Sunt de multe ori pus in situatia de a explica ceea ce este firesc si bineplacut lui Dumnezeu. Este o situatie delicata prin care trec cei mai multi dintre noi, insa cred ca este necesara, deoarece toti suferim de uitare. Uitam ce suntem datori sa facem noi pentru fratele, nu fratele pentru noi; uitam ca trebuie sa facem bine, nu uitam raul ce ni s-a facut.

De aceea se repeta an de an, si duminica de duminica, unele parabole sau indemnuri pe care Mantuitorul ni le-a adresat. Si suntem cu totii datori sa le implinim, caci nu trebuie sa avem numai "pretentii", ci trebuie sa constientizam ca avem si obligatii fata de fratele, de Dumnezeu.

Suntem obositi incercand sa facem numai noi binele, caci de cele mai multe ori suntem ironizati, sau caracterizati ca fiind slabi, neintelesi de cele mai multe ori nici de insasi familia sau prietenii nostri; cadem rapusi de multe ori de nemultumirea ce caracterizeaza lumea, de neputinta ei de a face bine, de neputinta ei de a iubi.

Prin aceste sfaturi pe care Hristos pana astazi ni le impartaseste: "Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea. Si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce iubesc pe ei. Si daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea?." (Luca 6, 31-34), observ inca o data incercarea pe care o Face Mantuitorul pentru a exista cat de cat o armonie, un echilibru, in aceasta lume. Printre randuri insa observam ca ne atentioneaza asupra faptului ca nu ne va fi apreciat gestul de catre "pacatosi", ci promite ca "rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt". Si, cand nu si-a respectat Hristos promisiunea??!

"Prin intruparea Lui, Hristos a devenit aproapele nostru pentru vesnicie" spunea Ips. Antony Bloom; deci, mai intai de toate sunt chemat sa invat a ma comporta crestineste cu aproapele, si prin aceasta imi voi indrepta si "relatia" cu Dumnezeu. Din pacate ne lasam prada unei asa-zise "indreptatiri de sine", caci fratele ne-a gresit cu toate ca noi i-am facut bine; in realitate, Dumnezeu nu ma cheama sa indrept faptele lui, ci sa ma port eu ca un bun crestin.

Imi rasuna in inima cuvintele Pr. Galeriu: " in afara ingerilor cazuti, numai omul este duplicitar, ambiguu, e impartit! Cand te gandesti la cuvantul lui Iisus "iubiti pe vrasmasii vostri", gandeste-te la iubirea ta; caci tu insuti esti un vrajmas. Tu, in caderea ta, esti vrajmasul tau! esti vrajmasul semenilor tai, esti in ultima instanta, vrajmasul lui Dumnezeu.". Nu este nici folositor, nici de suflet ziditor, sa traim in vrajmasie; ci "faceti bine, fara sa nadajduiti nimic in schimb", "purtandu-ne sarcinile unii altora" si asa vom plini legea Domnului.

Referitor la indemnul "faceti bine si fiti milostivi", as vrea sa va pun la inima urmatorul gand: milostenia nu este numai banul dat cersatorului, sau un sfat prietenului; ci, poate fi orice da bucurie sau trezeste dragostea in sufletul fratelui meu. Poate fi un zambet pentru chipul intristat, o imbratisare pentru un suflet indurerat, timpul petrecut pentru a asculta durerea fratelui de cruce, o floare oferita unei persoane singure, o vizita la capul unui bolnav, o rugaciune facuta pentru lumea inselata de pacat. Si multe alte lucruri simple pe care le poate pune in gandul vostru Domnul, daca vede ca aveti dragoste.

Scriu acestea revenind la cuvintele Pr. Galeriu: "cum oare imi pot iubi vrasmasul?. Cu alte cuvinte, cum pot trezi iubirea in dusmanul meu?". Si important este ca eu sa ajung la iubire, si astfel multi in jurul meu vor vedea care este cu adevarat credinta noastra.

"Mila este mai mare decat iertarea, pentru ca iertarea este prima jumatate a drumului; iar fapta iubirii, a milosteniei, este drumul dus pana la capat." (Sf. Nicolae Velimirovici)

Sa nu uitam un lucru: "Dumnezeu nu ne cere greul, ci imposibilul" dupa cum spunea Nietzsche; dar tocmai prin faptul ca reusim imposibilul con-lucrand cu Harul Duhului Sfant, facem vazuta puterea si prezenta lui Hristos pe acest pamant.

Haideti sa ajutam si noi, fiecare dupa puterea lui, sa fie cat mai vie prezenta lui Iisus printre noi.

Arhim. Siluan Visan

.

• Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu
  Publicat in : Editoriale