- Uite, vă spun trei lucruri pe care să le respectaţi şi să ştiţi că sunteţi oameni care pot nădăjdui mântuirea:
I. Să fiţi bine mărturisiţi!
Vedeţi, dacă gândeşti că trebuie să fii bine spovedit, peste tot vei fi controlat şi iată, o conduită a vieţii. Plecând de la un lucru despre care crezi că s-a terminat: „Părinte, sărut mâna, am venit, am spus, acum pled" Nu, nu frate! Pe unde vei merge, să te înregistrezi mereu!
Deci, Spovedania nu se termină niciodată şi va trebui să fii atent peste tot. Este o mare greşeală să nu fii înregistrat în tot ce faci. S-ar putea să repeţi un lucru pentru că n-ai ştiut că l-ai făcut. Sau să te speli numai la o subsuoară, iar la cealaltă să nu te speli - nu te-ai înregistrat, nu ai fost atent. Tu trebuie să ştii că exişti.
Chiar, vă rog, să notaţi păcatele când le-aţi făcut, ca să nu le uitaţi. Să nu lăsaţi numai pe preot să vă întrebe. Pentru că în scaunul de Spovedanie este numai o singură persoană: cel care se mărturiseşte!
Vă daţi seama că Spovedania este Taina care ne mântuieşte. Căci „ce veţi dezlega voi, dezlega şi Eu!" (In. 20, 22-23). Taina e făcută pe un temei în Sfânta Scriptură şi păcatele mărturisite nu se mai au în vedere nici la Judecata de Apoi, nici la Vămile Văzduhului. Vezi, dumneata, scapi printr-o dezlegare uşoară, într-o discuţie simplă de la om la om - dar este mărturisire (nu-i un dialog) în faţa lui Dumnezeu prin mijlocirea preotului cu harul primit la hirotonie. Acesta este cel mai mare lucru cu care trebuie să ne prezentăm la Judecata de Apoi - dezlegarea de păcate.
Deci Spovedania, dragii mei, este Taina care mântuieşte! Nu Sfânta împărtăşanie! Ea desăvârşeşte. Sigur, dacă te spovedeşti, Dumnezeu te dezleagă prin duhovnic şi la împărtăşit. Dar să te dezlege întâi!
II. Să căutaţi să fiţi pomeniţi la Sfintele Liturghii
Mai întâi, se scot părticele la Proscomidie pentru sufletele pomenite, apoi, după ce s-a săvârşit Epicleza, se pun în Sfântul Sânge părticelele acelea şi se spune aşa de către preot: Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi. Şi se pun toate de pe disc în potirul cu Sfântul Sânge. Deci, iată, tu cu intenţia ta bună unde ai ajuns? Chiar în potir cu Mântuitorul.
Liturghia, dragii mei, cred că nici îngerii nu o pot explica. Că şi ei sunt la dispoziţia forţelor divine, şi ei au un proces de despătimire, nu în sens omenesc, ci li se descoperă noi taine, înţelegând că Dumnezeu porunceşte gânditor.
Şi, dacă ar fi cu putinţă să se deschidă Cerurile şi chiar tavanul Altarului, cum s-a mai zis, n-ai vedea în Cer mai multă lumină şi mai multă aşezare faţă de Sfântul Altar, în timpul Sfintei Liturghii - Dumnezeu ţine pământul mai mult pentru Sfânta Liturghie ce se săvârşeşte pe el.
III. Să faceţi milostenie, pomană!
O, dacă aţi şti... Şi Vlahuţă spunea: „Milă e toată Scriptura!". Cel mai mare lucru posibil este acesta. Pentru că atunci înseamnă că iubeşti. Domnule, dacă spune: „însutit veţi primi!" (Mt. 19, 29), nu te teme că sărăceşti. Vrei să ai mai mult? Dă din „ce eşti tu" şi la săraci! Dar ce, urmărim să ne îmbogăţim? Mă doare inima de cel sărac. Nu te doare inima de el deloc? Poziţia asta de inconştienţă, de stăpân, asta este dezastrul societăţii. Firea pervertită te îndeamnă, bineînţeles, să ţii cont numai de al tău şi foarte greu te rupi şi pentru celălalt. Şi tocmai aceasta e porunca: să te rupi. Eu v-am spus uneori; dacă nu, vă spun acum: eram într-o situaţie, parcă era vis, dar parcă era real. Murisem şi mă uitam, cum se spune, la moartea mea, căci sufletul nu moare. Mă uitam la mine în coşciug, şi când a ajuns coşciugul să intre în groapă, am zis: „Ce bine este dacă laşi ceva din tine afară, ceva care va mărturisi pentru tine şi care te va apăra în adâncuri!". Aceea te va ajuta şi pe tine să trăieşti veşnic. Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine!
Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz; trebuie să ştii să-i faci o mângâiere, să-i descreţeşti fruntea. La săraci poţi să faci o rugăciune scurtă:
„Doamne, miluieşte-l!", dacă nu poţi să-i dai că eşti în tramvai şi el este pe trotuar. întrebarea se pune: cum ne este inima noastră în legătură cu suferinţa din jur?
A milostivi pe unul şi pe pe altul, aici se arată că tu eşti Hristos. Apoi nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El întinde mâna să-ţi dea împărăţia cerului şi tu nici nu observi.
Fraţii mei, ţineţi minte: cerşetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de uşor! Şi mai grozav, l-ai dispreţuit! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum şi împart ce s-a căpătat şi zic: Asta-i de la cutare; pomeneşte-l, Doamne, întru împărăţia Ta! Acest lucru are valoare. Să nu aşteptaţi să-i întâlniţi!
Căutaţi-i, pentru că găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul când faci o milostenie.
Obişnuiţi-vă să nu trăiţi numai voi ci să trăiţi în toţi care sunt cu voi. Să nu lăsaţi mâna întinsă nici când vă dă, nici când vă cere.
Veşnicia ascunsă într-o clipă, Editura Reintregirea
Cumpara cartea "Veşnicia ascunsă într-o clipă"
-
Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.