Sfantul Iov din Anzersk este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 6 martie.
Insulele Solovetsky (Solovki) constituie un arhipelag in golful Onega, din Marea Alba, Rusia. Cele sase insule ale arhipelagului se intind pe o suprafata de 347 kilometri patrati. Dintre cele sase insule, cea mai mare este insula Solovki (Solovetsky), pe care se afla Manastirea Solovki, iar urmatoarea este insula Anzer (Anzersky).
Sfantul Iov din Anzersk
Ioan, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in anul 1653, in Moscova. Dupa ce si-a terminat studiile, la varsta potrivita, tanarul Ioan a fost randuit preot de parohie. Viata parintelui Ioan era una aspra, el petrcand precum un monah, in posturi lungi si rugaciuni neincetate. Dragostea lui pentru oameni era una deosebita, jertfindu-se pe sine fara nici o ezitare in a-i ajuta si odihni pe toti cei aflati in nevoi.
Vestile despre viata virtuoasa a parintelui Ioan au ajuns pana la curtea tarului Petru I cel Mare. Tarul l-a chemat pe sfant sa slujeasca in biserica domneasca si sa fie duhovnicul familiei domnesti. Folosindu-se de pozitia pe care o ocupa la curtea tarului, Sfantul Ioan a inceput sa slujeasca si mai mult celor aflati in nevoi. Vizitandu-i pe cei din inchisori si propovaduind Evanghelia lui Hristos, parintele i-a castigat pentru Dumnezeu pe criminali, nascand in ei pocainta, i-a incurajat in rabdare pe cei condamnati pe nedrept si i-a ajutat sa-si plateasca darile pe cei datornici.
Dupa mai multi ani, insa, parintele Ioan a inceput sa iasa tot mai putin din casa, iar atunci numai pentru a savarsi sfintele slujbe. Nevoia de a se adanci si mai mult in cunoasterea si trairea lui Dumnezeu l-a facut pe sfant sa tanjeasca dupa o viata mai linistita.
In anul 1701, pe cand parintele Ioan avea 48 de ani, tarul l-a exilat pe acesta in Manastirea Solovet, unde a fost tuns in monahism, primind numele Iov. Se crede ca parintele a fost exilat pentru ca a aflat despre o uneltire vicleana impotriva tarului, in cadrul Spovedaniei, si nu a vrut sa dezvaluiasca nimic (canoanele interzic dezvaluirea celor aflate in Taina Spovedaniei).
In manastire, fiind dezlegat de orice ascultare, parintelui Iov i s-a permis sa petreaca mai multa vreme in chilie. Dupa o vreme, cand tarul Petru I cel Mare a descoperit faptul ca parintele Ioan a fost calomniat pe nedrept, aducandu-si aminte despre viata lui sfanta, si-a dorit ca acesta sa se intoarca la curtea imperiala. Sfantul Iov, insa, iubind viata pustniceasca, a refuzat categoric invitatia insistenta a tarului.
In anul 1702, pentru a se putea ruga mai in liniste, Sfantul Iov a parasit Manastirea Solovet si a mers pe insula vecina, numita Anzersk, in schitul inchinat Sfintei Treimi. In acest loc aspru, la putin timp dupa trecerea la cele vesnice a Sfantului Eleazar, care a ctitorit schitul, Sfantul Iov a fost ales staret.
Cugetand la cuvintele Mantuitorului, "oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere" (Luca 12, 48), ieromonahul Iov si-a luat foarte in serios noile responsabilitati. Lucrul pe care sfantul il propovaduia cel mai mult era smerita ascultare fata de Cuvantul lui Dumnezeu, fara de care nimeni nu se poate mantui. De asemenea, el indemna staruitor la munca si rugaciune, precum si la slujirea aproapelui aflat in nevoi. Pe bolnavi el insusi ii cerceta, iar pe multi ii si vindeca, prin rugaciunile sale.
In anul 1710, sfantul a fost randuit in schima cea mare, cu numele ebraic Iosua sau Iisus. Maica Domnului insasi i-a aparut Sfantului Iov, impreuna cu Sfantul Eleazar din Anzersk, cerandu-i sa construiasca o biserica pe dealul Golgota si un nou schit, in jurul ei. Cercetand acest cuvant si vazand ca este de la Dumnezeu, in anul 1714, staretul Iosua a pornit spre dealul numit Golgota, impreuna cu ucenicii sai, Matei si Macarie, si a construit un nou schit, inchinat Rastignirii Domnului.
In anul 1715, pe dealul Golgota a fost construita o biserica de lemn. Sfantul Iov insusi a cioplit lemnele necesare pentru ridicarea bisericutei. Tot el era cel care cara apa in acest loc, iar mai apoi framanta aluatul pentru paine. In chilie, pe langa rugaciunile sale, Sfantul Iov lucra cu mainile lucruri mestesugite. Din banii obtinuti prin vanzarea acestora sfantul nu oprea nimic pentru sine, ci o parte o daruia bisericii, o parte o daruia obstii, iar o alta parte o daruia ca milostenie, oamenilor nevoiasi. Toata averea sa era alcatuita din cateva icoane si carti duhovnicesti.
Schitul de pe Golgota nu era alimentat cu apa, iar aceasta se afla la o distanta destul de mare. Pentru rugaciunile Sfantului Iov, Dumnezeu i-a descoperit acestuia locul exact in care sa caute apa. Astfel, obstea a dat slava lui Dumnezeu pentru noul izvor de apa. Alta data, cunoscand intentiile viclene ale unor pelerini, Sfantul Iov s-a rugat lui Dumnezeu pentru a cobora somn asupra cugetelor lor, iar Domnul i-a adormit vreme de cinci zile. Trezindu-se si cunoscand minunea, cei cu pricina s-au pocait si au slavit pe Dumnezeu.
Sfantul Iov din Anzersk a trecut la cele vesnice in ziua de 6 martie 1720, in Duminica Ortodoxiei, la varsta de 67 de ani, fiind inmormantat pe insula Anzersk.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Lavra Sfantului Serghie de Radonej - Sfanta Treime
Publicat in : Biserica in lume -
Sfanta Elisabeta Feodorovna
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Mitropolit Filip
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Vladimir
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Nicolae Romanov
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.