Termenul teosofia (teos = Dumnezeu; sofia = intelepciune) indica diferite doctrine mistico-filosofice ce s-au succedat din punct de vedere istoric.
In filosofia neoplatonica, teosofia presupunea cunoasterea divina la care omul poate accede doar prin intremediul unei experiente mistice.
Teosofia ca miscare si doctrina esoterica a aparut in secolul al XIX-lea, constand intr-un sistem sincretist de elemente crestine, orientale, filosofice, spiritiste, ce afirma posibilitatea unui contact direct cu divinitatea, ce sustine totodata metempshihoza sau transmigratia sufletelor. Potrivit invataturilor teosofice, toate religiile pot ajuta omenirea in vederea atingerii perfectiunii, deoarece fiecare religie detine doar o parte din adevar. Acest fapt reiese chiar din motto-ul Societatii Teosofice: "nicio religie nu este mai mare decat adevarul”.
Membrii fondatori, Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891), Henry Steel Olcott (1832-1907), si William Quan Judge (1851-1896), au stabilit centrul Societatii Teosofice in New York, in anul 1875.
Desi in primele decenii de existenta Societatea Teosofica era mult mai numeroasa, se estimeaza ca in prezent, numara aproximativ 10000 de membri in intreaga lume.
Aparitia Teosofiei in timpul secolului al XIX-lea, este legata de faptul ca oamenii de stiinta au accentuat procesul studierii si traducerii textelor religioase indiene, care au devenit astfel diponibile in Apus, raspandindu-se mai ales in anumite cercuri interesate de filosofie. Teosofia a fost asadar prima miscare religioasa ce a facut ca religiile asiatice, in particular hinduismul si budismul, sa devina accesibile apusenilor interesati.
Prin intermediul Teosofiei s-a manifestat una din cele mai semnificative influente ale spiritualitatii orientale asupra societatii apuseane. Blavatsky si Olcott au fost primii apuseni care au popularizat religia indiana in randul apusenilor interesati, incluzand cele doua invataturi despre karma si reincarnare.
Inca de la infiintare, Societatea Teosofica enumera trei obictive principale:
- sa formeze un nucleu al fratiei universale a umanitatii, fara discrimare in functie de rasa, casta, sex etc;
- sa incurajeze studiul religiei comparate, filosofiei si stiintei;
- sa investigheze legile neexplicate ale naturii si puterile latente din om;
Simbolismul teosofic este complex si profund esoteric, ca sinteza a misticismului oriental si a ocultismului apusean. Acesta ar exprima o doctrina secreta adresata numai unei elite, desi este cuprinsa in diferite carti diferite, dintre care una dintre cele mai cunoscuta este Doctrina Secreta (1889) a Elenei Blavatsky.
Chiar daca adeptii teosofiei provin din toate religiile, miscarea prezinta mai ales ritualuri si traditii preluate din Hinduism, Budism, Jainism si Cabala.
Inca de la inceput scopul principal al Teosofiei a fost sa descopere Maitreya: entitatea spirituala si cel mai important membru al Ierarhiei Spirituale ascunse, mai precis reincarnarea lui Buda, pe care teosofii il considera a fi Invatatorul Lumii.
In jurul anului 1900, Leadbeater a facut public faptul ca l-a descoperit pe Maitreya in persoana unui tanar indian, Krishnamurti. Dupa ce Krishnamurti a respins acest rol, acesta a devenit mai putin prezent in invataturile lor iar teosofia a inceput sa scada in numar si influenta.
Cateva ramuri schismatice s-au desprins dupa moartea Elenei Blavastky, precum Societatea Teosofica Internationala si Loja Unita a Teosofilor.
Teosofia a constituit de asemenea principala influenta asupra lui Rudolf Steiner, care s-a desprins de Societatea Teosofica in 1913 pentru a intemeia Antroposofia.
Succesorii lui Blavatsky au fost Annie Besant si C.W. Leadbeater, care au dezvoltat invataturile teosofice.
Desi in prezent Teosofia este perceputa in Apus ca fiind "invechita”, membrii sai fiind in majoritate in varsta, Societatea Teosofica mai detine totusi centre in 48 de tari ale lumii.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.