Iubiţi credincioşi, fiecare dintre noi ne dorim viaţă frumoasă, plină şi liniştită, ne dorim bucurii, ne dorim succese de tot felul, ne dorim înaintare în cele bune, ne dorim mulţi ani fericiţi, aici, pe pământ şi bineînţeles, ne dorim şi o veşnicie fericită, pentru că nici unul dintre noi nu ştim care va fi ultimul an din viaţa noastră. E firesc să dorim să trăim mulţi ani fericiţi, pentru că Sfânta noastră Biserică socoteşte că viaţa lungă este un dar de la Dumnezeu.

La tinereţe, oamenii se gândesc mai puţin la cele ce urmează, se gândesc mai puţin la bătrâneţe. Sfânta noastră Biserică însă, se gândeşte de la tinereţe până la bătrâneţe.

De pildă, în slujba care se face pentru tineri - în majoritatea cazurilor slujba cununiei se face pentru tineri - este o rugăciune în care preotul slujitor al cununiei se roagă gândindu-se şi la bătrâneţe. Zice aşa: „Binevoieşte să-şi petreacă viaţa lor fără prihană şi învredniceşte să ajungă bătrâneţe fericite, cu inimă curată împlinind poruncile Tale". Cuvintele acestea, el le adresează Domnului Hristos, Celui care a luat parte la nunta din Cana Galileii, unde a prefăcut apa în vin, în folosul nuntaşilor. Deci, cel dintâi lucru pe care îl cere preotul, în legătură cu bătrâneţile celor care, la tinereţe, stau în faţa lui Dumnezeu ca să fie încununaţi cu mărire şi cu cinste este să îşi petreacă viaţa lor fără prihană. Ce înseamnă fără prihană? Inseamnă să aibă o viaţă fără vină şi fără patimă, înseamnă să aibă o viaţă cinstită, o viaţă limpede, o viaţă pe care, privind-o, Dumnezeu să o binecuvânteze, pentru că pe aceasta se întemeiază fericirea şi la bătrâneţe şi la tinereţe.

Nu toţi câţi vin în viaţa aceasta ajung la bătrâneţe şi nu toţi cei care ajung la bătrâneţe sunt fericiţi. Şi atunci, Sfânta Biserică intervine pentru binele celor care la tinereţe se pregătesc să ajungă, totuşi, la bătrâneţe. Când zicem „bătrâneţe", nu ne gândim la vârsta neputinţelor, ci ne gândim la vârsta firească la care ajung oamenii, dacă trăiesc în această lume.

Aşa cum tinereţea este o realitate, aşa şi bătrâneţea este o realitate. Insă, în ceea ce priveşte tinereţea, tinerii se gândesc mai ales la darurile tinereţii, la entuziasmul de la tinereţe, la angajarea pentru viaţă de la tinereţe, la bucuria care este legată de tinereţe, la angajarea pentru bine în faţa vieţii. Şi apoi, anii trec şi în cele din urmă, dacă omul trăieşte, ajunge şi la bătrâneţe. Ajunge bătrâneţile, pentru că aşa este mersul firii, numai că, de bătrâneţe nu mai sunt legate darurile tinereţii, ci uneori, neputinţele bătrâneţii şi diferite îngrădiri pe care le aduce, în mod firesc, bătrâneţea. însă bătrâneţea poate să fie şi fericită, atunci când se întemeiază pe tinereţe cinstită şi pe o viaţă trăită în mod corect.

Ajunge omul la bătrâneţe şi Biserica doreşte ca omul să ajungă la bătrâneţi fericite, nu la bătrâneţile acelea pe care le pomeneşte textul unei cântări: „Bătrâneţe, haină grea, ce n-aş da să scap de ea ". Ce n-aş da să scap de haina grea, nu de bătrâneţea propriu-zisă, pentru că, nimeni nu-şi doreşte să ajungă curând la sfârşitul vieţii lui, nimeni nu-i „lacom să moară". Bătrâneţea fericită este un dar de la Dumnezeu. Este un dar de la Dumnezeu, pentru oamenii care au trăit cu cinste în această viaţă, pentru oamenii care s-au gândit la Dumnezeu şi l-au avut în vedere pe Dumnezeu, pentru cei care s-au gândit să trăiască în cele ale Tatălui, pentru cei care zic: „Ni se cade nouă să împlinim toată dreptatea şi să nu lăsăm nimic neîmplinit".

Sunt şi nişte daruri pe care nu le au tinerii, de pildă, înţelepciunea câştigată din experienţă, înţelepciunea câştigată din învăţăturile cele bune. Aceste daruri, le dobândesc, însă, cei care ajung la bătrâneţe. De aceea, cei tineri sunt sfătuiţi să se lase îndrumaţi de cei în vârstă, de cei bătrâni, de cei înţelepţi, de cei cu experienţă- ca să ajungă bătrâneţi fericite. Cum? Ne spune Sfânta Biserică în rugăciunea pe care am amintit-o: „ Cu inimă curată să împlinim poruncile Tale". Deci, calea fericirii de la bătrâneţe este calea împlinirii poruncilor lui Dumnezeu, în aşa fel încât, omul să poată spune că „Ni se cade nouă să împlinim toată dreptatea ", nu numai o parte din dreptate.

Mulţi dintre credincioşii noştri chiar, cred că este destul cât fac, cred că nu trebuie făcute toate, cred că e bine şi cu mai puţin. Sfânta noastră Biserică ne spune să împlinim poruncile Mântuitorului şi atunci, El ne va aduce la bătrâneţi fericite, căci, El ne dă fericirea de la bătrâneţe, aşa cum tot El ne dă şi fericirea de la tinereţe. Omul este o fiinţă creată de Dumnezeu ca să fie fericită - şi aici este vorba despre o fericire realizată printr-o viaţă fără prihană şi prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Imi vin în minte acum, nişte cuvinte din psalmi: „ Fericiţi cei fără prihană în cale, care urmează legea Domnului" sau „ Fericit este omul care se teme de Domnul şi care caută să împlinească poruncile Lui" sau „Fericit este bărbatul care nu a umblat în calea necredincioşilor, pe calea hulitorilor nu a umblat şi în adunarea celor fărădelege nu a şezut, ci legea Domnului e dorirea lui şi la legea Lui cugetă toată ziua şi noaptea ". Noi ştim cuvintele acestea, dar nu prea le verificăm în faţa noastră.

Parintele Teofil Paraian

Sarbatori fericite - predici la praznice si sarbatori, Editura Agaton

Cumpara cartea "Sarbatori fericite - predici la praznice si sarbatori"

 

• Caracter, cultura & credinta sau tineretea ca sansa
  Publicat in : Editoriale
• Tineretea este varsta cea mai potrivita pentru ascultarea sfaturilor duhovnicesti
  Publicat in : Credinta
• Afla care este secretul longevitatii
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: