ni se poate parea usoara. El ne spune: "Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara" (Matei 11:28-30).
Prin Taina Sfantului Botez ne imbracam intru Hristos. El isi face acum inceputul salasluirii intru noi ca membri ai Trupului Sau (ai Bisericii). Hristos aduce insa cu Sine, Sfanta Treime. De aceea, spunem, ca Botezul ne face partasi modului de viata Treimic. Modul de viata eclezial se intemeiaza pe modul de viata Treimic, adica pe comuniunea in iubire cu Dumnezeu si cu semenii, pe care o desavarsim prin participarea constanta la celelalte Sfinte Taine si Ierurgii din Biserica.
Nu este putin lucru ca Dumnezeu "sa ne vrea". Dovada concreta a acestui lucru este faptul ca existam. In Biserica, insa, aflam si "ce vrea" Dumnezeu de la noi: sa ne cantam permanent in rugaciune, bucuria de a fi, iar in inimile noastre, El sa ramana pentru eternitate, "Cel dorit".
Radu Alexandru
-
Nepatimirea
Publicat in : Credinta -
Hristos in mine
Publicat in : Religie -
Taina Marturisirii
Publicat in : Sfintele Taine -
Aripile rugaciunii
Publicat in : Credinta -
Stand inaintea lui Dumnezeu
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.