Istoria masacrarii celor 14.000 de copii de catre regele Irod
Sambata si duminica, in bisericile ortodoxe se vorbeste despre uciderea celor 14.000 de prunci din porunca lui Irod si despre fuga in Egipt a Sfintei Familii. La inceputul lunii decembrie 2007, am avut prilejul sa intru in catacombele de la Bethleem, din imediata apropiere a Pesterii in care S-a nascut Iisus, Mantuitorul lumii, unde au fost descoperite osemintele pruncilor ucisi si ale unor crestini inmormantati in aceste locuri in primele secole. Astazi vom discuta despre acesti primi martiri ai crestinatatii.
Un pelerinaj la Bethleem, "Casa painii", cum se traduce numele orasului unde S-a nascut Iisus, este, fara indoiala, un moment unic in viata unui crestin. Sa vezi locul unde Mantuitorul lumii a luat trup omenesc, nascandu-Se din Fecioara Maria, te marcheaza pentru tot restul vietii. Tulburator este insa si momentul in care in grotele din imediata apropiere a Sfintei Pesteri descoperi osemintele miilor de prunci ucisi din porunca lui Irod.
Doua referiri importante legate de acest masacru face evanghelistul Matei: "Unde este regele iudeilor ?. Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. Iar ei au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul" (Matei 2,2, 9), spune evanghelistul, referin-du-se la Magii care au urmat steaua ce i-a condus la locul unde Se nascuse Mantuitorul lumii. A doua mentiune se refera chiar la masacrarea pruncilor: "Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Bethleem si in toate hotarele lui".
Veridicitatea informatiei lui Matei
Dupa cum aflam din aceeasi Evanghelie, dupa ce s-au inchinat lui Hristos, magilor li s-a cerut in vis sa se intoarca in patria lor pe un alt drum. Irod, care astepta intoarcerea magilor pentru a afla unde este regele nou-nascut al iudeilor, si-a dat seama ca a fost inselat. De teama pierderii tronului, a poruncit soldatilor sa fie ucisi toti pruncii mai mici de doi ani din Bethleem. Matei a surprins acest masacru prin redarea unei profetii din Ieremia 31, 15: "Glas se aude in Rama, bocet si plangere amara. Rahila isi plange copiii si nu vrea sa se mangaie pentru ca nu mai sunt".
Veridicitatea relatarii lui Matei a fost pusa la indoiala, pentru ca este singurul care face referire la acest eveniment. S-a vehiculat chiar ipoteza ca imparatul Augustus, caruia Irod ii era supus fidel, nu ar fi putut tolera un asemenea act odios. Sa ne amintim insa ca si domnia acestuia a avut totusi un caracter sangeros, motiv pentru care a trecut cu vederea multe din atrocitatile savarsite de regele iudeilor.
Nici faptul ca Iosif Flavius nu a consemnat in scrierile sale episodul uciderii pruncilor nu este relevant, deoarece insusi istoricul marturiseste ca nu a insiruit toate faptele crudului Irod. Ceva mai tarziu insa, in secolul al IV-lea, a aparut o marturie istorica cu privire la acest eveniment. Ea ii apartine lui Macrobiu, in Saturnalia.
Masacrul in Protoevanghelia lui Iacob
Spre deosebire de evangheliile canonice, in care se spune ca Iosif si Maria au fugit cu Pruncul in Egipt cand au aflat despre intentia regelui Irod, in Protoevanghelia lui Iacob, care este redactata in a doua jumatate a secolului al II-lea, episodul uciderii pruncilor cuprinde cateva elemente inedite. Maria, Maica lui Dumnezeu, a aflat de la alte persoane ce se intampla si, inspaimantata, si-a ascuns Pruncul intr-o iesle.
Personajele de la sfarsitul Protoevangheliei nu sunt nici Iisus, nici familia Sa, ci familia Elisabetei, verisoara Mariei. Aceasta l-a luat pe Ioan, viitorul Botezator, in brate si a fugit "spre munte, care s-a desfacut in doua, precum odinioara Marea Rosie, Elisabeta intrand cu pruncul ei in pantecele de piatra, condusi de o lumina care tasnea din interior. Conform acestui document, Irod vedea in Ioan, nu in Iisus, primejdia care trebuia eliminata. Negasin-du-l insa, s-a razbunat pe Zaharia. Soldatii il prind si-l asasineaza pe tatal lui Ioan in plina zi, chiar langa altarul lui Dumnezeu, pentru ca nu a dat pe fiul sau spre ucidere si pentru marturia facuta despre Maica cu Pruncul, venita pentru curatie la Templu, si despre ducerea ei in locul fecioarelor, desi aceasta nu s-ar fi cuvenit pentru femeile care aveau barbati.Irod a murit convins ca a facut ceea ce trebuia sa faca, ca, ucigandu-i pe pruncii nevinovati, si-a salvat tronul si poate tara. Din aceasta perspectiva, masacrul a avut un caracter politic. Dar el capata si un sens soteriologic, intrucat avem de-a face cu primii adevarati martiri ai Bisericii.
Mormantul regelui Irod a fost descoperit la Herodium in luna mai 2007
Conform Evangheliei lui Matei, Irod este raspunzator de uciderea pruncilor. Pe data de 7 mai 2007, profesorul arheolog Ehud Netzer, de la Universitatea Ebraica "Hebrew", a anuntat ca a descoperit mormantul regelui Irod, cel care a condus Iudeea in perioada in care S-a nascut Mantuitorul Iisus Hristos.Mormantul a fost gasit in sudul Ierusalimului, in desert, la Herodium, aproape de o colina unde regele isi construise un palat.In mormantul respectiv nu au fost gasite osemintele regelui. Profesorul Netzer este de parere ca disparitia osemintelor ar fi putut fi cauzata de mutarea lor de catre rebelii evrei care au luptat impotriva Romei intre anii 66 si 72. "Ne-am dat seama ca ne apropiem de tinta cand am gasit primele bucati de sarcofag", a declarat la vremea descoperirii profesorul Netzer. "Este monumental. Cu adevarat regesc". Descoperirea mormantului lui Irod este considerata ca una dintre cele mai mari reusite arheologice din Israel. Regele Irod a murit in anul 4 d.Hr, dupa o lunga boala, iar palatul despre care vorbim a fost unul dintre cele mai mari complexuri monarhiale din Imperiul Roman, care a servit ca palat rezidential, sanctuar, centru administrativ si mausoleum. Moartea crudului rege este descrisa astfel de Sfantul Teofilact: "Cuprins fiind de lingoare de diaree, de umflatura picioarelor, de astuparea narilor, de tremurare a tot trupul si de alte boli ascunse, rau si-a lepadat ticalosul sau suflet."
Magii care au refuzat sa-i destainuie lui Irod locul unde S-a nascut Imparatul lumii
In toata aceasta tragedie oribila sunt, intr-o forma sau alta, implicati si magii de la Rasarit, calauziti de lumina unei stele calatoare, considerata de unii parinti ca fiind chiar ingerul Gavriil. Conform unei traditii preluate de Legenda aurea, magii ar fi fost descendentii indepartati ai lui Ballam, celebrul profet din Numeri care a proorocit in fata lui Balac "aparitia unui astru iesit din Iacob", capetenia Israelului. Origene vorbeste despre trei magi, frati: Melkon, regele persilor, Gaspar, regele hindusilor, si Balthazar, regele arabilor. Ei i-ar fi adus o carte secreta lui Iisus, scrisa de insusi degetul lui Dumnezeu si daruita lui Seth, dupa asasinarea lui Abel. In aceasta carte era inscrisa profetia despre nasterea Mantuitorului. Cartea ar fi fost transmisa din generatie in generatie, salvata de la Potop si ajunsa in Persia, la curtea lui Cyrus. Tournier acrediteaza existenta unui al patrulea mag, Taor de Mangalore, despre care vorbesc folclorul rusesc si o poveste din Bretagne. Conform acesteia, magul ar fi plecat tocmai din Galitia spre Ierusalim.
Memoria colectiva pastreaza amintirea itinerariului strabatut de Sfanta Familie
In varianta Evangheliei lui Matei, fuga Sfintei Familii in Egipt este precedata de visul Sfantului Iosif, in care un inger al Domnului il instiinteaza sa ia Pruncul si pe mama Lui si sa fuga in Egipt, pentru ca Irod a hotarat uciderea Lui.Nu numai cartile sfinte, dar si alte izvoare sunt sarace in informatii cu privire la perioada in care Iisus S-a aflat cu familia Lui in Egipt. Cu toate acestea, Traditia pastreaza foarte multe variante ale calatoriei in aceasta tara.
De la Grota Laptelui, din apropierea Bethleemului, unde se spune ca Fecioara a scapat pe jos cateva picaturi de lapte in timp ce iL alapta pe Iisus, facand sa se albeasca piatra pe care acestea au cazut, pana in Egipt, traditia mentioneaza un itinerariu al Sfintei Familii care ar fi lasat peste veacuri mai multe urme. Astfel, aceasta ar fi intrat in Egipt, insotita de Salome, o tanara fecioara si de trei tineri barbati, pe podul Qantara, care separa lacurile Menzalah si Balah, pe un drum folosit si de Avraam Iacob si fiii sai. Se mai spune ca Iisus si familia Sa ar fi locuit o vreme la Bilbais, apoi la Tanis, dupa care ar fi strabatut o parte din Delta Nilului, ar fi trecut prin orasul Pithom, ridicat de copiii lui Israel, salvati din robie de Moise.
Legendele mai vorbesc de portul Ashkalon, pe unde ar mai fi trecut Iisus, stabilindu-se pentru sase luni la Hebron. Drumul in continuare a urmat tarmul Marii Mediterane spre Wadi Gaza, apoi spre orasul Raphia. Sfanta Familie ar fi trecut raul Egiptului, Wadi al Arish, indreptandu-se spre Rhinocolura. Alte orase mentionate de traditie prin care ar fi trecut Iisus in Egipt sunt: Ostrakini, Brathra, Tamnis, ultimul, pomenit de calugarul grec Epifanie.
In amintirea parcurgerii acestui itinerariu au fost ridicate numeroase biserici. Capitala Egiptului este plina de lacasuri de cult dedicate Sfintei Fecioare, semn ca prezenta ei in aceste locuri a ramas puternic ancorata in memoria credinciosilor primelor secole crestine. La Cairo, spre exemplu, unde se spune ca ar fi ajuns Maica Domnului cu Pruncul, exista Biserica Suspendata, ridicata de copti in secolul al IV-lea. Un alt exemplu graitor este Biserica Sfantul Serghie, unde se afla moastele acestui sfant. Aici exista o grota in care se spune ca s-ar fi adapostit Sfanta familie. Si tot asa, la locul numit Maadi, unde astazi se afla o bisericuta. Cum spuneam, desi Evanghelia lui Matei sau alte scrieri ale vremii nu au consemnat informatii despre acest itinerariu al Sfintei Familii fugite din Bethleem cu Pruncul Iisus, iata traditia, vie si astazi, pastreaza in memoria oamenilor fapte si amintiri despre locurile pe unde aceasta a trecut.
In Tara Sfanta, pe Muntele Carmel, exista o alta grota, in care ar fi locuit si Sfantul Ilie, despre care Traditia spune ca ar fi adapostit Familia pamanteana a Mantuitorului in acest periplu al fugii spre Egipt. Astazi, in acest loc, exista o manastire capucina.
Alte victime nevinovate ale masacrului lui Irod
Negasindu-L pe Pruncul Iisus, regele Irod s-a maniat foarte tare si a ordonat asasinarea si a altor nevinovati. Astfel, a fost omorat Ircan arhiereul iudeilor si alti 70 de mari preoti si carturari ai poporului; dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu, a fost omorat in templu, in fata poporului: Proorocul Zaharia, despre care am vorbit in materialul principal al paginii; dascalii Iuda al Avrifei si Matei Garguloti, impreuna cu doi prieteni, au fost arsi; Feror si sora sa Salomi, alaturi de barbatul ei, Mariamna si fiul sau Antipatru, din semintia lui David, apoi Aristobol si Alexandru si multi altii.
Ioan Damaschin: Prinde pe ingerul Gavriil si-l pune in temnita
Ioan Damaschin este un alt sfant parinte care in scrierile lui vorbeste despre omorarea pruncilor de catre Irod. Iata cum descrie el acelasi episod al tanguirii mamelor:"Stau langa pruncii cei ucisi mamele cele ce rabdasera dureri intru nastere, avandu-si cositele capului despletite. Mainile in vazduh ridicandu-si, parul smulgandu-si, capetele cu tarana presarandu-si, cerul punandu-l inainte marturie, cu lacrimi udandu-se si catre Irod, care nu era de fata, ziceau :"Ce este aceasta porunca noua venita asupra noastra, o, imparate? Oare nu esti si tu tata al fiilor tai? Oare nu stii dragostea parintilor catre fii? Dar steaua te-a scarbit pe tine? Apoi pentru ce nu arunci sageti la ceruri, ci usuci piepturile cele izvoratoare de lapte? Oare magii ti-au facut rau tie? Apoi pentru ce nu te scoli cu razboi asupra Persiei si pe Bethleem il lasi fara de fii? Daca S-a nascut Imparat nou si din carti ai primit marturie despre Dansul, apoi prinde pe ingerul Gavriil si il pune in temnita".
Ioan Gura de Aur vorbeste despre tanguirea mamelor disperate
Ioan Gura de Aur este unul dintre sfintii parinti care relateaza despre plangerea si tanguirea mamelor ai caror copii au fost ucisi. Iata ce spune el:"Acestea vazand maicile, intrebau pe ucigasi: "Pentru ce omorati pe pruncii nostri? Ce rautate au facut imparatului sau voua?" Si nu era cine sa le raspunda lor pentru ce se face aceasta ucidere naprasnica si nu era cine sa le mangaie acea plangere. Iar ele strigau catre ostasi: "Miluiti-ne pe noi, oamenilor, miluiti-ne pe noi! Au doara nu ati avut si voi mame? Oare nu stiti dragostea mamei catre fiu? Au nu aveti femei? Nu va rusinati vazand piepturile lor goale? Oare n-ati fost si voi iubiti de mamele voastre? Oare nu va temeti ca nu cumva sa se intample si fiilor vostri una ca aceasta? Miluiti-ne pe noi oamenilor, nu ne lipsiti de fiii nostri, ci mai intai omorati-ne pe noi, pentru ca nu putem rabda moartea fiilor nostri; pe noi sa ne insulitati daca fiii nostri v-au facut rau, ca astfel si noi impreuna cu dansii sa primim moartea".
Acestea si celelalte graind din durerea inimii si, de manie ca niste bete fiind, fara de sfiala isi rupeau hainele de pe ele, cu care se cuvenea sa-si acopere pieptul si de multa jale isi descopereau piepturile lor si cu pietre se bateau peste trupurile lor, fetele si le zgariau, parul isi rupeau, cerul il chemau intru marturie, strigand catre Dumnezeu: "Ce salbaticie este aceasta de la imparatul, o! Stapanul nostru, Doamne, care se impotriveste fapturii Tale. Tu ai zidit, iar el omoara! Tu ne-ai daruit noua fii, iar el ne lipseste pe noi de dansii. Pentru ce am nascut parte barbateasca, daca cu amara moarte se omoara pruncii nostri?"
Dumitru Manolache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.