Expozitie fotografica - Kosovo si Metohia in lacrimi

In perioada 10-27 Decembrie 2008, Pravalia Predania din Constanta, B-dul Tomis nr. 8, organizeaza expozitia fotografica "Kosovo si Metohia in lacrimi", a fotografului sarb Milinko Stefanovici.

Milinko Stefanovici (nascut la 12 martie 1947, in Kostainik, langa Krupani, Serbia), este artist fotograf si foto-jurnalist, publicist, redactor, editor si pedagog. Este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Serbia si are titlu de Maestru in fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia.

Dupa punctajele obtinute la expozitiile nationale si internationale si dupa insemnatatea premiilor primite, Stefanovici este unul din cei mari artisti fotografi din toate timpurile de pe teritoriul fostei Republici Federative Iugoslavia.

In anii 1980 era cunoscut indeosebi pentru genul de fotografie "Life," iar in anii 1990 se apleaca spre teme duhovnicesti si traditionale.

Ca redactor, editor si pedagog a avut o mare influenta asupra tinerei generatii de profesionisti din redactii, edituri si grupari artistice, mai ales datorita abordarii sale culturale ce leaga traditionalul de modernitate.

Expozitia pe care Predania o propune publicului romanesc aduce fotografii din cumplita vara a anului 1999, cand Armata Iugoslava s-a retras din Kosovo si Metohia, iar NATO si formatiunile paramilitare albaneze au preluat controlul asupra regiunii. Milinko Stefanovici, ca fotograf, a fost martorul represaliilor impotriva locuitorilor nealbanezi lipsiti de aparare.

In jurnalul tinut in acele groaznice zile, Stefanovici nota:

Am hotarat ca, pentru prima data, sa-mi incalc regulile profesionale pe care singur mi le-am asumat - de a nu publica fotografii ce tin de domeniul patologiei medicale si militare. Dupa vederea si fotografierea multor victime din randul sarbilor, am inteles ca nimeni, in afara de noi, nu va fi interesat, ba poate nici macar toti dintre noi. Mi-am schimbat parerea. Cine va marturisi despre ele in afara noastra?!

Patriarhia din Peci, 9 Iulie 1999. In graba, un soldat italian ne spune ca sus, langa drumul ce coboara dinspre Kula spre Peci, s-a descoperit un cadavru si nu se stie al cui este. Il intreaba pe Mitropolitul Amfilohie ce sa faca. El, chiar daca in ziua respectiva trebuia sa primeasca vizita a trei episcopi anglicani din Marea Britanie - asta pe langa osteneala de a se ingriji sa aduca Sfintele Vase si ce s-a mai putut salva din catapeteasma de la Pecica Bania, si pe langa grija celor aproape o suta de batrani neputinciosi care s-au nimerit sa fie refugiati in Patriarhia din Peci - le-a spuse soldatilor italieni la modul cel mai oficial ca va veni la fata locului. Dimineata, dupa Sfanta Liturghie, nu dejunam, nu punem nimic in gura si plecam escortati de soldatii italieni din KFOR. Chiar mai devreme fusesera ploi mari si apele adusesera mult pamant si nisip. Aproape ca au infundat toate raurile. Povarnis mare. Ceata acopera satul Radavat.

Avem putine unelte pentru a sapa. Nu era un singur cadavru. Erau doi barbati. Primul era fara cap. Cautam parti din trupul celui de-al doilea. Nu are o mana. Abia jos, langa izvor, gasim capul, langa o masina rasturnata. Noroc ca in acea dimineata plouase si era mai racoare. Daca ar fi fost mai cald. Si asa mirosul de la trupurile putrezite era de neindurat. Soldatii italieni si noi, muritori obisnuiti, nici doua minute nu am fost in stare sa respiram. Cei ce se fagaduisera lui Dumnezeu: Parintele David, venit de la Paris, Parintele Pavel, monah din Cetinie, Mitropolitul Amfilohie si Miladin, un muntenegrean de 19 ani, nu simteau duhoarea. Au ramas intr-o lume cunoscuta lor si lui Dumnezeu, in rugaciune, in timp ce cu ajutorul altora scoteau cu smerenie ramasitele trupurilor putrezite. Cum le puteam identifica? doar dupa verigheta de pe mana dreapta si un inel cu insemne sarbesti. Slujba de inmormantare in fata lui Dumnezeu, a cerului si a poporului.

Dupa slujba de inmormantare, "pazita" de trupele KFOR, la capul cimitirului ajung cateva automobile. Printre cei veniti recunoastem si cativa albanezi. Intreaba cine e acolo. Intreaba daca pot urca. Translatorul ii aduce. Incepe un dialog obisnuit la prima vedere, dar de fapt "pe muchie de cutit".

- De unde stiti ca astia sant sarbi?
Vladica le raspunde domol:
- Din cele vazute, din cele aflate. Daca poftiti, vedeti si voi!

Italienii, cu masca pe figura, nu vor sub nici o forma sa se mai apropie de cadavre, si albanezii renunta din pricina mirosului. Spun ca au incredere. Daca ar fi privit, s-ar fi convins ca erau sarbi. Dupa asta, italienii iau trupurile celor doi nefericiti si le pun in saci. Multumita unui sarb din Peci s-au gasit niste gropi in care sa fie pusi. Vladica Amfilohie a scris pe cruci: "NECUNOSCUT 1" si "NECUNOSCUT 2." Au fost pastrate verighetele, pantofii si curelele, dupa care intr-o zi, poate, cineva din rude ii va recunoaste.

La intoarcere in Patriarhia din Peci trecem prin Vitomirita, o suburbie a Peciului. Langa drum era o boccea desfacuta, cu lucruri de pret imprastiate, mai ales cu fotografii de familie. Bocceaua zacea desfacuta langa trupul unei batrane. Din ele se vedea ca in tinerete purtase costumul national muntenegrean, ca sotul ei era pilot militar si ca intre 1937 - 1939 se afla detasat la Skopie. Am inmormantat si acel suflet sarman. Ca pe tarina ei sa-si afle odihna oaselor. Am pastrat tot ce se afla in boccea. Putem spune si cine e. Dar. poate numele nici nu sunt importante. Intregul Kosovo este "SARB NECUNOSCUT". nu se stie cati morti, care se pierd in uitare. Omul se pierde, cauta intelesuri.

Inainte de sosirea la Patriarhia din Peci, ne oprim intr'un cimitir viu, o scoala goala, parasita, unde sunt adapostiti 54 de refugiati din Craina Croatiei. Sunt batrani, neputinciosi si nu pot face nimic! Si daca ar putea, nu ar sti incotro sa apuce! Ce sa cauti intr-un magazin, cand n-ai o para chioara? Nu sunt nici medici, nici medicamente. Traiesc din milostenii. Primesc cate ceva de la Patriarhie si de la italieni. Unii erau refugiati a doua si chiar a treia oara. Acum au ajuns la batranete si nu au unde sa se mai intoarca. Zac si asteapta. Pe langa ei sunt si copii. Jale si chin. Nici ei n-au incotro.

Seara ajung si episcopii anglicani. Auzisera ca si patriarhul Pavel e acolo. Ar fi vrut sa vorbeasca cu el despre ecumenism.

B-dul Tomis nr. 8 (piata Ovidiu), Constanta
tel+4(0)241 610 798
www.predania.ro
www.pravaliapredania.ro
www.rastko.org.yu/fotografija/milinko
www.rastko.org.yu/kosovo/delo/11587
http://www.rastko.org.yu/kosovo/crucified

.