Sfantul Pavel Tebeul a fost un barbat cuvios care a trait in cadrul secolelor III-IV, in vremea Sfantului Antonie cel Mare, pe care l-a si intalnit, mai inainte de a trece la cele vesnice, la varsta de 115 ani. Ceea ce stim despre viata Sfantului Pavel Tebeul se datoreaza intalnirii sale cu Sfantul Antonie cel Mare.
In istoria monahismului, acest Cuvios este considerat drept primul ascet care s-a retras in "cele mai dinauntru ale pustiei", adica primul pustnic. Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Pavel Tebeul in ziua de 15 ianuarie.
"Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, purtatorule de Dumnezeu, parintele nostru Pavel. Si, cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie putere, slava Celui ce te-a incununat pe tine, slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri."
Sfantul Pavel Tebeul
Sfantul Cuvios Pavel Tebeul s-a nascut in anul 227, intr-un sat din regiunea Tebaida, din Egipt. Parintii sai, avand o situatie materiala deosebit de buna, i-au oferit acestuia atat o crestere crestineasca, cat si o educatie lumeasca aleasa.
Ramanand orfan, la varsta de 15 ani, tanarul a fost luat in grija de catre barbatul surorii sale (cumnatul sau), care era idolatru. Acesta din urma nu-l iubea pe copil, insa dorea sa puna mana si pe partea lui de mostenire. Deoarece, dupa o vreme, imparatul pagan Deciu (249-253) a inceput o cruda persecutie impotriva crestinilor, cumnatul cel avar a inceput sa-l urmareasca pe Cuviosul Pavel, spre a-l da in mainile prigonitorilor.
In anul 250, cunoscand desertaciunea celor lumesti si a patimilor, Sfantul Pavel a lasat toata mostenirea parinteasca in mana celor care o doreau si s-a retras in pustie, intr-o pestera sapata in munte. In pustie va petrece Cuviosul vreme de 90 de ani, pana ce va ajunge, din mila lui Dumnezeu, la varsta de 115 ani. In tot acest timp, el a trait cu cate o jumatate de paine, adusa periodic de catre un corb.
Pentru a nu ramane tainuit sfantul Sau, Dumnezeu a randuit ca acesta sa fie aflat de catre Sfantul Antonie cel Mare. Dupa cinci ani de petrecere in rugaciune, Dumnezeu ii descopera Sfantului Antonie ca, in pustia din apropiere, se afla un barbat ce traieste mai inalt decat el.
Cand batranul Antonie a aflat pesterea batranului Pavel Tebeul, cei doi s-au smerit, unul inaintea celuilalt, printr-un salut deosebit. Antonie l-a salutat pe Pavel, zicand: "Bucura-te Pavele, vasul alegerii si stalpul cel de foc, locuitorule al pustiei." La randul sau, Pavel i-a spus lui Antonie: "Bine ai venit soare, care luminezi toata lumea, povatuitorule al celor ce se mantuiesc, gura lui Dumnezeu, care din pustie ai facut cetati si pe diavolul l-ai gonit dintr-insa."
In aceasta zi mare, corbul i-a adus batranului Pavel o paine intreaga, spre deosebire de celelalte dati, cand ii aducea doar o jumatate de paine. Cei doi sfinti au petrecut impreuna pana a doua zi, istorisindu-si viata si ostenelile cele spre mantuire, precum si darurile cu care au fost mangaiati de Dumnezeu. Spre ziua, Cuviosul Pavel a spus lui Antonie: "De mult te-a aratat Dumnezeu mie, frate, ca salasluiesti in partile acestea, si voiam sa te am cu mine si impreuna sa slujim Stapanului nostru. Dar, fiindca vremea adormirii mele a venit, Domnul te-a trimis la mine ca sa ingropi smeritul meu trup."
Zicand acestea, Pavel Tebeul l-a rugat pe Sfantul Antonie sa-i aduca mantia episcopului Atanasie, pe care o avea in manastirea sa, ca sa ii inveleasca trupul, spre ingropare. Cand s-a intors batranul, Cuviosul Pavel se mutase deja la Domnul. Atunci, el a sapat o groapa, iar doi lei salbatici au venit si au adancit groapa, sapand cu unghiile lor.
Despre masura sfinteniei Cuviosului Pavel Tebeul ne da marturie Sfantul Antonie cel Mare, care a vazut cu ochii lui cum il slujeau fiarele campului si pasarile cerului. Intors in manastirea sa, Sfantul Antonie a spus celorlalti frati intru Hristos: "Vai mie, copiilor! Monah pacatos si mincinos ce sunt, monah doar cu numele! Caci, iata, eu in Pavel l-am vazut pe Ilie, l-am vazut si pe Ioan in pustie, l-am vazut si pe Pavel in rai!"
Sfantul Cuvios Pavel Tebeul a trecut la cele vesnice in anul 342, la varsta de 115 ani. Haina de care s-a folosit Sfantul Pavel Tebeul era una impletita cu frunze de finic. Pe aceasta a luat-o cu sine Sfantul Antonie, dupa ingroparea prietenului sau. Atat de mult cinstea Antonie acea haina, incat numai de doua ori pe an se imbraca cu ea: la praznicul Sfintelor Pasti si in ziua Cincizecimii.
Moastele Sfantului Pavel Tebeul au fost aduse intr-o manastire din Constantinopol, in vremea imparatului Manuel Comnenul (1146-1180). Mai apoi, in anul 1240, acestea au fost mutate intr-o biserica din Venetia. Astazi, capul Sfantului Pavel Tebeul se afla la Roma.
Mormantul Sfantului Pavel Tebeul
Manastirea Sfantul Pavel Tebeul, avand o obste de monahi ortodocsi copti, se afla la aproximativ 155 de kilometri distanta de Cairo, in muntii din apropiere Marii Rosii, in Egiptul de Sus. Aceasta manastire mai este cunoscuta si sub denumirea de "Manastirea Tigrilor". Aceasta denumire provine, cel mai probabil, de la asprimea locului si de la "adancul pustiei", in care a fost intemeiata aceasta manastire.
Manastirea Sfantul Pavel Tebeul dateaza inca din secolul al V-lea. Manastirea a fost intemeiata chiar deasupra pesterii in care s-a nevoit Cuviosul Pavel. Prima mentionare istorica despre aceasta manastire apartine pelerinului Antoninus Martyr, un cetatean din Placentia, care, intre anii 560-570, a vizitat mormantul Sfantului Pavel Anahoretul.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Experienta pustiei si retragerea interioara
Publicat in : Editoriale -
Singuratatea
Publicat in : Editoriale -
Pustnicii
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.