Modalitatile de racolare a noilor adepti specifice sectelor religioase

 

 

Incercand o analiza atenta a mijloacelor de racolare de noi membri in cadrul sectelor religioase, observam trei etape succesive:

 

1. Faza de seducere

 

Faza de seducere in primul rand a tinerilor (in special), cu un psihic labil si care isi pun obisnuitele intrebari in legatura cu sensul vietii lor, intrebari specifice varstei. Aceasta metoda de recrutare este foarte larg raspandita utilizand chiar principii moderne de marcheting.

 

Mai intai este reperata "tinta" (a se citi "victima"), dezorientata si vulnerabila dorinta a singuratatii somajului, deceptiilor sentimentale sau pur si simplu datorita idealismului izvorat din naivitatea lipsei de cunoastere si educatie. Apoi urmeaza racolarea acestei vic­time, intr-un loc public, pe strada, la scoala, la bar sau discoteca. Un tanar misionar, imbra­cat elegant sau sport, dar si intr-un caz si intr-altul cu o imbracaminte curata si ingrijita, foarte bine instruit si pregatit pentru a-si vinde "marfa" (multi dintre liderii sectelor con­temporane considera nu numai ca religia se poate vinde ca oricare alta marfa, dar in mod deosebit Dumnezeu poate fi comercializat foarte bine astazi pentru obtinerea de avanteje economice sau politice), interpeleaza persoana vizata si deschide discutia angajand un dia­log nevinovat si total "dezinteresat".

 

Subiectul abordat nu va divulga nici pe departe scopul religios-misionar (afara de cazul "Adeptilor lui Krishma" care sunt tradati de tinuta vestimentara specifica), ci va lua in dis­cutie problemele fundamentale legate de sensul vietii, valoarea iubirii, a prieteniei, a exis­tentei unei puteri supranaturale identificata cu Dumnezeu, pe scurt, se vor discuta toate intrebarile pe care un tanar si le poate pune, intrebari la care considera ca familia, soci­etatea sau Biserica nu-i pot oferi raspunsurile multumitoare.

 

Simtindu-se ascultata si pusa in valoare, victima primeste cu atentie si bucurie argumentele interlocutorului sau.

 

Odata stabilita aceasta stare de rezonanta psihica, naivul este invitat, intr-un mod cu totul natural, de a-si indulci singuratatea si de a gasi bucuria si caldura umana acompaniindu-l pe aparent "dezinteresantul binefacator" intr-o vizita la prietenii lui. Asadar nimic nu s-a realizat impotriva vointei persoanei racolate, din proprie initiativa, fara a avea senti­mentul vreunei frustrari de libertate sau constrangere, dar fara sa stie ca de fapt va fi con­dusa catre "centru" (Moon, Krishma, si multe alte secte practica aceasta conversiune aproape indirecta, in timp ce scientologia si organizatiile religioase sincretiste de factura orientala prefera o infiltrare lenta prin "Yoga").

 

La "centru" sau "la prieteni", ia sfarsit faza seductiei. Primit calduros, invitatul va gasi tot ce-i lipseste: prietenie, caldura umana, foarte multa atentie din partea tuturor, o atmos­fera de rugaciune imbinata cu parfumuri frumos mirositoare. Gasind fara sens viata ante­rioara, va accepta cu entuziasm un stagiu de un week-end intre prieteni, ceea ce-l va deter­mina sa rupa relatia cu familia lui (care nu-i intelege aspiratiile varstei), cu societatea (care nu-i ofera siguranta si sprijin), pentru a se consacra acestui grup care va deveni noul domi­ciliu.

 

Acceptand o pozitie inferioara (ca ultim venit), "naivul" ofera tot ce are: timpul, energia sau profesia, iar noii sai prieteni ii ofera in schimb siguranta mantuirii.

 

Aderarea la o secta este resimtita deci ca o eliberare, ca o aventura personala.

 

Pentru argumentarea celor afirmate pana aici as dori sa prezint modalitatea de recrutare religioasa la MOON (AUCM - Association pour l'Unificalion du Christianism Mondial) conform Manualului de recrutare prezentat de Alain Woodrow: in fiecare zi, echipa de misionari moonisti isi desfasoara activitatea de recrutare in orase, in campsuri universitare, la iesirea din biserici, dupa o tehnica studiata si eficienta, in primul stadiu, cel de "contact", trebuie stiut sa alegi "tinta" (naivul n.n.). Se cere sa fii bun psiholog si sa inveti sa citesti pe chip, apoi cand deja este angajata discutia, trebuie sa impresionam oamenii prin calmul, siguranta si concentrarea noastra, caci autosugestia este foarte importanta.

 

Pentru a-i impresiona pe altii, trebuie mai intai noi insine sa fim impresionati, sa avem o incredere absoluta in ceea ce spunem, si sa vorbim afisand sentimente foarte puternice.

 

Trebuie sa intelegem ca suntem superiori altora, dar in acelasi timp trebuie sa pastram o atitudine de umilinta. Nimeni nu agreaza ideea de a pierde ceva (fie numai si timpul n.n.), asadar se impune ca oamenii sa aiba impresia ca vor castiga ceva ascultandu-ne, sa plece multumiti si cu dorinta de a reveni sa ne vada. Nimeni nu trebuie sa cunoasca intentiile noastre.

 

In Statele Unite ei organizeaza chiar concursuri intre diferite "echipe regionale" pentru a evalua randamentul lor de atragere a noilor membri.

 

De exemplu, cu ocazia celei de a 30-a sesiune pentru formarea liderilor sectei, desfasurata in 1973 in S.U.A., Moon a fixat ca test pentru candidati de a petrece timp de 15-30 zile vanzand flori si facand noi adepti: "daca nu raportati cate 80 dolari si trei adepti pe zi nu veti fi admisi".

 

Aceleasi metode de prozelitism si racolaj spiritual intalnim si la gruparea "Copiii lui Dumnezeu" sau "Familia dragostei", si intr-o oarecare masura si la "Asociatia pentru Constiinta lui Chrisma" dar acestia din urma nu-si pot ascunde identitatea datorita hainelor albe pe care le poarta, si a tunsorilor specifice. Adepti ai acestei grupari total straine spiri­tului crestin-ortodox al poporului roman, intalnim din ce in ce mai des prin parcurile Bucurestiului, in special in Herastrau si Cismigiu.

 

De obicei sunt cate doi, asezati cu picioarele sub sezut in forma de meditatie Yoga: cu capetele rase dar cu o coada simbolica fie pe centrul capului fie la spate, indiferenti la toti care privesc aparitia lor stranie, si repetand delirant, acompaniati de instrumente specifice, in special mici tamburine: "Hare Krishna, Hare Krishna, Hare, Hare, Hare Rama, Hare Rama, Rama, Rama, Hare Hare" (hare - bucura-te sau bucuria lui Krishma).

 

Alte grupari folosesc metode diferite de apropiere si prozelitism comparativ cu cele descrise mai sus.

 

De exemplu, pentru Martorii lui Iehova, textele de baza sunt furnizate de sediul lor central din New York, iar revistele de referinta sunt: "Turnul de Veghere", "Treziti-va". Cei care isi dedica intreaga viata pentru invatarea celorlalti, dupa metode indelung si bine puse la punct, au sectoare in subordine si-si desfasoara opera de evanghelizare fie pe strada fie prin vizite la domiciliu. Intalnim adesea "martori ai lui Iehova", de altfel cu un angajament total si sincer fata de valorile predicate de secta, care ne ofera cu generozitate revistele lor amintite mai sus, sau carti cu o calitate grafica demna de invidiat.

 

De obicei, "martorii-evanghelizatori", sunt formati numai pentru a distribui materialele de colportaj si de a angaja discutii limitate si stilizate. Ei se deplaseaza in grupuri mici, de cate doua persoane, dar unerori pot fi intalnite si persoane singure. In general ei evita un dialog in profunzime si intalnirile se limiteaza deseori la o confruntare fata in fata pe baza punctelor de vedere contradictorii, iar martorii au ca scop de prim interes suscitarea curio­zitatii religioase a interlocutorului si de a-i oferi brosurile care contin mesajul esential al sectei. Se pare, deci, ca obiectivul urmarit nu este de a crea relatii personale ca-n cazul altor grupuri, ci de a multiplica contactele pasagere.

 

Asadar, in urma celor aratate mai sus observam ca raporturile dominante sunt cele verticale la grupari religioase ca "Martorii lui Iehova", in timp ce la secte ca "Moon" sau "Constiinta lui Chrisna" ori "Copiii lui Dumnezeu", structurile sunt mai mult in plan ori­zontal, de prietenie si solidaritate intre membrii grupurilor locale.

 

Aceste grupuri locale adesea nu au nici o idee despre structurile nationale sau internationale ale organizatiei sa accentueze spontaneitatea relatiilor si nu structurile ierarhice.

 

Toate sectele trebuie sa se reinnoiasca si sa se readapteze in permanenta si sa-si faca noi adepti pentru a-si asigura nu numai expansiunea ci mai ales, supravietuirea.

 

Clasele vizitate in actiunile de racolare sunt de toate categoriile, in special clasele de mijloc, dar cu infiltratii pana in aparatul superior de conducere. Sunt preferate de obicei profesiile care se definesc prin contactele nemijlocite dintre oameni precum: zidari, instalatori, frizeri, medici, profesori, etc.

 

Dupa aceasta faza, a "atragerii" la secta, incepe a doua faza numita faza "destructiva", cand, intelectul si structura fizica si psihica a noului venit, sunt "pregatite" pentru a primi "invatatura cea adevarata".

 

2. Faza destructiva

 

Pentru a-i imprima (a-i educa) noului sosit fidelitatea fata de grup, acesta il solicita mai intai sa rupa orice relatie cu mediul sau inconjurator anterior: familie (in primul rand), prieteni, serviciu, prezentate ca elemente ale unei lumi ostile, incarcate de negativism, peste care domnesc fortele raului de care trebuie sa ne izolam si sa ne purificam.

 

Asadar, in aceasta lume supusa distrugerii, cu ajutorul noilor metode de prietenie ale grupului si cu tandretea liderului pentru sufletul aflat pe calea pierzarii, se poate reface calitatea de individualitate si formarea unei personalitati marcante in acest imperiu al anonimului, evident cu conditia de a uita trecutul sau, si de a se subordona noilor principii de viata descoperite la "prieteni", avand acces astfel la mantuire.

 

Pentru a realiza aceasta remodelare a personalitatii, secta foloseste un limbaj nou, un limbaj "de lemn" unde cuvintele sunt deturnate de sensul lor initial cu scopul de a face sa-si piarda orice ecou asupra realitatii.

 

Aceasta metoda nu este caracteristica doar sectelor ci ea este tipica tuturor dictaturilor totalitariste (in special cele comuniste), putand-o considera ca o rapire (kidnapping) spiritu­ala.

Viata in noua identitate este stereotipa; voce inflexibila, privire fixa, ras frecvent. In teorie, "Copiii lui Dumnezeu", de exemplu, sunt liberi sa plece cand doresc, dar dorinta de a pleca este considerata ca o tentatie a diavolului. Credinciosii sunt numiti "oite", si cand au aderat la grupare au incetat, in mod sistematic, orice activitate exterioara inutila: munca, studii, relatii familiale, pentru a se consacra unor scopuri mult "mai importante".

 

Aceasta noua doctrina se rezuma la cateva puncte esentiale:

 

a. "Copiii lui Dumnezeu" prefera o viata rupta de restul lumii, o viata infantila, cu un limbaj propriu si simplist, fara nuante: "este cu adevarat bine", "este rau", "este gresit", "este diabolic", "te iubesc". Este un limbaj care se adreseaza mai mult afectivului decat rationalului. Supunerea fata de organizatie distruge orice initiativa personala.

 

b. Singurul contact cu lumea inconjuratoare este prozelitismul, atunci cand adeptii merg si distribuie "scrisorile lui Moise David" (conducatorul gruparii) si invitatia facuta altor tineri de a se alatura comunitatii.

 

c. Stiinta si cunoasterea in general, sunt considerate ca inutile si nefaste, pentru ca ele vin de la diavol. in acelasi timp insa, Moise, David foloseste argumente stiintifice pentru a putea convinge noile "oite" ale sale.

 

Cand si aceasta a doua faza a fost epuizata, adica a fost realizata distrugerea sociala si mentala, cand adeptul a devenit "disponibil" noilor idei religioase, debuteaza a treia faza, cea a "reconstructiei" ideologice, care de fapt este o indoctrinare sustinuta cu ajutorul mijloacelor psihice si fizice. Aceasta faza poate fi numita si faza "atentatelor fizice si psi­hice".

 

3. Faza reconstructiei ideologice.

 

In aceasta faza, personalitatea si comportamentul recrutilor sunt modificate cu asentimentul victimei.

 

Atentatul asupra psihicului lor se face prin foarte multe mijloace, controlul permanent al proceselor mentale, oboseala sustinuta pentru tinerii convertiti, privatiuni psihice si fi­zice, obligativitatea invatarii pe de rost a nenumarate versete biblice. Aceasta tehnica se adreseaza mai intai curiozitatii, apoi antreneaza vointa si intelectul. Procesul de indoc­trinare este progresiv, victima fiind supusa unor sistematice si sustinute "tratamente" lite­rare cu texte specifice ideologiei sectei (adesea fara un continut pretetios de repetare pana la acceptarea involuntara si sustinute cu versete din Biblie de cele mai multe ori trunchiate sau parafrazate intr-un mod tendentios).

 

Obiectivul urmarit este ca adeptul sa se supuna total, atat pe plan intelectual cat si volitional. Acest proces de indoctrinare este mult mai sever la unele grupari si doresc sa dau urmatorul exemplu specific gruparii "Copiii lui Dumnezeu".

 

"Exista o prima faza care poate dura pana la cinci zile, cand noul venit este izolat de orice influenta din exterior, dupa care trebuie sa semneze "foaia revolutionara" (aderarea la secta respectiva), promitand sa verse in contul sectei tot salariul sau prezent in viitor, si sa accepte deschiderea corespondentei.

 

Pentru a impiedica victima sa paraseasca secta se face apel la un santaj psihic spunandu-i-se ca daca va parasi noii prieteni Dumnezeu o va pedepsi, pedeapsa care se va abate apoi si asupra familiei sau a celor dragi ai ei. Trebuie mentionat ca in aceasta faza se instaleaza oboseala mentala si psihica ce este exploatata de catre lideri pentru a forta indoc­trinarea.

 

Una dintre principalele tehnici utilizate de "profesori", declara un ex-adept, este pri­varea de somn. El declara ca era supus unor sesiuni care durau patru sau cinci ore in fiecare dimineata, pana cand se ajungea la epuizare fizica.

 

Acest stres fizic este sustinut si de o alimentatie saraca in proteine, doi factori esentiali pentru echilibrul mental si psihic al tinerilor, si care pot fi analizati, din punct de vedere medical astfel:

Oboseala musculara - dupa un efort muscular intens, ramane in sange o mare cantitate de acid lactic, mai ales daca subiectul nu are antrenament; el este incapabil de a furniza o munca intelectuala si are in permanenta o stare de somnolenta.

 

Se observa chiar dificultati pentru fixarea atentiei, fie si numai pentru un timp scurt, asupra unui obiect sau, a unui text. Este o scadere vizibila a tenacitatii si a acuitatii atentiei, si o incetinire neta a reactiilor de orice fel. Subiectul astfel pregatit se prezinta cu o mare disponibilitate in a urma indicatiile primite si in a se supune.

 

Privarea in somn: somnul raspunde unei nevoi vitale de repaos periodic. Ritmul sau este conditionat de un fel de orgoliu interior, si prin succesiunea zilelor si noptilor. El este necesar tuturor.

 

Un animal privat de somn un timp indelungat si sustinut, moare. Un individ poate ramane in stare de veghe o noapte sau doua insa dupa aceasta perioada el va manifesta grave tulburari psihice din ce in ce mai curioase (o alterare a memoriei, rationamente ideo­logice dar mai ales o pierdere totala a sensului critic). In aceasta faza subiectul este incapa­bil sa faca distinctie intre informatia sanatoasa si cea nociva, neputand cenzura nimic din ceea ce i se spune. Campul constientului se restrange treptat in favoarea inconstientului care va asimila orice informatie fara a o mai selectiona prin cenzura. Si astfel informatia nociva a ideologiei trece direct in inconstient fara a mai fi cenzurata de examenele constientului care de fapt nu mai exista in acest moment insuficienta alimentara: Este dovedit faptul ca subnutritia, dupa un oarecare timp, declanseaza o diminuare a activitatii cerebrale, iar sangele care alimenteaza celulele nervoase si care elimina toxinele de tot felul nu-si mai indeplineste functiile la standardele normale.

 

Se va observa o eliminare urinara precara, acumulandu-se in corp multe deseuri organice, mai ales uree, in timp ce glanda hipofiza secreta o mare cantitate de substante antidiuretice.

 

Subiectul incepe sa prezinte tulburari psihice care pot duce pana la pierderea constiintei, pierzanduse orice spirit de combativitate, ajungandu-se pana la incapacitatea de a se mai revolta chiar daca bunele intentii iti dicteaza asemenea lucru.

 

Se stie ca un exces de glucoza in sange (cazurile diabeticilor), provoaca o diminuare a atentiei, creierul isi incetineste functiile, iar memoria isi pierde eficacitatea.

 

De asemenea un exces de calciu prin dereglarea glandelor paratiroide, deprima in mod egal sistemul nervos.

 

- vitamina B1 - aneurina este vitamina creierului.

 

- lipsa acidului nicotinic (P.P.) ca rezultat al unui regim alimentar sarac in carne, dar inlocuit cu mult malai, poate provoca pelagra. Aceasta afectiune se manifesta printr-un dezechilibru psihic si confuzii mentale

 

- absenta vitaminei C (acid ascorbic), D (anti-rahitic), B2, B6, B12, provoaca de asemenea un important dezechilibru al sistemului ner­vos.

 

Toate aceste aspecte medicale prezentate mai sus nu numai ca sunt cunoscute foarte bine de liderii sectelor religioase dar sunt si folosite cu cea mai mare eficienta. Privarea de somn, oboseala fizica si sub-alimentatia, provoaca in timp disparitia sensului critic si auto­critic, cenzura proprie devenind astfel inoperanta.

 

In acest context, daca informatiile nocive sunt "injectate" de nenumarate ori, se poate obtine acea operatie draconica numita "spalarea creierului" ("le lavage de cerveau"). Prin acest procedeu personalitatea cea mai puternica este in intregime supusa vointei unui indi­vid (adesea acesta este "guru"), care va dirija dupa bunul plac noul "supus" al sau.

 

Referitor insa la aceasta practica de "spalare a creierului" parerile sectologilor sunt impartite deoarece nu toti impartasesc punctul de vedere prezentat mai sus.

 

De exemplu sunt voci autorizate (cu un spirit crestin si ecumenic deosebit) care sustin ca, fara a merge pana acolo de a vorbi despre manipulari psihice, este posibil de a se exercita sustinute presiuni psihologice si afective asupra unui potential adept, dar eventuala aderare la secta este rezultatul unei conlucrari, a unei interactiuni, intre misionar si potentialul adept.

 

Aceasta conversiune nu se produce decat daca cel de-ai doilea raspunde la apel, evident ca exista tehnici de racolare discutabile insa, dar care nu au nimic misterios sau irezistibil, afara de grupurile care practica magia neagra, pentru a "favoriza" convertirea, dar nu se atenteaza la libertatea nimanui. Se poate admite asadar ca presiunea exercitata asupra unui viitor membru sa joace un oarecare rol in racolarea noilor adepti, dar aceasta nu se va rea­liza decat daca viitorul adept se va simti in mod clar atras de mesajul prezentat.

 

Este adevarat ca tentativa de racolare la o secta devine si mai eficienta daca persoana interpelata se gaseste intr-o stare de tulburare psihica, iar studiile efectuate au demostrat ca majoritatea conversiunilor s-au facut pe un fundal al crizelor psihice in care se aflau diferite persoane in momentul intalnirii lor cu "misionarii".

 

Putem adauga faptul ca multi adepti erau deja "in cautare" in momentul intalnirii lor cu misionarii, sau chiar fusesera schimbate mai multe grupuri pentru a putea gasi formula de mantuire cea mai potrivita si cea mai usoara pentru sine.

 

In concluzie, noi nu putem trasa o linie comuna intre toate sectele in ceea ce priveste mijloacele de racolare, dar nu trebuie uitat faptul sa sectele nu au posibilitatea supravietuirii daca nu au adepti, si pentru a-i avea trebuie in mod necesar a-i convinge sa se inscrie in secta sau sa ramana, dar cu siguranta nu intotdeauna mijloacele folosite in acest sens sunt intru totul "ortodoxe".

 

In studiul de fata am utilizat informatii privind realitatea religios-sectara din Occident, dar revenind la actualitatea religioasa a tarii noastre, putem spune ca se primesc mai des semnale din intreaga tara, ca aceste secte amintite mai sus sau altele asemanatoare (cum ar fi A.U.M. - Adevarul Suprem, condusa de Soko Asanara), si-ar fi deschis deja cateva centre de prozelitism in tara, in special in acest mozaic social si religios care este Bucurestiul, dar si-n alte orase.

 

Asadar, acest material informativ se poate utiliza ca un mic ghid care sa ajute sa recunoastem modalitatile de racolare si prozelitism folosite de sectele contemporane, care profita de lipsa de informare religioasa, bunul simt al romanului si haosul creat dupa 1989, pentru a castiga noi piete de desfacere pentru deseurile lor religioase.

 

Laurentiu Tanase