De netagaduit este faptul ca praznicul Adormirii Maicii Dommului este cea mai mare sarbatoare inchinata Nascatoarei de Dumnezeu. Cunoastem locul pe care il ocupa Maica Domnului in istoria mantuirii si in viata Bisericii. De ce aceasta sarbatoare este atat de importanta, de ce Biserica ii acorda o atat de mare semnificatie? Deoarece in aceasta zi „Maica Vietii”, cea care a nascut trupeste Viata lumii, se muta din viata aceasta stricacioasa la viata cea nestricacioasa si vesnica.

Daca ne uitam atent la slujba din ziua praznicului, vedem infatisat pe larg evenimentul acesta, si mai ales partea istorica a lui. Acest lucru urmarim in articolul de fata, lasand deoparte semnificatiile teologice si mistice ale praznicului. Insa inainte de a infatisa acest lucru trebuie sa precizam ca toate informatiile de natura istorica a acestui eveniment, imnografii l-au cules fie din Sfanta Traditie, fie din scrierile Sfintilor Parinti. Iata si o prezentare cronologica, potrivit imnografiei zilei de 15 august.

Cand i s-a apropiat sfarsitul, Maica Domnului se afla in satul Ghetsimani: „.veseleste-te Ghetsimani, a Nascatoarei de Dumnezeu sfanta casa” (Stihira I de la Vecernia mare, Mineiul pe August, ziua 15). Aceasi informatie o gasim si in Luminanda praznicului unde Maica Domnului, prin gura imnografului cheama pe Apostoli sa-i ingroape trupul: „Apostoli de la margini adunandu-va aicea, in satul Ghetsimani, ingropati trupul meu”( Luminanda din randuiala Utreniei sarbatorii). Ucenicii Domnului erau raspanditi la propovaduire, insa prin voia dumnezeiasca au fost adusi in chip neobisnuit in casa Maicii Domnului: „Cu voia cea dumnezeieste stapanitoare, de pretutindeni purtatorii de Dumnezeu Apostoli au fost ridicati pe nori si adusi pe sus” (Stihira pe 8 glasuri de la Slava. Si acum. din randuiala Vecerniei mari). Se precizeaza si numele celor mai importanti Apostoli precum Iacov si Petru: „Cand te-ai dus, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, la Cel ce S-a nascut din tine in chip de negrait, fost-au de fata Iacov, fratele lui Dumnezeu si intaiul ierarh, si Petru cel mai de cinste intre Apostoli si varful cuvantatorilor de Dumnezeu.” (Stihira Stihoavnei de la Slava. Si acum. din randuiala Vecerniei mari).

Scopul acestei minunate intruniri a Apostolilor, a fost acela de a ingropa cu cinstea cuvenita, trupul Maicii Domnului: „Preacinstita impreunare a inteleptilor Apostoli s-a adunat in chip minunat sa ingroape cu preamarire trupul tau cel preacurat, de Dumnezu Nascatoare, prealaudata.” (Sedealna I din randuiala Utreniei). Caci si preacurata Fecioara avea fire muritoare ca una ce se nascuse dupa legile firii si se cadea deci, a primi odihna: „Din coapse muritoare iesind, curata, cu firea asemenea fiind, odihna ai primit” (Cantarea a 2-a; Peasna I, al doilea rand de canoane din randuiala Utreniei).

Dupa ce preasfanta Fecioara si-a pus „sufletul cel fara prihana in mainile Fiului sau” (Stihira IV de la Litie din randuiala Vecerniei mari), adunarea Apostolior au dus sa ingroape trupul ei „cel de viata incepator si de Hristos primitor” (Stihira pe 8 glasuri de la Slava. Si acum. din randuiala Vecerniei mari). Impreuna cu Apostolii s-au aflat si multimile ingerilor, cantand impreuna cu ei si petrecand dumnezeiescul ei trup: „Cu aceia impreuna au cantat si multimile ingerilor, laudand cu cinste mutarea ta” (Sedealna I din randuiala Utreniei). Sau in alt loc gasim: „Petrecut-au cetele celor fara de trup in Sion dumnezeiescul tau trup cel ce mergea la cer” (Cantarea intai, Peasna I, primul rand de canoane din randuiala Utreniei).

In vreme ce convoiul s-a indreptat spre locul mormantului, un evreu cuprins de furie, s-a repezit sa rastoarne trupul Maicii Domnului de pe nasalie. Este vorba de mai marele preotilor iudei, pe nume Atonie. Atunci s-a petrecut un lucru neobisnuit, in acea clipa indraznetul a fost pedepsit, taindu-i-se mainile: „Apucat-a inainte judecata lui Dumnezeu aducand taierea mainilor batjocoritoare ale celui indraznet, pazind in slava dumnezeirii cinstea chivotului celui insufletit, in care Cuvantul trup S-a facut” (Cantarea a 3-a; Peasna I, al doilea rand de canoane din randuiala Utreniei).

Fiind ferit de stricaciune, trupul Maicii Domnului nu a ramas in mormant, ci a fost mutat la cer de catre Hristos, Fiul ei. Astfel, moartea Nascatoarei de Dumnezeu a fost „adormire fara de moarte” (Stihira Laudelor de la Slava. Si cum., randuiala Utreniei), o trecere de la cele vremelnice, la cele dumnezeiesti si netrecatoare: „La viata cea pururea vesnica si mai buna, moartea ta a fost trecere, curata, din cea vremelnica la cea dumnezeiasca cu adevarat si netrecatoare mutandu-te, Preacurata, vezi intru veselie pe Fiul si Domnul tau” (Cantarea a 2-a; Peasna IV, primul rand de canoane din randuiala Utreniei).

Putem constata asadar o expunere exacta si amanuntita a acestui eveniment crucial din viata Maicii Domnului si putem conchide in acelasi timp profunda evlavie pe care Biserica o are fata de Maica Domnului, evlavie exprimata magistral de imnografii Bisericii.

Sursa: episcopiaaradului.ro

 

.

• Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa
  Publicat in : Adormirea Maicii Domnului
• Cantari si rugaciuni adresate Maicii Domnului
  Publicat in : Nasterea Maicii Domnului