Istoria Pastelui, de la eliberarea evreilor din Egipt la Iisus Hristos

In aceasta perioada a Postului, premergatoare marii sarbatori a Pastilor, credem ca este important sa aflam istoria acestui praznic care, conform Bibliei, s-a nascut in timpul noptii exodului, cand israelitii care locuiau in Egipt, privati de identitatea lor de popor, au hotarat si au reusit sa fuga de la faraon. Vom vedea insa ca sarbatoarea Pastelui are radacini mult mai vechi si ca in timp a capatat semnificatii diferite, majore.

Cartea Exodului relateaza cum intr-o noapte, in Egipt, unde se afla in robie poporul lui Israel, Dumnezeu l-a invatat pe Moise cum sa celebreze Pastele: fiecare familie trebuia sa taie, la asfintit, un miel de parte barbateasca, fara meteahna, mai mic de un an, si sa insemneze cu sangele lui poarta de intrare in casa, apoi sa manance din carnea fripta pe foc, membrii familiei sa ramana imbracati, cu sandalele in picioare si cu toiagul in mana. Tot din Biblie insa aflam ca israelitii cunosteau aceasta sarbatoare inainte de a iesi din Egipt.

Pesahul in vremurile de inceput si dupa fuga din Egipt
Sarbatoarea Pastelui s-a nascut in timpuri indepartate printre pastorii nomazi din Orient, la inceputul primaverii cand ei plecau spre zone cu pasuni mai bogate, din cauza sezonului secetos.

In aceasta transhumanta, pastorii si turmele lor erau insotite si de un duh rau, dar si de Iahve. In noaptea dinaintea plecarii, pastorii sacrificau un miel in scopul de a indeparta pericolele din timpul calatoriei. Cu sangele animalului ungeau stalpii si betele de la corturi, iar mielul fript era consumat cu ierburi aromate si paine nedospita. Sarbatoarea se celebra in prima noapte cu luna plina din primavara in corturi. Cu timpul, aceasta celebrare a devenit evenimentul cel mai important al anului, care a fost numit "Pesah", ceea ce in limba ebraica inseamna "Trecere", adica trecere de la un pamant la altul. Dupa fuga din Egipt, in desert, Pesahul s-a transformat in circumstanta cea mai potrivita pentru a reinnoi amintirea unei "treceri", dar nu spre un pamant mai roditor, ci spre eliberarea din sclavia egipteana, determinata de mijlocirea extraordinara a lui Iahve. Sangele mielului ocrotea acum poporul ales, ierburile amare au devenit amintirea amaraciunilor indurate in Egipt, iar painea nedospita a capatat semnificatia grabei in care s-a produs fuga. Aceeasi graba este simbolizata si de consumarea mielului fript, nu gatit in vase, consumarea lui in picioare si cu toiagul in mana. Pesah a capatat chiar semnificatia lui Iahve care a trecut peste Egipt. Asa s-a nascut Pastele ebraic. Cu trecerea veacurilor, Pastele s-a transformat intr-o sarbatoare ce trebuia celebrata in familie, dar, la jumatatea secolului al VII-lea i.Hr., pe vremea regelui Iosia, a suferit o schimbare. Din porunca regelui, Pastele a devenit o sarbatoare publica, ce se celebra doar la templul din Ierusalim. Mielul nu mai era sacrificat de catre capul familiei, ci de catre preot, iar cu sangele lui nu se mai ungeau stalpii casei, ci se stropea altarul, ca o componenta complementara a ofrandei sacrificale. Primul Paste celebrat conform noii reforme religioase a avut loc in anul 621 i.Hr. De data aceasta, putea fi sacrificat nu numai mielul, ci si o vitica, chiar mai mare de un an, iar carnea trebuia consumata fiarta si apoi fripta, la apusul soarelui, la vremea iesirii din Egipt.

Pastele, de la surghiunul babilonian la vremea lui Iisus
O data cu incendierea templului din Ierusalim de catre babilonieni, in anul 587 i.Hr., preotii au revenit la vechea forma de celebrare a Pastelui in familie. Dupa reintoarcerea prizonierilor israeliti din Babilon, celebrarea Pastelui s-a facut prin sacrificarea animalului in templul reconstruit din Ierusalim, iar consumarea carnii in familie. Aceasta ultima faza a sarbatorii Pastelui se celebra pe vremea lui Iisus. In anul 70. d.Hr., romanii au daramat templul din Ierusalim, iar sarbatoarea Pastelui a inceput sa fie celebrata din nou in familie, asa cum se intampla si astazi la evrei. In anul 30 al erei crestine, stiind ca moartea Sa se apropie, Iisus a voit sa celebreze cina pascala impreuna cu discipolii Sai. In timpul acestei cine, El le-a vorbit ucenicilor despre iminenta mortii Sale si varsarea sangelui Sau si despre mantuirea pe care acest eveniment o va aduce lumii. Din acest moment, Pastele a capatat o noua semnificatie pentru cei care il urmau pe Iisus. Adica pentru crestini. Astfel, Pastele nu mai comemora iesirea sau eliberarea din Egipt, ci moartea si Invierea lui Iisus. Victima sacrificata nu mai era mielul, ci Insusi Iisus Hristos, iar sangele Lui nu mai ungea stalpii casei sau altarul templului, ci era varsat pentru mantuirea intregii omeniri. Eliberarea nu mai era din Egipt, ci din sclavia pacatului, iar termenul de Pesah nu mai insemna trecerea de la Egipt la libertatea promisa de Iahve, ci trecerea lui Iisus de la moarte la viata.

Dumitru Manolache

.