Sfantul Bogolep, facatorul de minuni din Verny Yar, este praznuit in Rusia pe 24 iulie. Viata Sfantului Schimonah Bogolep a fost scrisa intre anii 1731-1732 de catre Savva Tatarinov un comerciant din Chirnoyarsc. Multa vreme, sinaxarele rusesti nu au prezentat decat foarte putine informatii cu privire la viata Sfantului Bogolep, amintind doar anul mortii si locul unde a fost inmormantat. Cu voia lui Dumnezeu, editorii Pelerinului Rus au obtinut o copie a unui vechi manuscris ce cuprinde viata de Dumnezeu-inteleptitului copil, Schimonahul Bogolep, pe care au tiparit-o.

Sfantul Bogolep s-a nascut la Moscova in anul 1660 intr-o famile de crestini cu frica de Dumnezeu. La botez a primit numele Boris, in cinstea Sfantului Print Boris, cel ce a increstinat Rusia. La scurt timp, tatal sau, Yakov Lukitch Umakov a fost numit guvernator al Chrnyi Yar, fiind nevoit sa se mute aici cu familia.

Savva Tatarinov, relateaza unele aspecte neobisnuite din viata Sfantului copil. De foarte mic, miercurea si vinerea nu primea hrana, nici macar atunci cand era alaptat, iar daca auzea clopotul batand la biserica, izbucnea in plans si nu se oprea, pana cand nu era dus in lacasul de cult. Parintii, uimiti de comportament neobisnuit, au verificat daca plansul copilului are intr-adevar legatura cu mersul la biserica. Intr-o zi nu l-au luat cu ei la slujba. In ziua aceea, micul Boris nu a mancat nimic si nu a incetat suspinul.

Pe cand avea numai doi ani, Boris s-a imbolnavit, de la o epidemie care s-a raspandit atunci in toata Rusia. Boala i-a afectat picioarele, micutul ramanand schilod. La ceva vreme, s-a molipsit si de o boala infectioasa, pentru care in acele timpuri nu exista vaccin sau leac. Disperati, parintii se rugau pentru vindecarea copilului, fara rezultat

Intr-o zi, copilul a vazut un calugar - schimnic, care le-a vizitat casa. Dupa acea vizita, copilul, in varsta de sapte ani, si-a rugat parintii cu multa insistenta: "Imbracati-ma si pe mine cu haine frumoase, ca ale lui, si calugariti-ma si pe mine! Veti vedea, o sa ma vindec!"

Parintii au acceptat, vazand ca nu e doar un moft al acestuia, ci o manifestare a iubirii lui fata de Dumnezeu, si copilul a fost tuns in monahism cu numele de "Bogolep" (in greceste, "Teoprep", "cel asemenea cu Dumnezeu"), primind apoi si marea schima.

Indata s-a vindecat de orice boala. A treia zi insa, s-a imbolnavit de friguri si a murit, la 1 august 1667. Parintii, dupa cum marturiseste povestitorul, nu au simtit tristetea despartirii, ci o bucurie neasteptata, cu incredintarea ca singurul lor fiu a ajuns in Imparatia lui Dumnezeu.

Dovada ca nu a fost doar un simplu moft cererea copilului de a fi calugar cu marea schima, sunt tocmai minunile petrecute dupa moartea sa.

Bogolep a fost ingropat langa peretele unei biserici din lemn, din Cernoiarsk, si au inceput sa se petreaca minuni - implinirea rugaciunilor celor care veneau la mormantul sau. Multi crestini din oras il vedeau, mai ales la momente de cumpana pentru comunitate - pe care a izbavit-o de invazii straine - declarand ca este "ocrotitorul orasului". In curand s-a stabilit o zi de pomenire a Sfantului copil: 24 iulie, aceeasi cu a Sfantului Print Boris.

Icoana Sfantului Bogolep s-a pictat astfel: un preot aproape orb din Astrakhan, care era si zugrav de icoane, pe cand se ruga de vindecare, l-a vazut pe Copilul - schimnic, care i-a spus: "Daca ma vei picta, asa cum ma vezi acum, si vei duce Icoana mea in Cernoiarsk, te vei vindeca". Preotul s-a bucurat pe de o parte, dar pe de alta s-a intrebat cum va putea el picta, aproape orb fiind? Ascultand de Sfant, totusi, a inceput lucrarea. Cu cat lucra, cu atat vedea mai bine. Icoana era aproape finalizata, iar vederea preotului revenise in limite normale. De bucurie... preotul a uitat sa incheie ce promisese Sfantului, abandonand-o intr-un colt...

Dupa un an, Sfantul s-a aratat pentru a doua oara preotului, reamintindu-i ce il rugase. Intre timp, vederea preotului slabise mai mult decat atunci cand fusese bolnav. De data aceasta, preotul nu a mai uitat: a terminat Icoana si a dus-o, in procesiune, la Cernoiarsk, in anul 1696.

Pana astazi in manualul de pictura Sfantul Bogolep este descris astfel: "tanar la infatisare, avand pe cap culion si vesminte calugaresti” (Filimonov).

In 1750, in locul bisericii din lemn langa care se afla mormantului Sfantului Bogolep, s-a ridicat o biserica de piatra, care a trebuit mutata ulterior, structura de rezistenta fiind afectata de apele raului Volga din preajma. La mutarea lacasului, mormantul Sfantului a fost uitat.

Abia in 1851, localnicii au cerut permisiunea Sfantului Sinod sa deschida mormantul imbibat cu apa. Exact cand primarul orasului a ridicat sicriul copilului in maini, acesta i-a alunecat, iar pamantul din locul mormantului s-a surpat. Sfintele Moaste au disparut in ape, sub ochii celor prezenti. Locuitorii din Cernoiansk au ramas numai cu mangaierea ca Sfantul va fi prezent, ca ocrotitor, printre ei, pana la sfarsit.

Radu Alexandru

• Schima mare, un antimis al liturghiei neincetate
  Publicat in : Vesminte
• Imbracarea calugarului
  Publicat in : Liturgica
• Paramanul, schima mica
  Publicat in : Vesminte
• Sfintii Cuviosi Sila, Paisie si Natan
  Publicat in : Vietile sfintilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: