Ca un facut, cele mai multe dintre reperele judetului, toate obiective care raman in inima si in memorie, toate aceste comori de istorie si traditie sunt stranse ca un buchet pe traseul de duce de la Piatra Neamt spre Targu Neamt. Pe drumuri laturalnice se poate ajunge la Manastirea Agapia si Manastirea Neamtu, care contine o impunatoare biblioteca cu peste 19.000 de volume, iar in incinta Manastirii, in Biserica Sf. Gheorghe, se gaseste icoana Maicii Domnului cu trei maini, cea de-a treia mana fiind a Sf. Ioan Damaschin.
Aproape de ea se afla Manastirea Varatic, asezata in mijlocul unei statiuni climaterice, inconjurata de culmi domoale acoperite de paduri de conifere si fanete, iar la o aruncatura de bat se afla mormantul Veronicai Micle. si, pe un deal, putin mai sus de toate acestea, este o stana unde parca timpul a insistat sa stea in loc. Casa de la Humulesti, leaganul copilariei lui Ion Creanga, este un loc ce isi merita renumele, iar, in continuarea drumului, pentru o "cura" de folclor, trebuie mers la muzeul Neculai Popa de la Tarpesti. In apropiere de Targu Neamt,
sus, la peste o suta de metri inaltime, vegheaza cetatea Neamt, iar tot in apropiere puteti vedea, pe viu, unul dintre simbolurile Moldovei: Zimbrul.
Destul de repede, masina goneste spre Targu Neamt. La 2-3 km de intrarea in oras vegheaza linistita, in ciuda vanzolelii din jur, o frumoasa si cocheta biserica, in dreapta careia, la doar cateva sute de metri mai in fata, este casa in care a copilarit Nica a lui Stefan a Petrii Ciubotarul, adica Ion Creanga, omul pentru care copilaria a insemnat viata insasi. Zgomotul si agitatia de afara sunt lasate in urma, incet-incet, pe masura ce intri mai mult in curte. Casa este socant de simpla, dar in acelasi timp socant de eleganta. Curtea mare, care acum suporta pietris peste pamantul copilariei lui Nica, peretii de un alb orbitor, magazia din drepta curtii care isi casca portile, acum ferecate, bancutele din lemn tradeaza aceeasi idee ca si in "Amintiri din copilarie": Totul este simplu, daca privesti lucrurile cu inima usoara. Totul pare miniatural in comparatie cu acoperisul mare si tuguiat, mult mai inalt decat casa, acoperis ce insista sa tinteasca spre cer, si nu se poate altfel, pentru ca in Moldova totul tinteste spre cer. Primul lucru ce iti atrage ochii este prispa din lut uscat. Nu mai lata de 3 pasi, inconjoara fidel casa. Apoi, trebuie sa te apleci putin pentru a intra in casa, tocul usii, nu foarte inalt, pare croit pentru copii sau pentru oamenii mari cu suflet de copil. Inauntru, prima idee care iti trece prin minte este ca tocmai ai calcat peste acelasi lut pe care a calcat si Ion Creanga. Holul, ca si camerele, este mic, cu o ferestruica pe masura; drept inainte este o camaruta mica, iar in dreapta este camera unde, cel mai probabil, toata familia se aduna. Camere sunt mici si pentru ca astfel erau mai usor de incalzit, dar "camera mare" reuseste sa concentreze atat de multe obiecte, dar si simtaminte pe o suprafata nu mai mare de 6 metri patrati. Cum intri, pe dreapta, dai cu ochii peste cuptorul folosit si pentru incalzit si pentru gatit si, asa cum spune Creanga, tocmai bun pentru ca matele sa huzureasca pe el, in firida. Langa cuptor, putin mai in spate, este un pat mare, puternic, din lemn, unde copilul Ion Creanga adormea ascultand alte povesti decat cele pe care le va scrie el si pe care alti parinti le vor folosi sa-si adoarma copii. Acum, obiectele pe care familia lui Nica le folosea in fiecare zi sunt adunate toate la un loc.
Pe cuptor sta ceaunul si copaia, iar tot de cuptor sunt acum motoceii cu care "crapau matele jucandu-se". .
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.