La nunta din Cana nu era vin de ajuns. Născătoarea de Dumnezeu a văzut oaspeţii miraţi, iar pe stăpânul casei ruşinat. Impinsă de milă şi împreună-pătimire, ea a cerut sfat sau ajutor de la Fiul său, zicând: nu mai e vin. La care Iisus i-a răspuns: ce este Mie şi ţie, femeie? Aceste cuvinte ale lui Iisus vă par o mustrare.
Nu e mustrare, nu. Căci dacă ar fi fost mustrare, Născătoarea de Dumnezeu ar fi simţit-o în acel ceas mai tare decât noi astăzi. Şi dacă ar fi simţit-o ca pe o mustrare, ar fi tăcut şi n-ar mai fi rostit nici un cuvânt. Ea însă le-a spus îndată după aceea celor care slujeau: orice vă va zice, să faceţi.
Ce este Mie şi ţie, femeie? Acestea sunt cuvinte de luminare, nu de mustrare. Domnul vrea s-o lumineze pe Maica Sa, nu să o mustre. Din împreună-pătimire, ea se gândea la trebuinţa mai joasă, trupească, a celor de faţă, nu la cea mai înaltă, duhovnicească. Ea dorea ca toate să fie în rânduială şi după obicei, şi fară ca nimeni să nu fie întristat sau ruşinat, iar El dorea să deştepte sufletele omeneşti adormite şi să le vindece, fiind ele bolnave.
El S-a pogorât printre oameni ca să prefacă fiinţa noastră apoasă în vin, cenuşa, în foc. Născătoarea de Dumnezeu, ce-i drept, voia ca Fiul ei să facă un lucru bun oamenilor; dar lucrul bun la care se gândeşte ea este cu totul neîndestulător. El vrea să facă un lucru bun oamenilor - în această privinţă, inima Lui încuviinţează inima Maicii Sale -, însă un lucru foarte mare, potrivit măririi Lui şi de folos tuturor generaţiilor până la sfârşitul lumii.
Pentru trebuinţa de o clipă a nunţii se putea împrumuta vin şi din vecini. In acea ţară nu e lipsă de vin. Dar însemnătate are nu vinul, ci minunea. Vinul îl beau oamenii şi uită, pe când minunea nu se uită. Vinul, ca trebuinţă trupească, ţine de împărăţia pământească, în vreme ce minunea, ca trebuinţă duhovnicească, ţine de împărăţia cerurilor. Născătoarea de Dumnezeu s-a gândit în acea clipă la primul lucru; Domnul S-a gândit la cel de-al doilea. Văzând Clarvăzătorul limpede că gândurile Maicii Sale se depărtaseră de gândurile Lui, vrea să le smulgă din împărăţia de jos şi să le înalţe în cea de sus.
Ca atare, îi spune cu bunătate: ce este (de obşte) Mie şi ţie, femeie? Sfântul Ioan Gură de Aur scrie despre aceasta următoarele: „Acestea n-au fost cuvinte de certare a mamei, ci de iconomie”, adică de zidire a împărăţiei cerurilor atât în sufletul Maicii Domnului, cât şi în sufletele tuturor care vor fi auzit şi citit cuvintele acestea. Adu-ţi aminte cum i-a vorbit Iisus surorii lui Lazăr: Marto, Marto, te sileşti şi de multe te grijeşti, dar un lucru este de trebuinţă. Nici aceste cuvinte nu sunt cuvinte de mustrare, ci de luminare. Impărăţia cerurilor e mai presus de lume, şi toate grijile şi ostenelile omeneşti trebuie îndreptate către această împărăţie.
Dar de ce a zis Domnul femeie, nu mamă? Ca în acea clipă să arate mai desluşit deosebirea dintre gândurile Lui şi gândurile ei. Căci dacă zicea mamă, nu am fi luat aminte atât de mult la cuvintele de mai sus, nici nu am fi simţit atât deosebirea dintre gândurile lor din acea clipă. Lui Petru a trebuit să-i dea o lecţie mult mai tare, zicându-i: mergi de la Mine, satanol Că nu ale lui Dumnezeu, ci ale oamenilor cugeti. Iar dacă i-ar fi zis: „Mergi de la Mine, Petre (sau: omule)!”, nici Petru nici noi n-am fi băgat de seamă prăpastia care îl despărţea de Domnul.
Oare Născătoarea de Dumnezeu L-a înţeles atunci pe Fiul său şi oare a primit învăţătura? Pe deplin. Indată a încetat să îl mai sfătuiască pe Cel ce sfătuieşte şi să-L călăuzească pe Călăuzitor, ci s-a întors cu supunere şi smerenie la rolul ei: ca la oameni să-I pregătească Lui cale. Drept aceea, ea se întoarce către cei ce slujeau şi le grăieşte: orice vă va spune, să faceţi. Şi când cei ce slujeau au făcut tot ce le-a spus El, ea împreună cu toţi aştepta cu sufletul cutremurat neaşteptatul. Să o ascultăm şi noi pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu! Să facem tot ce ne-a poruncit Fiul ei. Stă în puterea noastră. Iar când vom face ceea ce ni s-a spus, să aşteptăm cu cutremur neaşteptatul. Şi anume, să aşteptăm minune de la El: minunea prefacerii omului trupesc în duhovnicesc, a celui pământesc în ceresc - a apei în vin.
Sfantul Nicolae Velimirovici
Fragment din cartea "Invataturi", Editura Sophia
-
Nunta din Cana
Publicat in : Religie -
Sfantul Cuvios Calistrat de la Timiseni si Vasiova; Sfantul Simon Zilotul
Publicat in : Calendar ortodox -
De ce nu S-a casatorit Hristos?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.