Vrăjmaşul nostru, diavolul, obişnuieşte a se bucura de amestecul şi tulburarea inimii, ca lupul de furtună şi vifor. De aceea caută a ne sorbi de tot sufletele şi a le depărta de smerenie, a se apleca omul spre sine şi voinţa lui, a nu vedea lucrul darului dumnezeesc, numit înainte începător, fără care nu poate cineva numi pe Domnul lisus, după Pavel: „Nimeni, nu poate numi pe Domnul Bsus decât în Duhul Sfânt" (1 Cor. 12, 3).
Deşi, prin voinţa noastră ne putem împotrivi acestui dar, totuşi nu-l putem primi fără acest dar, încât, cine-l ia, e din pricina lui şi cine ajunge a-l lua, nu mai face, nici nu mai poate face vreun lucru, fără acest dar dat cu prisosinţă tuturor oamenilor.
Vrăjmaşul caută şi se sileşte a pune pe fiecare să se socoată mai râvnitor decât altul, că ar putea primi mai bine darurile lui Dumnezeu.
Pentru aceasta, de nu vei lua bine seama şi nu vei trece îndată la altă stare, de a te ruşina, smeri şi defăima, cum am spus, te va face să cazi în mândrie, ca Fariseul, care se lăuda cu virtuţile lui şi osândea păcatele oamenilor.
Dacă în acest fel îţi va câştiga vrăjmaşul voinţa, te va stăpâni complet şi te va arunca în tot felul de răutăţi. Atunci mare îti va fi paguba şi primejdia. De aceea Domnul ne-a poruncit să priveghem şi să ne rugăm: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită" (Mt 26, 40).
Trebuie luat bine seama a nu-ţi răpi vrăjmaşul o comoară atât de mare - pacea şi liniştea sufletului. Căci utilizează toată puterea a-ţi lua această pace, a-ţi face sufletul să trăiască în necaz şi tulburare, unde ştie că este toată pierderea şi paguba lui. Pentru că dacă un suflet este în pace face orice uşor. Realizează multe şi bune. Rabdă de bună voie şi uşor, se împotriveşte oricărei întâmplări. Din contră, tulburat şi neliniştit cineva face puţine lucruri şi foarte imperfecte. îndată se îngreunează şi apoi trăieşte în chip sterp.
De aceea, dacă vrei să biruieşti şi să nu-ţi strice vrăjmaşul neguţătoria, ia seama mai mult decât la orice a nu te lăsa nici un minut supărat şi necăjit. Realitatea este alta: oricât ar pătimi sufletul din lipsă de cucernicie şi dulceaţă duhovnicească, totuşi poate face nenumărate lucruri bune, urmând numai răbdarea şi îngăduinţa a face bine după putere.
Ca să înţelegi mai bine aceasta şi a nu ţi se face acel bine pricină de vătămare şi să nu pierzi folosul ce ţi-l acordă Dumnezeu, prin lipsa acestei cucernicii şi evlavii, în capitolul următor îţi voi înfăţişa bunătăţile rezultate din smerita îngăduinţă dovedită în astfel de secetă a evlaviei, ca să le ştii şi să nu pierzi pacea când te-ai afla în această uscăciune a minţii şi în amărăciunea inimii, atât din cauza sărăciei inimii şi a cucerniciei duhovniceşti cât şi din cauza durerii provenită din orice ispită dinăuntru şi din gânduri rele.
Sfantul Nicodim Aghioritul
Razboiul nevazut, Editura Egumenita
Cumpara cartea "Razboiul nevazut"
-
Ispitele aduse de diavol asupra sfintilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Ispitele
Publicat in : Editoriale -
Ispitele si pacatele in invatatura parintilor filocalici
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ispitele din cadrul slujbelor
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.