Osteneala trupească face trupul să se văicărească, să bombăne şi să se împotrivească, însă nu poate să facă sufletul trândav pentru rugăciune. Pur şi simplu dai aparatul de radio mai tare, asculţi muzică, te desfeţi de ea şi nu mai auzi bombănelile. Adică întărind rugăciunea, osteneala trece pe planul al doilea. Înainte de a bombăni pentru osteneala trupească, începe rugăciunea, căci, atunci când bombăni, pleacă harul şi rămâi cu puterea ta. Dacă spui de trei ori „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă ", înaintezi cu bucurie. Te vede Dumnezeu, întinde mâna şi te apucă. De aici încolo va începe adevărata împărtăşire cu EL.

Când osteneala trupească - metanii, privegheri, jertfe - se face cu iubire, cu dragoste, nu vatămă trupul. Când se face liber şi cu iubire către Hristos, aceasta arată cât de mult II iubeşte cineva. Nimeni nu socoteşte osteneala pentru cel pe care-l iubeşte. Urcă, de pildă, un munte, se osteneşte, se trudeşte, asudă. „Pentru ce o faci?” este întrebat. „Pentru cel pe care îl iubesc, răspunde, căci am înţeles că asta îl va mulţumi”. Omul, credinciosul, îşi arată şi cu mijloace simţite iubirea sa, dăruirea, adorarea lui către Hristos. lată temeiul ostenelii trupeşti, iată temeiul metaniilor. Nu ca să câştigi ceva, ci pentru că nu te lasă iubirea, dragostea pentru Hristos, să faci altfel.

S-ar putea ca cineva să spună: „Iubirea o am în inimă”. Da, dar metaniile şi toate nevoinţele sunt de trebuinţă, fiindcă sunt forme, dar prin mijlocirea acestor forme izbutim să ajungem la esenţă. Dacă nu ajungem acolo, toate astea sunt zero. Aşa este. Să fac acum tumbe, să vadă Dumnezeu, să fie mulţumit? Nu prin astea este Dumnezeu mulţumit. Nici nu adăugăm ceva lui Hristos prin slăvirea pe care l-o aducem. Noi odim, noi avem această nevoie. Acum au apărut o mie şi o sută de erezii. Aţi văzut de ce sunt în stare? Ajung la exerciţii gimnastice, cu picioarele drept în sus şi stând în cap. Izbutesc înfricoşătoare exerciţii trupeşti, şi se străduiesc să influenţeze prin ele sufletul. Noi nu spunem aşa, ci atunci când metaniile se fac pentru Hristos, harul lucrează nemijlocit în suflet, aduce pocăinţă, aduce linişte, pâce şi bucurie. Dar acestea vin prin dumnezeiescul har şi apoi se foloseşte şi trupul.

Cândva existau stăpâni şi robi. Pentru a-şi arăta supunerea şi respectul, robii îngenuncheau în faţa stăpânilor. Tot astfel şi noi, prin metanii arătăm că suntem smeriţi robi ai lui Dumnezeu. Ne arătăm micimea, dar şi respectul, într-un chip simţit. Prin metanii se întâmplă ceva: creştinul se smereşte şi asta ajută ca harul lui Dumnezeu să vină înlăuntrul său.

Când vine harul, atunci inima lui devine foc. Focul iubirii naşte jertfe. Jertfă şi prinos sunt metaniile. La slăvirea lui Dumnezeu participă omul întreg, suflet şi trup.

Să nu cruţaţi trupul. Să-l certaţi. Nu puteţi înţelege e este focul iubirii. Trebuie să faceţi jertfe, nevoinţă.

Nevoinţă duhovnicească şi trupească. Fără nevoinţă nu se face nimic. Să păziţi programul duhovnicesc: canon, slujbe şi celelalte, şi să nu-l luaţi în râs. Nu amânaţi pentru mâine. Nici boala să nu-l strice, doar boala cea de moarte. Eu când eram mic făceam trei mii de metanii pe zi şi nu oboseam, eram foarte călit. Mă pedepseam, nu luam în seamă osteneala. După ce mă întorceam istovit de pe munte, de la cărat lemne, în Sfântul Munte, Bătrânii mă puneau să sap grădina. Mă pedepseam şi dispreţuiam trupul, însă eram foarte puternic. Dar aveam şi atâta foc înlăuntrul meu! Atâta foc!

Să vă arăt cum făceam metaniile: le făceam întinse şi repede, fără să ating cu genunchii podeaua. Mai întâi făceam crucea lovind puternic cu degetele fruntea, brâul şi umerii, simetric. Apoi atingeam cu mâinile podeaua şi mă ridicam repede, sprijinindu-mă uşor în genunchi. Aţi văzut cum participă trupul şi sufletul la slăvirea lui Dumnezeu? Mintea, inima şi trupul către Hristos. Să faceţi metaniile cu evlavie şi iubire, şi să nu le număraţi. Mai bine să faceţi zece şi bune, decât multe şi fără râvnă, fără cinstire şi dragoste dumnezeiască. Faceţi câte puteţi, pe măsura râvnei, dar nu false metanii şi false rugăciuni. Nu lucruri tipiconale pentru Dumnezeu.

Dumnezeu cere ca tot ce se face pentru El să Fie din tot sufletul şi din toată inima (Cf. Marcu 12, 30. Luca 10, 27.) Rugăciunea să se facă întreaga zi cu iubire: rugăciune, tropare, metanii - cu schimbul. Şi metaniile pe care le facem către Preasfânta sunt închinate tot lui Hristos, căci Preasfânta noastră îl aduce pe Hristos înlăuntrul nostru. Hristos este Mântuitorul sufletelor noastre, iar Preasfânta Maica noastră - marea noastră mijlocitoare.

Metaniile sunt şi gimnastică. Şi - deşi nu trebuie deloc să ne gândim la asta - nu există o mai bună gimnastică pentru stomac, intestine, piept, inimă, coloana vertebrală. Este foarte folositoare, de ce să n-o facem? Când această asceză se face întru slava lui Dumnezeu, sufletul se umple de bucurie, se linişteşte. Aceasta este totul. Bineînţeles, se foloseşte apoi şi celălalt, adică trupul. Aţi înţeles? In suflet vine pace şi linişte, iar în trup buna funcţionare a tuturor sistemelor organismului nostru, precum este cel circulator, cel digestiv, respirator, endocrin, care au o legătură nemijlocită cu sufletul nostru.

Fragment din cartea "Ne vorbeste parintele Porfirie", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Ne vorbeste parintele Porfirie"

• Dimineata, argintul nostru
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: