Internetul.

In vremea noastra e greu sa gasesti un instrument mai potrivit pentru cautarea informatiei, pentru educatie la distanta, pentru a tine legatura si a comunica cu alti oameni care se afla la mare departare unul de altul. Complimentele la adresa Internetului pot continua. Totusi, cu toate foloasele indiscutabile pe care acesta le aduce, el pune omenirea si in fata unor serioase amenintari.

Este vorba, in particular, despre dependenta de Internet. Termenul acesta a fost introdus in anul 1996 de psihiatrul new-yorkez Ivan Goldberg. Prin „dependenta de Internet" acesta intelegea atractia nestavilita catre utilizarea Internetului, caracterizata printr-o influenta distructiva asupra sferei de activitate casnica, scolara, profesionala, familiala, financiara sau psihologica.

In literatura de specialitate mai este data si alta definitie a dependentei de Internet (internetomaniei, adictiei virtuale): „Aceasta este dorinta obsesiva de a intra pe Internet atunci cand esti off-line si de incapacitatea de a iesi de pe Internet atunci cand esti on-line." Oamenii de acest gen prefera vietii reale viata in Retea. Ei petrec acolo cate 18 ore din 24 si chiar mai mult.

Dupa parerea lui Kimberley Young, profesor de psihologie al Universitatii din Pittsburgh si directorul Centrului pentru dependenta de Internet, orice persoana conectata la Internet poate deveni dependenta. La riscul maxim de „molipsire" sunt supusi cei ce au computer acasa. In pofida stereotipului ce s-a format in Occident, in mod tipic per-soana dependenta de Internet este femeie, in varsta de aproximativ 35 ani, cu educatie medie.

Diverse studii arata ca dependenti de Internet sunt aproximativ 10% dintre utilizatorii acestuia din toata lumea, numar care creste inexorabil.

Psihiatrii din Rusia considera ca in aceasta tara procentul respectiv este de aproximativ 4-6%.

Sunt descrise urmatoarele simptome ale bolii: dorinta obsesiva de verificare pe Internet a contului de e-mail, asteptarea constanta a urmatoarei sesiuni de lucru pe Internet, impatimirea de distractiile de pe Internet (jocuri, site-uri porno etc), atractia nestavilita spre cautarea informatiei in „Paienjenisul" global. Tot aici este incadrata nazuinta patologica de a juca jocuri on-line, patima licitatiilor on-line si cumparaturilor facute pe Internet.

Atunci cand internetomanul sade in fata monitorului, se simte bine, traieste o stare de euforie. El nu remarca (sau ignora) evenimentele exterioare si se adapteaza prost la schimbarile survenite in conditiile situatiei reale. Pana si la frumusetea naturii bolnavul reactioneaza cu entuziasm scazut. Intrucat posibilitatile graficii computerizate sunt fara margini, pe ecranul monitorului apar peisaje minunate, de un rafinament fantastic, ce nu exista in natura. Jindul de calatorii in lumi incredibile duce la o cufundare tot mai mare in virtual. Utilizatorul se „da" pe Net ceasuri in sir, face comert cu actiuni on-line, face schimb de mesaje, participa la jocuri. De obicei, el ascunde de rude si de apropiati cat timp petrece pe site-uri. Aceasta este etapa initiala a bolii.

In al doilea stadiu al bolii simptomele se accentueaza. Daca omul e despartit cu sila de Internet, el seamana cumva cu un narcoman care nu si-a primit doza. El sufera tulburari de atentie, capacitatea de lucru ii scade, apar idei obsesive, insomnie, depresie, nervozitate, accese inexplicabile de frica. Creste considerabil atractia fata de stimulentele cum ar fi cafeaua, tigarile, bauturile spirtoase, narcoticele. Cateodata incep sa-si „bage in vena" pana si cei care pana atunci nu au consumat niciodata narcotice. Ca atare, in unele situatii dependenta narcotica este o consecinta a internetomaniei. La tulburarile psihice se adauga dureri de cap, tensiune oscilanta, dureri de ochi, dureri de oase, tremur si amorteala a mainilor.

Al treilea stadiu al bolii este dezadaptarea sociala. Utilizatorul nu mai capata satisfactie in urma activitatii de pe Internet, dar tot sta pe site-uri. Depresia da nastere unor conflicte serioase la munca si acasa. Personalitatile puternice, voluntare, tot mai incearca sa-si comute atentia spre altceva. Cele mai slabe nu mai sunt deloc capabile de autocontrol. In cazurile neglijate, omul dependent inceteaza sa mai dea atentie celor din jur, propriei persoane, aspectului sau exterior, igienei personale (nu se spala, nu se barbiereste etc).

Potrivit specialistilor chinezi, la internetomani exista un dezechilibru chimic al activitatii cerebrale. S-a dovedit ca in timpul petrecut pe Internet sau in fata jocurilor pe calculator creierul produce o substanta organica, 5-HT, care transmite un sentiment de euforie intregului organism. Cand acest compus este secretat in cantitate prea mare, omului poate sa i se para ca nu mai are nevoie nici de mancare, nici de somn.

Tipica este relatarea pacientei unei clinici pentru dependenti de Internet din Beijing. Fata „a plecat on-line" fiindca nu-i convenea viata din colectivul studentesc. „Toate valorile pe care parintii m-au invatat de-a lungul a optsprezece ani sa le pretuiesc s-au daramat pe neasteptate", isi aminteste ea. „Lumea exterioara isi pierduse sensul. M-am daruit total stihiilor jocurilor on-line. Am pierdut perceptia spatiului si a timpului, nu mai simteam foamea, nici oboseala, dar cand ieseam de pe Internet incepea depresia si nu puteam comunica cu nimeni."

Ca orice alta dependenta, internetomania are o baza psihologica clara. Spre aceasta boala sunt inclinati oamenii cu apreciere de sine scazuta, nemultumiti de ei insisi, incapabili sa construiasca si sa mentina relatii armonioase cu cei din jur. Oamenii de acest gen se „cufunda" in Internet, straduindu-se sa gaseasca respect, dragoste si propria insemnatate. Ei afla acolo un fel de alinare, de care multi se lasa pacaliti si cad rapid in capcana. Omul isi abandoneaza familia, casa, cariera.

La intrebarea: „Ce face ca Internetul sa fie atragator ca mijloc de fuga din realitate?", autorii contemporani (A. Voiskunskii, V. Burova, A. Egorov si altii) raspund astfel:
- posibilitatea comunicarii sociale anonime (aici are o importanta deosebita sentimentul sigurantei atunci cand omul foloseste posta electronica, chatul etc);
- posibilitatea realizarii inchipuirilor si fanteziilor cu feedback (inclusiv a unor noi imagini ale propriului eu, ca de exemplu in cibersex, jocurile de rol);
- posibilitatea extrem de larga de cautare a unui nou interlocutor, care sa satisfaca orice criterii (a carui atentie nu trebuie pastrata, fiindca in orice moment poate fi gasit un interlocutor nou);
- accesul nelimitat la informatie („vampirismul informational").

Prin gradul fugii de realitate, dependenta de Internet aminteste de atractia nestavilita catre jocurile de noroc, precum si de tutun, alcool si narcotice. Interesant este ca stadiile formarii dependentei de Internet seamana cu stadiile „legarii" de narcotic. Sindromul de abstinenta la internetomani seamana oarecum cu sindromul de absti-nenta la narcomani! E o priveliste cumplita.

Criterii oficiale care sa defineasca gradul dependentei de Internet nu exista deocamdata. Si totusi, in a patra editie a cartii Asociatiei psihiatrilor americani care poarta titlul indreptar diagnostic si statistic al tulburarilor psihice sunt stabilite asemenea semne. Dintre toate diagnosticele descrise acolo, atractia patologica fata de jocurile de noroc este cea care seamana cel mai mult cu ea. In esenta, deprinderea cu Internetul este o tulburare neprovocata de mijloace chimice a controlului volitiv.

Konstantin V. Zorin

Extras din volumul "Dependenta de computer, de jocuri, de nicotina", Ed. Sophia, 2014

.