Sfantul Tounom, cunoscand cu ochii sai minunea Luminii Sfinte a Invierii, s-a lepadat de inselarea islamica si a imbratisat dreapta credinta ortodoxa. Pentru aceasta, el L-a slavit pe Dumnezeu cu o moarte muceniceasca, fiind ars de viu de catre turci, in ziua de 18 aprilie 1579.
Sfantul Tounom Emirul, mucenicul Sfintei Lumini
Sfanta Lumina se pogoara in chip minunat in fiecare an, in noaptea de Inviere, in Biserica Sfantului Mormant, din Ierusalim. Cea mai veche descriere in detaliu a acestei minuni provine din anul 1106, ea fiind asezata sub semnatura calugarului rus Daniil.
In anul 1846, calugarul Partenie a asternut in scris o marturie despre minunea savarsita in noaptea de Inviere a anului 1579, precum si despre convertirea si mucenicia emirului musulman Tounom.
In anul 1579, crestinii armeni au platit multi bani turcilor, care pazeau Sfantul Mormant, pentru a nu mai da voie crestinilor ortodocsi sa intre in Biserica, in noaptea de Inviere. Armenii i-au incredintat pe turci ca nu numai la ortodocsi vine Sfanta Lumina, ci la toti crestinii, indiferent de confesiunea lor.
Fiind impiedicati sa savarseasca slujba de Inviere in biserica, impreuna cu patriarhul Ierusalimului, crestinii ortodocsi s-au adunat in curte, inaintea portii principale de intrare in Biserica Sfantului Mormant. De o parte si de alta a portii principale de intrare in Biserica Sfantului Mormant se afla coloane din marmura.
Si a sosit si Sambata Mare. La momentul cu pricina, cand Sfanta Lumina trebuia sa se pogoare in Sfantul Mormant, o liniste deplina s-a asternut in toata biserica. Timp de mai bine de un ceas, nimic nu s-a intamplat. Armenii se rugau lui Dumnezeu, dar minunea intarzia sa apara.
In cele din urma, din senin, un sunet ca de trasnet a crapat prin mijloc o coloana din marmura, aflata in partea stanga a usii de intrare in biserica, iar Sfanta Lumina a iesit din ea. Atunci, luand lumanari mari din ceara, patriarhul a luat Sfanta Lumina si a impartit-o credinciosilor din toata curtea. Din acel timp si pana astazi, in amintirea acestei minuni, in noaptea de Inviere, crestinii ortodocsi arabi din Iordania striga si canta lui Dumnezeu cu mare putere.
Soldatii turci, care ii pazeau pe ortodocsi, au ramas fara glas. Dintre acestia, emirul Tounom, care se afla de paza pe zidurile Manastirii Sfantul Avraam, a crezut indata in Dumnezeu si a inceput sa strige: "Unul este Dumnezeu cel Adevarat, Iisus Hristos! Una este credinta cea adevarata, a crestinilor ortodocsi!" Apoi, indata, cuprins de emotie, el a sarit / cazut de pe zid, in curtea bisericii, de la o inaltime de aproximativ zece metri. In chip minunat, piatra de sub picioarele lui s-a facut moale precum ceara, iar el a ramas nevatamat. Urmele talpilor sale au ramas imprimate in piatra multa vreme.
Tounom era emir. In vechime, emirul avea sub comanda sa o trupa de soldati. Se obisnuie ca, dupa cucerirea unui oras, emirul sa fie numit guvernator local. Unii dintre emiri ajungeau califi, adica mari demnitari in Imperiul Otoman.
Intunecati de manie, turcii l-au prins pe fostul lor coleg de arme si i-au taiat capul, iar trupul i l-au aruncat in foc, spre ardere. Indata ce au putut, crestinii au cules ramasitele cinstitului sau trup si le-au asezat intr-o manastire inchinata Maicii Domnului.
Armenii au ramas rusinati in credinta lor, iar turcii au vrut sa-i omoare pe toti, dar, de frica Sultanului, i-au crutat, insa, la iesirea din biserica, acestia ar fi dat fiecaruia dintre ei sa manance gunoi.
In partea stanga, o coloana crapata pe lungime, lucru iesit din comun, sta si astazi marturie pentru Sfanta Lumina care a tasnit in afara, spre bucuria crestinilor ortodocsi aflati in curtea bisericii. Langa coloana, in zid, este incastrata o lespede de piatra scrisa cu litere siriene, in limba araba. Aceasta povesteste minunea din anul 1579.
Iulian Predescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.