Paramanul - perimanul - este un vesmant calugaresc pe care cei care leapada "toata grija cea lumeasca" si imbratiseaza viata ingereasca, intr-o manastire sau schit, il poarta pe trupul lor toata viata. Este un semn vazut al urmarii Mantuitorului pe Golgota.
Paramanul este o bucata de panza de mici dimensiuni (30x20 cm) pe care se afla brodate semnele Patimilor Mantuitorului, dupa cum urmeaza: Sfanta Crucea, coroana de spini, sulita si buretele, cuiele si ciocanul, scara Crucii si cocosul etc. In mod obisnuit, de jur-imprejur se afla urmatoarea inscriptie: "Luati jugul Meu ca este bun si povara Mea este usoara" (Matei 11, 29-30); "Spatele l-am dat spre batai si obrajii Mei spre palmuiri si fata Mea nu am ferit-o de rusinea scuiparilor" (Isaia 50, 6).
Paramanul inchipuie "jugul cel bun" al lui Hristos. Din cele patru colturi ale panzei pornesc patru panglici. El se aseaza pe spate, intre omoplati, intre camasa si rasa calugareasca, iar cele patru panglici se leaga intre ele pe piept, in dreptul inimii. Cele patru panglici din panza pot fi legate de Sfanta Cruce, ca de o pecete a intregii vieti.
Cel care se calugareste primeste paramanul in cadrul slujbei numita "Tunderea in monahism", cunoscuta si sub denumirea de "Schima mica". Mai exista o slujba deosebita, in viata calugareasca, si anume "Schima cea mare".
Randuiala imbracarii Schimei mari, asa cum o intalnim in formele sale timpurii, pesupunea repetarea voturilor Schimei mici, cu alte cuvinte, repetarea slujbei intrarii in monahism. Diferențele constau in cele doua insemne noi (cuculul si analavul) si in rugaciunile slujbei. Cuculul este o camilafca speciala (gluga ascutita), iar analavul este un vesmant asemanator cu epitrahilul preotilor. Impreuna, cele doua vesminte se numesc "colovion", adica "giulgiu". Cele doua vesminte, inscriptionate cu insemne si texte crestine, sunt purtate de schimonahi pana la moarte.
Analavul acopera atat pieptul, cat si spatele calugarului. Isi are numele de la grecescul "αναλαμβάνω", care inseamna "a purta", avand menirea de a fi o permanenta aducere aminte celui imbracat in acesta ca trebuie sa-si poarte crucea in fiecare zi: "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie" (Luca 9, 23).
Literele grecesti cusute pe analav sunt abrevieri ale urmatoarelor cuvinte: "Imparatul Slavei" (OBTD); "Iisus Hristos Biruitorul" (ΙCXCNIKΑ); "Respectat trofeu, spaima a demonilor" (ΤΤDF); "Hristos Cel ce da har Crestinilor" (ΧΧΧΧ); "Prin pomul Crucii am gasit viata" (SXZE); "Descoperirea Elenei a scos la lumina Edenul" (EEEE); "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor" (FΧFP); "Vederea lui Dumnezeu, o dumnezeiasca minune" (TTTT); "Demonii se inspaimanta de Semnul Crucii" (ΤCDF); "Adam" (ΑDΑΜ) si "Pomul Vietii" (XZ).
O cantare din aceasta slujba spune: "Oaie sunt a turmei Tale celei cuvantatoare si fug la Tine, pastorule cel bun; cauta-ma pe mine, ratacitul, Doamne, si ma mantuieste. Viforul pacatelor ma cuprinde, Mantuitorule, nu pot purta valurile si cad inaintea Ta, singurul carmaci. Tinde-mi ca si lui Petru mana indurarii Tale si ma mantuieste."
Referitor la Schima mare
Sfantul Teodor Studitul, in acord cu Pseudo-Dionisie Areopagitul, a inclus Schima monahala in randul Tainelor, ca una ce avea un caracter purificator. Schima si Botezul il renasc pe om si il fac nevinovat. De aceea, Schima este ca un al doilea Botez. Atragand atentia asupra irepetabilitatii Tainei Botezului, Sfantul Teodor insista si la unicitatea Randuielii tunderii in monahism.
Drept argument pentru sustinerea acestei ipoteze, Sfantul Teodor a facut referire la autoritatea Sfintilor Parinti, care recunosteau practica unei singure Tunderi. In manastirea sa el permitea sa se savarseasca doar o singura Randuiala al tunderii monahale, si in testamentul lasat succesorului sau, egumenul Nicolae, referitor la practica tunderii scria: "Sa nu dai la inceput Schima care se numeste Mica si apoi pe cea Mare. Una este Schima cum si Botezul unul este."
Sfantul Grigorie Palama spune: "O schima mica monahala Parintii nici nu cunosc si nici n-au predat, dar unora dintre cei de mai tarziu li s-a parut potrivit sa imparta in doua unitatea ei, macar ca nici ei n-au impartit-o in mod real, fiindca daca observi bine in amandoua, vei gasi aceleasi renuntari si fagaduinte."
*
"Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai legiuit vrednici de Tine, pe cei care au parasit pe toate cele lumesti, rudenii si prieteni, si au urmat Tie, primeste si pe robul tau (N), care s-a lepadat de toate acestea potrivit sfintelor Tale porunci, si-l calauzeste in adevarul Tau pe cel ce cade la Tine fara imprastiere. Ingradeste-l cu puterea Sfantului Tau Duh ca sa nu poata a lucra ceva impotriva lui toata mestesugirea potrivnica, daruindu-i rabdare, ca bine sa-Ti placa totdeauna cu soliile Preasfintei stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si ale tuturor sfintilor care din veac au bineplacut Tie. Ca s-a binecuvantat si s-a preaslavit intru tot cinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin."
"Sa te primeasca, sa te imbratiseze, sa te apere si sa se faca pentru tine zid tare impotriva vrajmasului, piatra de rabdare, pricina de mangaiere, datator de tarie, daruitor de suflet bun, impreuna-nevoitor in barbatie, impreuna culcandu-Se si impreuna sculandu-Se cu tine, indulcind si veselind inima ta cu mangaierea Sfantului Duh; invrednicindu-te pe tine si de partea sfintilor si cuviosilor parintilor nostri."
Iulian Predescu
-
Tunderea in monahism
Publicat in : Organizare B.O.R. -
Sensul vietii monahale - Parintele Galeriu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Talcuirea randuielii tunderii in monahism - Pr. Arsenie Boca
Publicat in : Religie -
Tunderea
Publicat in : Viata liturgica -
Imbracarea calugarului
Publicat in : Liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.