Informatiile privind viata Sfintei Imparatese Elena sunt putine, lacunare si uneori tendentioase. Imparateasa Elena a iesit din anonimat prin doua lucrari principale. In primul rand prin faptul ca a fost mama primului imparat crestin, fiind raspunzatoare de atitudinea imparatului Constantin fata de Biserica crestina, si in al doilea rand prin descoperirea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos.

Pornind de la marturiile istorice din secolele IV-V (Eusebiu de Cezarea, Casiodor, Teodoret de Cir, Filostorgiu, Sozomen, Socrate, Ambrozie, Orosius, Eutropius) vom incerca sa prezentam cateva crampeie din viata Sfintei Imparatese Elena.

Locul nasterii

Flavia Iulia Elena s-a nascut in jurul anului 248/249 in Drepanum, oras din Bitinia (astazi Yalova, in Turcia).

Istoricii din acea perioada au mentionat acest lucru, dar fiecare intr-o maniera personala. Astfel, Procopius de Cezarea mentioneaza ca imparatul Constantin a schimbat denumirea in ,,Helenopolis” a orasului Drepanum, in cinstea mamei sale.

Istoricul Sozomen indica faptul ca un oras in Bitinia a fost numit de Constantin cel Mare in amintirea vesnica a mamei sale Elena, dar mai mentiona si un alt oras, in Palestina, care a primit aceeasi denumire. Filostorgiu a prezentat acelasi lucru ca si Eusebiu de Cezareea, cu precizarea ca Drepanum amintea de preotul Lucian. „Constantin si-a tinut mama la asa de mare cinste, incat a intemeiat un oras pe care l-a numit dupa ea…. iar Sfanta Elena tinuse tare la acest loc pentru ca ii amintea de Lucian, renumitul mucenic al lui Hristos”.

Lucian a fost profesor al lui Arie si mucenic al lui Hristos. Dupa alti istorici, Flavia Elena s-a nascut la Naissus, sau undeva in apropiere, astfel se poate justifica ipoteza ca Elena era de aceeasi obarsie etnica, din sudul Dunarii, ca si sotul ei, Constantius Chlorus, precum si ca locul nasterii lui Constantin cel Mare este Naissus.

Putem spune, in cele din urma, ca imparatul Constantin cel Mare a refacut cetatea Drepanum in onoarea mucenicului Lucian si i-a dat numele Helenopolis in cinstea mamei lui, posibil pentru faptul ca s-a nascut aici.

Anii pana la urcarea pe tron

Din familie, Elena era o persoana de conditie modesta (stabularia), fiica unui hangiu din numeroasele taverne (hanuri) care erau presarate de a lungul drumurilor romane din provinciile de est. In Imperiul Roman, in secolul al IV-lea, stabularia era o persoana de conditie sociala foarte umila. Cu toate ca nu i se cunoaste descendenta, Elena s-a remarcat printr-un caracter ireprosabil si nepatat. Sfantul Ambrozie spunea despre Sfanta Elena ca "Hristos a ridicat-o din obscuritate la putere”. La inceputul secolului al V-lea, in Origo Constantini, Elena era denumita vilissima. Acest cuvant arata starea sociala umila a viitoarei imparatese. Doi istorici ostili politicii imparatului Constantin cel Mare, Filostorgiu si Zosimus au cautat sa discrediteze persoana si viata Sfintei Elena, ca de altfel si pe acelea ale imparatului insusi.

Date despre anii copilariei si ai adolescentei nu gasim la niciun istoric. Ceea ce este important este faptul ca era de o frumusete interioara si exterioara care l-a fermecat pe Constantius Chlorus ,la inceputul carierei lui militare (268-272). Ea lucra probabil la un han, in Bitinia, poate chiar langa Drepanum, cand s-a intalnit cu Constantius Chlorus, in jurul anului 270.

La 27 februarie 272/3, Elena a dat nastere fiului sau, Constantin, la Naissus (Nis, Serbia) mai precis laMediana. Aici si-a trait copilaria, in cadrul modest al vietii de provincie, viitorul imparat Constantin si aici Elena "l-a hranit in dreapta credinta”.

Nu cunoastem daca intre Elena si Constantius Chlorus a existat o casatorie oficiala. Izvoarele istorice o numesc pe Elena, vizand relatia conjugala cu Constantius:coniunx, uxor sau concubina, ceea ce literal ar inseamna o casatorie legala.

Legitimitatea casatoriei lor a avut la baza dragostea dintre cei doi. Cercetatorii sunt impartiti in aceasta privinta, dar ceea ce conteaza este ca generalul Constantius Chlorus (guvernator al Dalmatiei din 284,caesar intre 293-305 si imparat al Imperiului de Apus intre 305-306) l-a ales in mod oficial pe Constantin drept succesorul sau la conducerea Imperiului Roman de Apus. In intervalul cand Constantius Chlorus s-a separat de Elena, in anul 289, si pana la urcarea pe tron a lui Constantin in anul 306, avem un gol de informatii privind viata viitoarei imparatese Elena. In anul 293, Constantius Chlorus a devenit caesar, imparat de rang secund, fiind nevoit a o parasi pe Elena (289) si de a se casatori mai apoi cu Theodora, fiica vitrega a imparatului Maximianus (305-311).

Elena a cunoscut crestinismul inca inainte de nasterea fiului sau. In Bitinia era o mare comunitate de crestini, care L-au marturisit pe Hristos, unii dintre ei au suferit chiar moarte martirica, ceea ce a influentat starea duhovniceasca a Sfintei Elena. Ea a fost crestina inainte de convertirea fiului ei (contrar afirmatiilor lui Eusebiu de Cezarea, a carui sarcina era de a pune meritul exclusiv pe seama lui Constantin, ca si-ar fi convertit mama la credinta in Hristos). Sotul Elenei, tatal lui Constantin nu era crestin, dar era tolerant cu privire la crestini, contrar atitudinii celorlalti conducatori romani, ceea ce a influentat, de asemenea, religiozitatea viitoarei imparatese. Elena a ramas sa-l creasca mai departe pe Constantin, inspirandu-i acestuia generozitatea, bunatatea, respectul si toleranta fata de toti, mai ales fata de crestinii persecutati pentru credinta lor. Legatura filiala dintre cei doi a fost atat de puternica, incat, la urcarea pe tron a lui Constantin, in anul 306, a adus la curtea imperiala de la Trier si pe mama sa. Desi Constantius nu va fi impreuna cu primul fiu timp de doisprezece ani, s-a preocupat ca acesta sa fie educat pentru pozitia imperiala, pentru ca apoi sa-l aduca aproape de el si sa il pregateasca pentru succesiunea la tron. Apelativul Flavia, adaugat mai tarziu imparatesei Elena a avut scopul sa acrediteze legitimitatea legaturii dintre parintii marelui imparat crestin.

Pelerinajul in Tara Sfanta

Imparateasa Elena, la o varsta venerabila (aproximativ 80 ani) a mers in Tara Sfanta, pentru a cinsti locurile unde a trait Mantuitorul Hristos. A venit la Ierusalim in primele luni ale anului 327. Unele lucrari la Biserica Anastasis din Ierusalim, la locul Rastignirii si al Invierii lui Hristos erau deja realizate din ordinul lui Constantin cel Mare. Se pare ca Eusebiu de Cezareea a insotit-o pe Elena in pelerinajul la locurile sfinte, deoarece marturiile acestuia par a fi directe de la fata locului. Dorinta cea mai mare a Sfintei Elena era sa gaseasca Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos, care, dupa cautari si sapaturi minutioase a fost scoasa la iveala. In Tara Sfanta, Imparateasa a mai ridicat doua biserici: una la pestera din Betleem, unde S-a nascut Mantuitorul Hristos si cealalta pe Muntele Inaltarii Sale la ceruri.

Pe langa grija deosebita fata de locurile sfinte, imparateasa a avut grija de toti cei necajiti si neajutorati. "Impartea in jur daruri din belsug, atat poporului de prin orase, cat si oricarui ins care venea la ea cu darnicu-i ei brat. Dar cel mai mult isi arata darnicia inaintea saracilor goi si neajutorati: fata de unii, cu daruri in bani, iar fata de altii, impartindu-le cu prisosinta vesminte ca sa-si apere trupul. Pe unii i-a scapat din inchisoare sau de patimirile lor din mine; a slobozit de prigoana pe multi asupriti; in sfarsit, cate unora le-a trimis vorba sa se intoarca din surghiun”. Exista in persoana Sfintei Elena un mare simt al libertatii si marinimiei. Imparateasa avea mainile larg deschise, fata de toti. Pe unde trecea facea mult bine.

Trecerea la cele vesnice

La putin timp dupa intoarcerea din calatoria in Tara Sfanta, augusta Elena a avut parte de la Dumnezeu de un sfarsit dupa masura evlaviei sale. A trecut la cele vesnice in prezenta fiului sau, „care o veghea si-i purta de grija si-i tinea mainile intre ale sale”. S-a mutat din lumea aceasta cu bucurie, incredintand fiului sau multe indatoriri ale evlaviei, la care a adaugat binecuvantari ale credintei sale. Elena s-a invrednicit de cinstea ce i se cuvenea si dupa moarte, fiindca a slujit cu sarguinta si cu caldura pe Dumnezeul tuturor. Cinstirea acordata Sfintei Elena este mentionata si de Eusebiu de Cezareea: „…aceasta preafericita femeie… se pregatea sa lase in urma ei viata pamanteasca, spre a o capata pe cea cereasca. Fiindca in timp ce se pregatea sa fie primita de Mantuitorul ei, in sufletul sau ea ajunsese de pe acum sa se impartaseasca din nepieritoarea stare a ingerilor”. La inmormantare a avut parte de alese onoruri: insotit de o foarte numeroasa escorta armata, trupul imparatesei a fost adus in cetatea imparateasca, unde a fost asezat intre mormintele imparatilor. A fost inmormantata la Roma, in mausoleul de langa biserica Sfintilor Marcelin si Petru de la Via Labicana. Astazi sarcofagul Sfintei Elena se afla in Muzeul Vaticanului.

Cinstirea Sfintei Imparatese Elena

Sfanta Elena este o importanta personalitate a istoriei si spiritualitatii crestine. Pentru viata si lucrarea ei, Dumnezeu i-a daruit maretie si slava. Inaltata pe tronul lumii acesteia, a avut onoarea de a instaura, alaturi de fiul ei, crestinismul. Sfintenia vietii Sfintei Elena nu a fost pusa niciodata la indoiala, in ciuda unor discutii pe marginea disparitiei tragice a nepotului Crispus (326) si a Augustei Fausta (326). Ea a luminat lumea romana de la Locurile Sfinte prin vizita ei si a comemorat evenimente-cheie din viata Mantuitorului Iisus Hristos, prin constructiile realizate. Cresterea numarului pelerinajelor in Palestina si slujirea la altarele de acolo, in antichitatea tarzie s-au aliniat din exemplul ei.

Pentru noi, romanii, cinstirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena are o semnificatie deosebita. Cei doi imparati si apostoli ai crestinatatii isi au originea in pamantul sfant al stramosilor nostri. Sfanta Elena, cat si imparatul Constantin sunt din ,,rudenia” noastra crestina, balcanica si europeana. Politica de expansiune la nord de Dunare a lui Constantin a contribuit in cel mai inalt grad la continuarea si consolidarea procesului de romanizare a populatiei daco-romane. Concomitent a avut loc, in randurile aceleiasi populatii, raspandirea crestinismului, ei fiind considerati pe buna dreptate „cei intocmai cu apostolii”.

Numele Sfintei Elena, care se traduce ca "faclie”, „torta”, „stralucirea soarelui”, este purtat de nenumarate credincioase. Dintre romance, femeile care isi sarbatoresc onomastica, 884.229 la numar poarta numele de Elena, 124.773 sunt Ileana, 69.944 se numesc Lenuta, 4.279 – Leana si 1.467 - Nuti. Statistica este realizata in anul 2012. In cinstea ei si a fiului sau s-au ridicat biserici, manastiri, asezaminte teologice sau sociale. Ea a fost si ramane un simbol de puritate, dragoste parinteasca, nadejde si credinta autentica. Pentru grija pe care a aratat-o saracilor si oamenilor simpli, pentru preocuparea intensa fata de problemele crestinismului, dar si pentru evlavia si credinta puternica, imparateasa Elena este cinstita ca sfanta, in intreaga crestinatate.

Pr. dr. Mihai Rosu

Sursa: Calauza Ortodoxa, nr. 295

.

• Mielul de Sfintele Pasti
  Publicat in : Sfintele Pasti