Biserica „Sfantul Anton” – Curtea Veche din Capitala isi sarbatoreste astazi, 17 ianuarie, al doilea hram. Primul hram al celei mai vechi biserici bucurestene, edificiu ce a implinit anul trecut 450 de istorie, este Buna Vestire. Cel de-al doilea hram al bisericii dateaza de la jumatatea secolului al IX-lea.
Mai multe amanunte despre istoria celei mai vechi biserici din Capitala aflam dintr-un articol din „Ziarul Lumina” de joi, 1 octombrie 2009, semnat de Parintele Ciprian Apetrei, consilier patriarhal si preot slujitor al acestei parohii:
Pe 20 septembrie 2009, cand Bucurestiul a implinit 550 de ani, intre intrebarile care s-au pus legat de ce mai avem din istoria Capitalei noastre ar fi trebuit sa fie si aceea legata de cea mai veche cladire din Cetatea lui Bucur. La aceasta intrebare raspunsul este simplu, si anume: biserica de la Curtea Veche cu hramurile „Buna Vestire“ si „Sfantul Antonie cel Mare“, care anul acesta a implinit 450 de istorie. Iata cum identitatea istorica a Bucurestilor este data de Biserica, aratand ca orasul, care a devenit dupa Unirea de la 1859 capitala Romaniei, este, prin traditie, o cetate a Ortodoxiei noastre. De aceea, putem afirma pe buna dreptate ca in Bucuresti avem si astazi un altar unde de 450 de ani se savarseste Sfanta Liturghie, ca o binecuvantare neintrerupta a lui Dumnezeu pentru Capitala noastra.
Daca ar fi sa facem un excurs in istoria bisericii de la Curtea Veche, vom constata ca acest sfant lacas a fost zidit de Mircea Ciobanul, in a doua sa domnie (februarie 1558-septembrie 1559), acesta fiind inmormantat aici imediat dupa decesul sau din 21 septembrie 1559, dupa cum aflam din Istoria Romanilor, vol. II, scrisa de Constantin C. Giurascu. De la acelasi istoric mai aflam ca pictura bisericii s-a facut in timpul domniei fiului lui Mircea Ciobanul, Petru Voda cel Tanar (1559-1568; a domnit de la 12 ani pana la 21 de ani), sub obladuirea mamei sale, Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rares, care a infrumusetat Biserica Domneasca, ctitorita alaturi de sotul sau, Mircea Ciobanul, intre 1558 si 1559, luna septembrie.
Din cele prezentate mai sus constatam ca la 21 septembrie 1559, ziua mortii domnitorului Mircea Ciobanul, Biserica Domneasca de la Curtea Veche era ridicata, asteptand infrumusetarea ei cu pictura, ceea ce ne indreptateste sa concluzionam ca luna septembrie a anului 1559 gaseste biserica cu hramul „Buna Vestire“ de la Curtea Veche terminata si pregatita pentru pictura.
In pisania pusa la 1715 de domnitorul Stefan Cantacuzino la biserica de la Curtea Veche, dupa transformarile pe care le face la acest sfant lacas, in locul vechii pisanii din secolul al XVI-lea, se spune ca „din temelia ei (Biserica) iaste zidita de batranul Mircea Voda (Mircea Ciobanul) si in urma de fiu-sau Patrascu Voda (Petru cel Tanar) cu fratii sai Radu si Mircea cel Tanar o au infrumusetat si o au zugravit“. Un alt ctitor important al bisericii de la Curtea Veche a fost si domnitorul Constantin Mavrocordat, care dintr-un document datand din 20 octombrie 1758 rezulta ca a marit sfantul lacas si i-a adaugat doua paraclise, unul pe latura de nord si altul pe latura de sud.
Dupa incendiul din 23 martie 1847 arde Biserica „Sfantul Anton“ din apropierea bisericii de la Curtea Veche, aceasta nemaifiind refacuta, hramul ei a devenit al doilea hram al Bisericii Domnest,i care a ramas pana astazi cu numele Biserica „Sf. Anton“ - Curtea Veche. In anul 1849, arhimandritul Visarion realizeaza ample lucrari de reparatii la biserica de la Curtea Veche, dupa un proiect intocmit de arhitectul austriac I. Schlatter, schimband aspectul exterior al monumentului intr-unul neogotic. Biserica este repictata cu aceasta ocazie de pictorul Constantin Lecca (1807-1887), cunoscut pentru participarea sa la Revolutia de la 1848 si mai ales pentru faptul ca a introdus in bisericile din Bucuresti pictura in stilul occidental. Imaginea de astazi a bisericii o datoram restaurarii din perioada 1928-1935, facuta de Directia Monumentelor Istorice prin arhitectul Horia Teodoru, care a redat monumentului intru totul infatisarea originala, ramasa si pana in prezent. Toate aceste randuri ne arata ca cea mai veche cladire din Bucuresti, Biserica Domneasca de la Curtea Veche, a cunoscut diferite transformari in functie de epocile care au trecut peste Capitala noastra, aratandu-ne astazi, dupa 450 de ani, ce inseamna sa ai in centrul Bucurestilor un reper al culturii si al spiritualitatii ortodoxe romanesti, care trebuie sa fie un argument pentru a zidi si astazi durabil peste veacuri.
Sursa:basilica.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.