Şi dacă Dumnezeu ar cerceta cu de-amănuntul viaţa noastră, aşa cum noi cercetăm viaţa săracilor, n-am afla nicio iertare, nicio milostivire. „Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura" (Matei 7,2). Deci, să devii iubitor de oameni şi îngăduitor faţă de semenul tău şi să-i ierţi multe din păcatele lui, şi să-l miluieşti, ca să primeşti şi tu un astfel de tratament.
De ce te încurci cu griji nefolositoare, de ce eşti atât de curios? Oare dacă Dumnezeu poruncea să cerceteze cineva viaţa oamenilor şi să caute învinuiri şi să ia seama la modul purtării lor, mulţi nu s-ar fi supărat? N-ar fi grăit înăuntrul lor: „Ce este la urma urmelor aceasta? Dumnezeu a aşezat asupra noastră un lucru greu! Oare putem să cercetăm viaţa celorlalţi? Oare cunoaştem păcatele celorlalţi?" N-ar fi grăit mulţi astfel de lucruri? Acum însă, când ne-a izbăvit de toată această cercetare amănunţită şi ne-a făgăduit că ne dă plată întreagă, fie că că cei care primesc sunt buni, fie sunt, ne facem griji, împovărându-ne pe noi înşine.
De unde este vădit, poate întreba cineva, că atunci când dăm şi celor buni şi celor răi vom primi plata noastră? Din cele pe care le-a grăit Hristos însuşi: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi" (Matei 5,44-45).
Deci, aşa cum Domnul tău, în timp ce-L blestemă nenumăraţi oameni, în timp ce numeroşi oameni desfrânează, nu încetează să facă binefaceri tuturor fără excepţie, şi trimite razele de soare şi ploile peste toţi, şi aduce roadele pământului peste tot, arătându-Şi în felul acesta iubirea Sa de oameni, la fel să faci şi tu! Şi când este vremea iubirii de oameni şi a milostivirii, ajută-i pe săraci, uşurează-le foamea, izbăveşte-i de durere, şi nu te îndeletnici cu cercetarea curioasă! Pentru că, dacă ar urma să cercetăm viaţa oamenilor, atunci n-am milui pe niciun om. împiedicaţi de această cercetare lipsită de folos, n-am milui pe nimeni, şi fără pricină ne-am chinui mult şi pe nedrept.
De aceea, vă rog să alungaţi această curiozitate fără rost, şi să dăruiţi tuturor săracilor! Şi aceasta s-o faceţi cu mare dărnicie, ca şi Dumnezeu să-Şi arate mila în acea zi de pe urmă, şi iubirea Sa de oameni, pe care fie ca toţi s-o dobândim, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos! (Despre milostenie, E.P.E. 30,428-440. P.G. 51, 268-272).
Sfantul Ioan Gura de Aur
Cuvinte de aur, vol IV; Editura Egumenita
Cumpara cartea "Cuvinte de aur, vol IV"
-
Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.