Sfantul Evsignie era de neam antiohian si a fost cu randuiala ostas sub imparatii Romei Diocletian si Maximian, apoi sub Constantiu Chior si sub marele Constantin si fiii lui. Acesta a fost impreuna vorbitor cu Sfantul Mucenic Vasilisc si scriitor al patimirii lui, pe vremea imparatiei lui Maximian. Iar cand i s-a taiat capul Sfantului Vasilisc, Sfantul Evsignie si alti credinciosi ce erau acolo s-au invrednicit de au vazut multimea sfintilor ingeri luand sufletul mucenicului si inaltandu-l la cer. De asemenea, au vazut si pe Domnul nostru Iisus Hristos stand la cer si primind sufletul patimitorului. Iar pe vremea imparatiei lui Constantin, cand era cu el in oaste, a vazut impreuna cu acela crucea cea inchipuita cu stele si bine s-a imbarbatat nevoindu-se asupra potrivnicilor, fiind inarmat cu puterea Sfintei Cruci.
Si intorcandu-se in patria sa, Antiohia, vietuia dupa Dumnezeu in rugaciune si in postiri, alergand totdeauna la bisericile lui Dumnezeu. El a ajuns pana pe vremea imparatiei celui urat de Dumnezeu, imparatul si calcatorul de lege Iulian. Iar cand acel imparat pagan a mers in Antiohia, Sfantul Evsignie a fost prins la muncire in chipul acesta:
Intr-una din zile, mergand sfantul la biserica, s-a intamplat ca doi oameni inchinatori la idoli se certau intre ei pentru un lucru oarecare. Si trecand el pe langa ei, acestia l-au oprit, zicandu-i: „Te stim pe tine om cinstit, care ai fost multa vreme in oaste si stii dreapta judecata; deci ne rugam tie, asculta pricina noastra si ne judeca cu dreptate". Deci sfantul a socotit pricina lor precum se cadea si din aceea s-a aflat unul drept, iar altul vinovat. Si suparan-du-se cel vinovat, s-a dus la imparat si l-a parat pe Evsignie ca este crestin. Si indata imparatul a poruncit sa-l prinda pe sfant si sa-l puna inaintea judecatii sale. Iar sfantul, stand inaintea tiranului, l-a certat fara teama, pentru calcarea lui de lege, ca lepadandu-se de Hristos, s-a inchinat dracilor si a mutat cinstea lui Dumnezeu la idoli, neurmand marelui Constantin.
Dupa aceea sfantul a inceput a lauda credinta si evlavia lui Constantin, spunand de la inceput, cum a vazut crucea pe cer si cum, cu puterea ei, a biruit pe potrivnici si, lepadand indracirea idolilor, s-a lipit cu toata osardia de Hristos si nu numai el insusi s-a luminat cu credinta si cu Sfantul Botez, dar si pe toata lumea a luminat. Deci, Sfantul Evsignie, fericind cu multe laude pe marele Constantin, ocara pe Iulian, departatul de Dumnezeu, pentru paganatatea lui, si-l batjocorea cu cuvinte defaimatoare. Iar Iulian, nesuferind sa auda aceste cuvinte, a poruncit sa-i taie capul ostasului lui Hristos.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.