Să împărăţească pacea lui Dumnezeu în trupul nostru pieritor. Pacea lui Dumnezeu dăruieşte o libertate unică sufletului şi atunci sufletul respiră numai pentru Dumnezeu.
Astfel l-a făcut Dumnezeu pe om, liber şi cu liber arbitru; să-L iubească numai pe Dumnezeu şi să se bucure întotdeauna. Şi când sufletul îl iubeşte numai pe Dumnezeu nu face nici o altă alegere, nu are nici un alt gând, este cu desăvârşire liber. Pacea şi dragostea lui Dumnezeu, care sunt puse în lucrare în suflet în ceasul rugăciunii, îi dau sufletului posibilitatea să-şi întoarcă dragostea în mod drept către semenul său şi să devină comunicativ şi binefăcător.
Pacea nemărginită împărăţeşte în suflet şi ca un necurmat izvor rugăciunea purcede din aceasta. Astfel a plăsmuit Dumnezeu sufletul să-L iubească mai întâi pe Dumnezeu; să nu aibă nici o altă necesitate; să nu se întoarcă nicăieri altundeva gândul său. Din ce cauză? Pentru ca sufletul să fie liber şi să se bucure întotdeauna. Sufletul este liber, poate să aleagă şi orice altceva doreşte, însă nu are nici o dorinţă de a face aceasta, deoarece pacea lui Dumnezeu împărăţeşte şi umple toate simţurile sufletului şi ale trupului.
In suflet nu există nici un gând; doar dragostea lui Dumnezeu, pomenirea lui Dumnezeu, libertatea lui Dumnezeu. Sufletul şi mintea se întorc în unire şi nerătăcire spre dragostea cea unică de Dumnezeu.
Liniştea şi pacea minţii le simte sufletul când se roagă curat. Atunci nu există timpul; nu există alt gând, ci doar sfinţire şi slavoslovirea lui Dumnezeu.
Doamne Dumnezeule, cât de minunată ai plăsmuit făptura Ta, chipul Tău! Chipul Tău este o persoană foarte curată şi luminoasă ce nu îngăduie nici o umbrire asupra ei.
In acest moment nu pot deloc să scriu ce înseamnă gândul rău, căci sufletul trăieşte această pace a lui Dumnezeu. Cunoaşte însă că prima rană a omului este intrarea în suflet a gândului viclean. Acest lucru nu-l gândesc acum, căci ţin numai ceea ce-mi dăruieşte Dumnezeu.
Şi din aceasta pricep deplin de ce a spus Domnul: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău" (Mt. 22, 37). De ce cere Domnul aceasta? Pentru ca sufletul să fie liber de gânduri, de altă dragoste şi prin acestea să se învrăjbească, să se spurce, să se rănească şi să se osândească.
Da, Doamne, cea mai mare libertate, cea mai mare sfinţire este gândul curat. Aceasta înseamnă că sufletul este loc luminat, care nu îngăduie nici cea mai mică pată întunecată. O, bucurie şi dumnezeiască desfătare, să se apropie vasul păcătos al sufletului nostru de dragostea lui Dumnezeu Tatăl!
Primeşte, Doamne, această mulţumire şi rugăciune a mea, şi rămâi în adâncul sufletului meu, singur sălăşluitor; şi mintea mea să fie singură zăvorâtă în dragostea Ta! Dăruieşte-mi, Doamne, gând simplu, suflet luminat, ca să împărăţească în el pacea şi dragostea Ta, ca să slăvească şi să cânte necurmat preasfântul Tău nume! Amin.
Monah Marcel Karakalinul
Fragment din cartea "Experiente duhovnicesti ale Sfantului Iosif Isihastul", Editura Sophia
Cumpara cartea "Experiente duhovnicesti ale Sfantului Iosif Isihastul"
-
Patimile - boli ale sufletului
Publicat in : Credinta -
Cum se nasc patimile ?
Publicat in : Editoriale -
Patimile si Invierea in psalmi
Publicat in : Saptamana Patimilor -
Patimile Celui fara de patimi
Publicat in : Saptamana Patimilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.