
Cum că nu se cuvine ca duhovnicul să dea în vileag păcatele
După mărturisire, nu rămâne alta, duhovnice, decât să păstrezi în taină păcatele şi să nu le dai în vileag nicicând, nici cu vorba, nici cu scrisul, nici cu vreo mişcare sau cu vreun semn oarecare, chiar de ai fi în primejdie de moarte. Fiindcă ţie ţi se potriveşte ceea ce spune înţeleptul Sirah: „Ai auzit cuvânt? Să moară la tine" (Isus Sirah 19,10) şi iarăşi: „Către prieten şi către vrăjmaş nu povesti" (18, 8). Adică: auzit-ai un cuvânt de taină, să moară şi cuvântul odată cu tine şi să nu-l spui nici prietenului tău, nici duşmanului tău, câtă vreme trăieşti. Şi, încă, ceea ce spune Miheia: „Nu vă încredeţi în prieteni, şi în cel de aproape nu vă puneţi nădejde, şi de acela care se sprijină pe pieptul tău păzeşte cuvintele gurii tale" (7,1). Că de le vei da în vileag, mai întâi nu ţi se mai îngăduie să slujeşti sau, mai bine-zis, te cateriseşti pe deplin, potrivit cu canoanele bisericeşti, iar potrivit cu legile lumeşti eşti aruncat în temniţă pentru toată viaţa ta şi ţi se taie şi limba.
Sfantul Nicodim Aghioritul
Articol peluat din cartea "Sfatuire catre duhovnic", Editura Egumenita
Cumpara volumul "Carte foarte folositoare de suflet"
-
Duhovnicia
Publicat in : Credinta -
Duhovnicia ca slujire a reimpacarii omului cu Dumnezeu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Duhovnicul si duhovnicia
Publicat in : Religie -
Despre duhovnicie
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.