Prorocul Ieremia

Prorocul Ieremia Mareste imaginea.

Face parte din şirul marilor proroci ai Vechiului Testament. Era fiu de preot, din Anatot. Tatăl său se numea Hilchia. Nu a fost căsătorit. Viaţa şi lucrarea lui o cunoaştem din scrierea sa: Cartea prorocului Ieremia scrisă de ucenicul său, Baruc 36). De aici aflăm ca Ieremia a fost ales încă din sânul mamei lui: «Inainte de a te fi urzit în pântecele maicii şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit proroc pentru popoare» i-a zis Domnul.

In slujba prorociei a fost chemat încă de tânăr, pe la 20 ani. «O, Doamne, Dumnezeule, a răspuns atunci el, eu nu ştiu să vorbesc, fiindcă sunt tânăr». Dumnezeu însă i-a spus: «Nu zice: eu sunt prea tânăr! Du-te încotro te voi trimite şi orişice îţi voi da poruncă, vorbeşte. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te mântuiesc... Iată am pus cuvintele Mele în gura ta. Vezi, te-am pus astăzi peste popoare şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi iar să zideşti şi să răsădeşti» . Aceasta era chemarea lui, ca şi a tuturor profeţilor: să smulgă buruienile năravurilor rele, să taie rădăcinile patimilor, să dărâme zidurile nedreptăţilor şi ale răutăţilor dintre oameni, iar în locul lor să clădească o viată nouă, în care să culţi- ve în suflete, ca şi într-o grădină, florile virtuţilor morale şi religioase.

«Iată, îi zice Domnul mai departe, după ce i-a împărtăşit darul prorociei, te-am făcut astăzi ca o cetate tare, ca un stâlp de fier şi ca un zid de aramă, pentru regii lui Iuda şi pentru dregătorii săi, pentru preoţii săi şi pentru poporul său. Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine, ca să te mântuiesc» . Aşa a şi fost.

Cuvintele Domnului în gura profetului erau ca focul ce arde putregaiul şi ca ciocanul care sfărâmă şi înmoaie stânca inimii omului.

Vremurile pe care le-a trăit profetul Ieremia, sub regii Iosia, Ioahaz, Ioachim, Iehonia şi Sedechia, au fost cât se poate de tulburi, zbuciumate, dramatice. Atunci a început pentru regatul lui Iuda robia Babilonului, profeţită de el , atunci au căzut Ierusalimul şi templul cu odoarele lui în mâna lui Nabucodonosor, împăratul Babilonului, atunci a fost ocupată ţara şi poporul, împreună cu regii lui, a fost dus în robia cea lungă şi grea de şaptezeci de ani.

Marele profet a prevăzut prăpădul şi a prevestit întâmplările viitoare din istoria poporului său ca nimeni altul. A văzut fărădelegile celor mari şi ale celor mici precum şi urmările lor nefericite şi le-a mustrat fără cruţare. De aici conflictele si durerile lui, ciocnirile şi dezamăgirile lui. Ieremia era un mare pedagog, un dascăl înţelept. In cuvântările sale întrebuinţa asemănări usturătoare şi pilde lămuritoare. Nu putem cerceta şi înfăţişa întreg cuprinsul cărţii lui. Vom alege din ea câteva pilde şi profeţii, precum şi câteva idei şi învăţături morale şi religioase, care au o însemnătate deosebită şi pentru vremile noastre, ca şi pentru vremile lui.

Casa lui Israil, din popor ales, căzuse în necredinţă, într-o îngrozitoare închinare la idolii plăcerilor şi ai nelegiuirilor. Fusese sădită ca o viţă altoită şi ea s-a preschimbat într-o viţă sălbatică. Umbla ca o cămilă pe toate cărările, scrie profetul, şi ca o asină sălbatică: aprinsă de patimă, adulmecă vântul . Toată ţara era pângărită, toate colinele şi toate uliţele erau pline de altare idoleşti, de înşelători şi desfrânaţi, netrebnici, ca un brâu de in, care după ce l-ai îngropat în pământ şi-l dezgropi, e stricat şi nu mai este bun de nimic ca să arate poporului său ce este omul în mâna lui Dumnezeu, care cunoaşte inimile şi rărunchii şi cum îi va veni pedeapsa pentru fărădelegi, Ieremia a cumpărat un vas de lut de la un olar şi l-a spart în ochii oamenilor, zicând: «Asa cum s-a sfărâmat vasul olarului, aşa se va sfărâma şi poporul acesta şi cetatea aceasta, Ierusalimul». Altădată a luat două coşuri cu smochine, unul cu smochine bune şi al doilea cu smochine rele şi le-a aşezat în faţa Templului, ca să arate în văzul şi înţelesul tuturor cum sunt păstorii şi conducătorii cei buni şi cei răi . Altădată şi-a făcut legături şi purta juguri la gât, ca să încredinţeze pe toţi că va veni robia sub jugul caldeilor.

Ne putem închipui câtă tulburare au iscat astfel de arătări şi vorbiri în sânul poporului.

Totuşi, în loc să fie ascultat, Ieremia este prigonit, ocărât, bătut şi întemniţat. Mai întâi concetăţenii săi, din Anatot, îi spun cu mânie: «Nu mai proroci în numele Domnului, de vrei să nu mori de mâna noastră» . De aici înainte suferinţele lui se ţin lanţ. Auzind prevestirile despre pedepsirea vinovaţilor şi pustiirea ţării, locuitorii Ierusalimului au pregătit uneltiri de moarte împotriva lui , l-au legat cu mâinile şi cu picioarele în butuci şi l-au aşezat lângă templu. Altădată «preoţii, prorocii şi tot poporul l-au prins şi au strigat: Acum ai să mori!... L-au dus în faţa dregătorilor, ca să-l osândească la moarte, deoarece a propovăduit împotriva cetăţii şi a templului. In faţa tuturor, Ieremia a răspuns cu îndrăzneală: Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva acestui templu şi împotriva acestei cetăţi şi să grăiesc cuvintele pe care le-aţi auzit. Indreptaţi-vă dar căile voastre şi ascultaţi de glasul Domnului Dumnezeului vostru şi Domnul va schimba strâmtorarea cu care v-a ameninţat. Iată, eu sunt în mâinile voastre. Faceţi cu mine ceea ce vi se pare că e bine şi drept. Dar să ştiţi că de mă veţi omorî, vă încărcaţi cu sânge nevinovat, atât voi cât şi cetatea voastră şi locuitorii ei, dacă intr-adevăr Domnul m-a trimis la voi să vă spun în urechile voastre toate cuvintele acestea»

Când Nabucodonosor, împăratul caldeilor, înconjura Ierusalimul, Ieremia era închis în palatul regelui Sedechia, pentru că îl sfătuia să nu ţină război împotriva caldeilor, că şi aşa nu-i va putea birui . Altădată a fost aruncat într-o groapă adâncă, unde s-a afundat în noroi şi murea de foame, dacă nu-l scăpa dregătorul Ebedmelec Etiopianul .

Când Ierusalimul a fost cucerit la 586 înainte de Hristos, Ieremia a fost aflat legat în lanţuri. Căpetenia oştilor lui Nabucodonosor l-a slobozit şi l-a lăsat să aleagă singur: să meargă în Babilon sau să rămână în ţara pustiită. Ieremia a rămas în Iudeea, alături de cei săraci care scăpaseră de lanţurile robiei Nabucodonosor a lăsat pe Ieremia liber, dar cu aceasta suferinţele lui încă nu au încetat. Pustiirea templului şi a ţării i-a umplut sufletul de jale. Durerea prorocului de jalea poporului şi a Ierusalimului e cuprinsă în Plângerile lui Ieremia, carte din cinci capitole, pline de amarnice tânguiri. Şi cu toate acestea, deşi uneori se părea răpus de durere, încât şi-a blestemat ziua naşterii, sufletul lui de proroc s-a ridicat întotdeauna deasupra suferinţei trecătoare.

El seamănă în suflete credinţa în Dumnezeu şi nădejdea mântuirii; idolii se vor nimici , Babilonul se va ruina, Ierusalimul şi Dumnezeu îşi vor găsi loc şi stăpânire în inimile credincioşilor . De aceea: «înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, nici viteazul cu vitejia lui, nici bogatul cu bogăţia lui. Ci de se laudă cineva, să se laude că pricepe şi cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cel Ce fac milă şi judecată şi dreptate pe pământ şi într-însele este plăcerea mea, zice Domnul» . «Opriţi-vă din căile voastre!

Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult, de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre» . «Spală- ţi inima de păcate, Ierusalime, ca să afli mântuire» . «Cu iubire veşnică te-am iubit, pentru aceasta te-am tinut sub milostivirea Mea... Glas în Rama se aude, bocet şi plâns amarnic: Rahila plânge pe fiii săi şi nu vrea să se mângâie, căci nu mai sunt... Curmă cu plânsetele şi ochii tăi să nu mai verse lacrimi, căci vei avea răsplată pentru chinurile tale» . «O ţară, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului!» . «Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă dreaptă, un rege care va domni cu înţelepciune; va face judecată şi dreptate pe pământ... şi numele îi va fi: Domnul este dreptatea noastră»

Prorocul Ieremia prevesteşte pe Mesia şi Noul Testament, sfârşitul robiei Babilonului şi al păcatului ca să-i îmbărbăteze, scrie celor din robie că după şaptezeci de ani se vor întoarce în patrie, îşi vor zidi case, vor sădi grădini şi vor mânca din roadele lor; jugul robiei se va sfărâma, cei ce mănâncă vor fi mâncaţi şi cei ce jefuiesc vor fi jefuiţi; furtuna şi vijelia cad peste capul celor răi, iar cei drepţi se vor mântui, dacă se vor întoarce la Dumnezeu . «Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israil şi cu casa lui Iuda un legământ nou, însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, pe care l-au călcat... Ci iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israil, în zilele acelea, zice Domnul: Pune-voi legea mea înlăuntrul lor şi în inima lor o voi scrie; Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu... Eu voi ierta fărădelegile lor şi de păcatele lor nu-mi voi mai aduce aminte»

Când unii preoţi au sfătuit poporul de jos c e a mai rămas în ţara pustiită, să plece în Egipt, ca să ceară ajutorul egiptenilor şi împreună să scuture jugul babilonenilor, în cuvântări pline de înţelepciune, Ieremia îi sfătuieşte să nu-şi părăsească pământul strămoşesc, că după plecarea din ţară îi aşteaptă alte nenorociri. Nici de astădată nu a fost ascultat. Totuşi, ca să nu rămână singur şi ca să nu se despartă de popor, pleacă şi el în Egipt.

De aici încolo, urma lui Ieremia se pierde. Nu se ştie unde şi când a murit. După unii ar fi murit în Egipt, după alţii în Babilon. Oriunde s-ar fi sfârşit, însă, viaţa profetului Ieremia ne înfăţişează un caracter dintre cele mai frumoase. Avea o înfăţişare dârză şi aspră, dar o inimă bună şi simţitoare. «O, pieptul meu! O, pieptul meu! - se destăinuieşte singur - Cât mă zbucium! O, pereţi ai inimii mele! Inima mea zvâcneşte şi nu pot avea tihnă!»

Prigonit de regi şi de preoţi, neascultat de popor şi urât de prorocii mincinoşi, vrăjmăşit, ocărât şi bătut, el totuşi înfruntă vremile cu bărbăţie; mustră pe cei vinovaţi şi mângâie pe cei îndureraţi şi asupriţi. învaţă pe toţi să-şi îndrepte viaţa morală, fiindcă numai acele jertfe sunt plăcute lui Dumnezeu care se întemeiază pe împlinirea poruncilor morale şi sociale . Patruzeci de ani îşi serveşte patria cu credinţă neşovăielnică, prin cuvântări avântate către popor şi prin rugăciuni calde către Dumnezeu. Viaţa şi lucrarea profetului Ieremia sunt un model de dăruire, o întruchipare a iubirii lui Dumnezeu şi a slujirii Patriei, până la moarte.

A prorocului Tău, Doamne, Ieremia, pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre” (Troparul).

Parintele Ilarion V. Felea

Cuvântari la vietile sfintilor. Vol. II; Fundatia Justin Parvu

Cumpara cartea "Cuvântari la vietile sfintilor. Vol. II"

 

Pe aceeaşi temă

30 Octombrie 2017

Vizualizari: 1788

Voteaza:

Prorocul Ieremia 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE