Să nu stai fără lucrare nici o clipă. In fiecare moment să te cercetezi, să te supraveghezi pe tine însuţi, să vezi dacă eşti în regulă.
* * *
Dacă eşti un monah silitor şi nevoitor, te vei cerceta pe tine însuţi să vezi cum ţi-ai petrecut ziua.
* * *
Un bolnav nu este supravegheat numai de medic, ci şi el însuşi se cercetează pe sine, să vadă dacă merge spre mai bine sau nu cu acele medicamente pe care i le-a dat medicul. Hu stareţul te va urmări pas cu pas, ci tu însuţi trebuie să te urmăreşti pe tine însuţi.
* * *
De multe ori l-am întrebat pe bătrânul Iosif cum a ajuns la această stare duhovnicească. Şi mi-a răspuns: "M-am adâncit foarte mult în cunoaşterea de sine. Ce eşti tu? nici măcar un vierme nu eşti. nimic. A venii harul, te-a ridicat şi ai devenit înger. A plecat harul, iarăşi te-ai întors la starea ta de mai-înainte". Dar spune-mi, cum putem să atragem harul?
* * *
De tine depinde ca mintea ta să fie liniştită, numai de tine depinde şi nu de ispititorul care vă atacă, nici de comportamentul împreună-nevoitorului vostru, al fratelui din obştea voastră. Tu însuţi vei fi pricina mântuirii sau osândirii tale. De tine depinde. Când tu îţi doreşti mântuirea şi te sileşti pe tine însuţi, le vei dobândi pe toate prin rugăciune.
* * *
Este ştiut faptul că în primele zile când venim în obşte avem râvnă cât Athonul. Insă luaţi aminte ca această râvnă să nu slăbească, să nu se stingă, pentru că atunci nu este bine. Dacă vei putea mări această râvnă, atunci vei fi vrednic de laudă. Insă fii atent ca nu cumva această râvnă să se răcească. Vreau să spun râvna în ascultare, în rugăciune, în plângerea păcatelor, în privegherea la slujbă, în a nu te lăsa furat de somn, în a te cerceta pe tine însuţi în chilia ta. Dacă râvna se răceşte, înseamnă că nu mergi bine şi atunci trebuie să te corectezi pe tine însuţi, ca să ţi se aprindă din nou această râvnă, această căldură.
Fericit acel monah care-şi păstrează până la sfârşitul vieţii lui râvna pe care a avut-o la început. Aceasta deoarece nu ştii câţi ani vei trăi în mănăstire. Se poate să trăieşti cinci ani, se poate să trăieşti zece, se poate să trăieşti cincizeci. Hu ştii câţi ani vei trăi. Acela este vrednic de laudă, care îşi păstrează până la sfârşitul vieţii lui râvna pe care a avut-o la început.
In vremurile de astăzi nu mai găsim râvna de altădată.
Veneam odată cu bătrânul Pantelimon din obştea Pahomeilor, care era secretar principal la Kinotită, şi îmi spunea că mersese odată la conacul Mănăstirii Grigoriu. După ce a vorbit cu reprezentantul mănăstirii, părintele Pantelimon a spus:
- Acum mă voi întoarce la Kinotită.
- Să mergem împreună, părinte.
- Mu, spuse părintele Pantelimon.
- De ce?
- Pentru că de la conac până la Kinotită vreau să rostesc Acatistul Bunei-Vestiri.
Ai văzut cum se sileau mai demult părinţii?
Fragment din cartea "Staretul Efrem Katunakiotul", Editura Evanghelismos
Cumpara cartea "Staretul Efrem Katunakiotul"
-
Ravna spre mantuire
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ravna pacatoasa
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ravna pentru nuante
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.