Sinaxarul din Mineiul slavo-român pe noiembrie (Buzău, 1699)

Intr-această lună în 20 de zile, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Grigorie Decapolitul

Acesta au fost den Isauria Decapoleos, fecior a lui Serghie şi Măriei, în vremea necredincioşilor luptători de icoane. Deci când au fost de 8 ani s-au dat la carte şi invăţând bine să deprindea cu paza besericilor. Deci dacă să făcu desvârstă, gătia părinţii să-l însoare, iar el fugind pre ascuns şi mai vârtos pentru eresul ce să ţinea al luptătorilor de icoane îmbla den loc de cerceta şi să închina mucenicilor; şi strângând la dânsul folosul sufletesc, dându-se în post şi în petrecanie rea, s-au luplat cu multe chipuri şi supărări şi mai vârtos drăceşti, pentru care să şi arăta mare facătoriu de minuni. Acesta au mers şi la Asia şi la Ţarigrad, dorind să să facă mărturisitoriu. De acolo să duse la Râm şi încungiurând toi apusul şi minunând pre mulţi cu ciudese şi cu semne, iar să întoarse la Ţarigrad. De aicea să duse spre partea Olimbului de să sui în munte şi topindu-se foarte şi făcându-se idropicos să conoştea numai după glas in cei ce-l ştia. Şi iarăşi pogorându-se den munte să duse la Solun şi de acolo viind la Ţarigad află pre Symeon mărturisitorul şi purtătoriul de Dumnezeu închis pentru sfintele icoane, şi rugându-se mult şi închinându-se au răposat cu pace.

Şi sfintele lui moaşte ale acestui sfânt Grigorie să ai pe deplin aici în ţară, la sfânta mănăstire ce să chiama Bistriţa, care iaste făcută din temelie de răposatul banul Barbul Craioveanul, care să trage den neamul Băsărabeştilor, dentru care neam şi blagocestivu Ddomn Ţării Rumâneşti, Io[an] Constantin Voevod să trage, şi cu multe adusuri de mile şi ajutoriu aceştii sfinte mănăstiri ctitor să numeşte. Deci acest Ban Barbul, cu multa cheltuială au adus aceste sfinte moaşte la această sfânta mănăstire, ce să află şi până astăzi făcătoriu de minuni, precum şi sfânta mănăstirea aceasta de multe primejdii iaste ferită şi pământul acesta multă folosinţă şi ajut o riu are, şi cine merge la sfânt cu smerire şi cu credinţa află folosinţă şi tămăduire, atâta trupească, cât şi sufletească.

Intr-aceastăşi zi [în 3 zile a lui aprilie], preacuviosul Părintele nostru Iosif scriitorul de cântări

Acesta au fost din eparhia sikilionilor din părinţi anume Plotin şi Agathi, blând şi blagocestiv la obicei şi nevoindu-se pururea spre deprinderea dumnezeieştii Scripturi. Deci încăpând moşia lui în mâinile Agareniloi au mers cu maică-sa şi cu fraţii săi la Peloponison, şi de acolo în Solun, unde să şi călugări şi întră în sufleteşti podviguris: patul lui era pământul, aşternutul o piale, haina lui proastă şi săracă, hrana lui puţinică pâine şi băutura apă, a sta în picioare toată noaptea la rugă şi cu îngenunchere, totdeauna cântarea în rostul său, lucrul mâinilor sale era buna scrisoare, când părăsia scrisoarea avea cetania dumnezeieştilor Scripturi. Dintr-acestea să făcu aşa de blând înţelept, plecat fără
de răutate, întreg la minte şi câte urmează acestora. Carele având o bogăţie ca aceasta, să hirotoni preot şi în scurtă vreme să duce la Ţarigrad cu sfântul Grigorie Decapolitul (ale căruia sfinte moaşte să află aici în Ţara Muntenească la sfânta mănăstire Bistriţa, unde i s-au adaos istoria), cu care s-au închis în beserica sfântului mucenic Antipei, veselindu-se în grele petreceri şi în căile viţeii pustniceşti.

Iar de vreme ce răsări cel de Hristos luptătoriu eresul luptătorilor de icoane, fericitul încă purcese să meargă la Râm rugat fiind de oarecarei, şi aflându-l corăbiile varvarilor îl duseră legat la Crit şi, băgându-l la închisoare, învăţa pre toţi calea spăseniei. Şi au izbăvit pre mulţi din mâinile diavolului. Unde arătându-se oarecare om cu cuviinţă sfinţită de la Mira Lichiei, îi zise: „Aicea sunt, ci priimeşte această cărticică.” Şi el luându-o, citea şi cânta acestea: „Grăbeşte îndurătoriule şi sârguieşte ca un milostiv spre ajutoriul nostru, că poţi vrând.” Şi această cântare să făcu dimineaţă lucru aievea. Că atuncea ieşind de la mijloc începătoriu eresului şi luând iarăşi beserica lui Dumnezeu buna cuviinţă şi podoaba cinstitelor icoane, şi cinstitul Iosif, slobozindu-se de la închisoare, să duse la Ţarigrad şi, dobândind de la oarecine sfinte moaşte dintr-ale sfântului Vartholomei, făcu şi o besearică împreună cu cinstitul Grigorie în numele sfântului Vartholomei. Şi s-au grijit şi mai mult a-i împodobi praznicele cu viersuri cuvioase, şi să ruga cu lacrime şi suspinuri ca să dobândească ceea ce dorea, şi au dobândit.

Că văzu un om înfricoşat în chip apostolesc şi rădică o evanghelie dupre sfântul prestol şi o puse pre pieptul lui şi-l blagoslovi. Şi aceasta era începutul dumnezeiescului dar, că aşa fără trudă şi prea lesne da celor ce-i cerea sfintele cântări, cât gândia unii cum că doară nu le scotea de la sine, ci le învăţa întâi de la alţii, deacia le zicea de rost şi le da aşa celor ce pohtia. Dară nu era povestea aşa, ci-i era dat din dumnezeiesc dar a le izvodi. Dirept aceea era în rosturile tuturor lăudat şi de toţi dorit şi iubit nu numai de cei proşti şi de boiari, ce tocmai şi de împăraţi. Şi fu osândit la izgonire de Varda, de vreme ce-l înfruntase bine. Ce iarăşi numaidecât l-au chemat şi luă pre seama lui paza sfintelor vase ale besericii lui Dumnezeu, fiind patriarh minunatul Ignatie, după a căruia prestăvire fu priimit şi cinstit de Fotie, că acesta au fost patriarh după Ignatie. Şi nevoindu-se pentru pravoslavnica credinţă, fu izgonit la Chersona. Iară după moartea lui Theofil împărat slobozindu-se de acolo, de Theodora împărăteasa, care au întărit pravoslavia, şi făcând laude multora sfinţi, au răposat şi s-au pus cinstitele moaştele sale la mănăstirea unde să află.

Iară oarecine având un rob de treabă şi fugind merse la sfântul Theodor Vadnicul de-l rugă ca să-i spue robul. Deci aflându-se la biserică trei zile şi trei nopţi, şi neoblicind17 nimică să mâhni şi vru să să ducă. Deci fiind la utrănie şi citindu-se cuvânt de folosinţă sufletească, au aţipit puţinei şi văzu pre mucenicul unde-i zise: „Pentru ce te-ai mâhnit, că aistă noapte au răposat poeticul Iosif şi fu cinstit de toţi pre care i-au cinstit sfântul lui suflet. Şi acum dar venii io să-ţi spui: Du-te în cutare loc, că-ţi vei găsi robul care cauţi.”

Fragment din cartea "Sfantul Grigorie Decapolitul dosar hagiografic", Editura Deisis

Cumpara cartea "Sfantul Grigorie Decapolitul dosar hagiografic"


 

• Sfantul Cuvios Grigorie Decapolitul
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Predica la Sfantul Cuvios Grigorie Decapolitul
  Publicat in : Predici - Predica

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: