Ordinul Dragonului - Societas Draconistrarum - a fost un ordin militar prezent in zona centrala a Europei, pe la inceputul secolului al XV-lea. Acesta a fost intemeiat in anul 1403, de catre viitorul imparat al Ungariei, Sigismund de Luxemburg, avand drept principal scop ocrotirea statelor crestine in fata invaziei otomane. Cavalerii si-au ales si cativa sfinti ocrotitori, printre care: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Arhanghel Mihail si Sfanta Margareta.
Ordinul religios cavaleresc al Dragonului a fost intemeiat in ziua de 12 decembrie 1408, pornind de la un numar de 24 de cavaleri. In anul 1408, numarul cavalerilor era de 61, iar in anul 1437, numarul acestora ajunsese la 97.
Alaturi de viitorul imparat al Ungariei, acest ordin militar a fost sprijinit si intarit de catre urmatorii mari lideri ai lumii de atunci: Eberhard de Lorraine, Episcop de Zagreb; Stefan Lazarevici, despotul Serbiei; Alfons de Aragon si Neapole; Ladislau al II-lea Iagelon; Vytautas cel Mare; Ernest al Austriei; Cristof al III-lea al Danemarcei; Pippo Spano si Perenyi Emeric, cancelar al Universitatii din Praga.
In randul membrilor acestui ordin militar s-a aflat si voievodul muntean Vlad al II-lea, numit si "Dracul". Voievodul a fost primit in randul membrilor in anul 1431, la Nurenberg, de catre insusi Sigismund de Luxemburg, ramanand in randul lor pana in anul 1436.
Cavalerii acestui ordin militar aveau urmatoarea deviza: "Puterea Dragonului." Simbolul acestora era un dragon inconvoiat, reprezentat cu varful cozii incolacit in jurul gatului, pe spatele caruia se afla o cruce. Coada incolacita in jurul gatului arata puterea de a se jertfi singur pentru cele crezute.
In crestinism insa, "dragonul" reprezinta puterea mortii, invinsa de Hristos in Jertfa de pe Cruce, dupa cum vedem pe multe dintre iconostasele vechilor manastire, unde la picioarele crucii se afla un dragon. De asemenea, "dragonul" este infrant si de Sfantul Gheorghe, tot in chip simbolic.
Sigla cavalerilor infatisa dragonul astfel: dragonul este de culoare verde, iar bucla cozii incolacita in jurul gatului este de culoare verde aurie; pe spatele dragonului, o banda alba poarta pe ea o cruce rosie, asemanatoare semnului cruciatilor. Deasupra dragonului se ridica o alta cruce, inconjurata de flacari, pe care scrie: "Quam Misericors Est Deus Iustus Patient." Cavalerii primi poarta acest simbol, pe cand cavalerii din randul al doilea poarta un semn asemanator, insa fara inscriptia in limba latina.
Cavalerii urmau reguli stricte, atat de vietuire in cadrul ordinului, cat si de alegere pe un alt loc de administrare. Pentru a putea intra in randul celor 24 de cavaleri primi, era nevoie de moartea unuia dintre ei si de incercarea vreme de un an a celui ce urma sa fie primit. In fiecare vineri, cavalerii purtau un vestmant de doliu, in amintirea Patimilor lui Hristos.
Ordinul urmarea intarirea pamanteasca a Bisericii lui Hristos, sub aripa protectoare a religiei crestine, care poarta cruciada impotriva dusmanilor externi si interni. Dupa cum vedem, aceste idei si principii sunt straine de duhul Bisericii Ortodoxe de Rasarit, ele putand fi usor puse pe seama Bisericii Romano-Catolice si a celor din randul Franc-masoneriei.
Desi obiectivele ordinului erau numite a fi de natura religioasa, acesta va influenta semnificativ deciziile diplomatice, militare, politce si juridice ale statelor Europei Centrale si din Balcani.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.