Sfântul Ignatie, un alt Părinte apostolic, a trăit chiar mai înainte de Sfântul Clement şi de Sfântul Policarp. S-a născut în jurul anului 30. Potrivit tradiţiei, acesta a fost pruncul pe care Hristos l-a luat în braţele Sale (Matei 18, 2). Pe la anul 69, el a devenit al doilea episcop al foarte importantei cetăţi a Antiohiei - unde cei ce credeau în Hristos s-au numit pentru prima dată creştini, aşa cum scrie în Faptele Apostolilor 11,26.
Aceasta se întâmpla cam la zece ani după ce Sfântul Petru a locuit în Antiohia, ajutând la întărirea Bisericii de acolo. Pe la anul 107, pe când Sfântul Ignatie a fost purtat de-a lungul Asiei Mici de gărzi înarmate - în drum spre Roma, unde urma să fie martirizat -, soldaţii şi prizonierul lor s-au oprit pentru o vreme în Smirna, iar Sfântului Ignatie i s-a îngăduit să se întâlnească cu Sfântul Policarp, care era acolo episcop. Imaginaţi-vă numai slăvită, minunata şi totodată îndurerata comuniune pe care au avut-o laolaltă!
Pe când se afla în Smirna, Sfântul Ignatie a folosit prilejul şederii sale acolo ca să scrie epistole Bisericilor din Efes, Magnezia şi Tralles (toate situate în vestul Asiei Mici). De asemenea, le-a scris o epistolă şi creştinilor din Roma, îndemnându-i să nu încerce să împiedice martiriul său prin apelul la autorităţile civile de acolo. Căci era deplin încredinţat, prin descoperire de la Dumnezeu, că se cuvine să îşi încheie viaţa pământească ca jertfă adusă lui Hristos, dându-şi ca pe o ofrandă trupul să fie sfârtecat în arenă de dinţii fiarelor.
De la Troa, de pe coasta de vest a Asiei Mici, Sfântul Ignatie i-a scris o scrisoare lui Policarp, elogiindu-l. De asemenea, a scris o scrisoare către toată Biserica din Smirna, precum şi o scrisoare către Biserica din Filadelfia, tot în vestul Asiei Mici. Acestea sunt, aşadar, cele şapte renumite epistole ale Sfântului Ignatie, care dau o aşa dramatică străfulgerare în viaţa Bisericii din vestul Asiei Mici, tărâm care a fost inima creştinătăţii în primii ani ai secolului al II-lea. (Ar trebui să ne amintim că, în Apocalipsa, Sfântului Ioan i s-a poruncit să scrie epistole dictate de Hristos însuşi Bisericilor din Efes, Smirna şi Filadelfia - Apocalipsa 2, 1-11 şi 3, 7-13. Aceste epistole au fost primite de Bisericile menţionate doar cu vreo zece ani înainte să primească epistolele scrise de Sfântul Ignatie.)
Episcopul Eusebiu de Cezareea, primul mare istoric al Bisericii, care a scris la începutul veacului al IV-lea, îl numeşte pe Sfântul Ignatie „acela care până în ziua de astăzi este amintit pretutindeni” (Istoria bisericească 3, 36). Şi Sfântul Policarp afirmă cu tărie valoarea extraordinară a Epistolelor Sfântului Ignatie, când le scrie Filipenilor:
„Epistolele lui Ignatie, pe care ni le-a trimis şi altele pe care le avem la noi, vi le-am trimis, aşa cum aţi cerut; ele sunt alăturate acestei epistole, din care veţi putea scoate
mari foloase. Căci ele cuprind credinţă, răbdare şi toată zidirea cuvenită în Domnul nostru.”
DAVID C. FORD
Fragment din cartea "ÎNVĂŢĂTURA PĂRINŢILOR DIN PRIMELE VEACURI", Editura Sophia
Cumpara cartea "ÎNVĂŢĂTURA PĂRINŢILOR DIN PRIMELE VEACURI"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.