"Festivalul National de Literatura religioasa Tanara"
TOB (Targul International de Vesminte, Icoane, Carti si Obiecte Bisericesti) aflat la a III-a editie, a gazduit vineri 13.06.08, ora 13.00, la Romexpo Bucuresti, in incinta pavilionului 27, festivitatea de premiere a Festivalului National de Literatura religioasa Tanara - editia I.
Festivalul a fost initiat si sustinut de TOB, avandu-i in juriu pe: Razvan Bucuroiu - directorul revistei "Lumea Credintei", jurnalist; Conf.
Misiunea pe care si-au propus-o organizatorii festivalului a fost aceea de "a incuraja si sustine incercarile de valoare ale tinerilor creatori de literatura religioasa, propunandu-si astfel sa revigoreze in perspectiva literatura crestina si gustul tinerilor pentru aceasta".
Festivalul a avut 5 categorii: 1. poezie (orice fel de structura poetica) 2. povesti si povestiri crestine 3. eseu 4. dramaturgie religioasa 5. Patericul pentru copii sau "Cum s-au intalnit copiii cu Dumnezeu".
Castigatorii acestei prime editii sunt:
Poezie 7-10 ani: CIOBANU NICOLAE - clasa a II-a, Scoala "Sfintii Martiri Brancoveni" Constanta, inv. Mocanu Doina; Poezie 11-14 ani: NEDEA CRISTINA, clasa a VI-a, Liceul Bilingv Decebal, Bucuresti, prof. drd. Elena Rusu; Poezie 15-18 ani, PETRE IULIANA, clasa a X-a, Grup Scolar "Alexandru Ioan Cuza", Amara - jud. Ialomita, prof. Catalin Craciun.
Proza 7-10 ani: BOUROS SMARANDA, clasa a III-a. Scoala "Sfintii Martiri Brancoveni" Constanta, inv. Averche Elena; Premiu special proza - Barbu Alexandra, clasa a III-a, Scoala nr. 1, Tandarei, Ialomita, prof. Iordache Pavel; Proza 11-14 ani: MOISE ALICE CRISTINA, cls. a VI-a, Liceul Bilingv Decebal, Bucuresti, prof. drd. Elena Rusu; Proza 15-18 ani: CRISTEA OANA, cls. a X-a, Colegiul Tehnic "D. Leonida" Iasi, Prof. Apopei Camelia.
Eseu: ANDREI CRISTINA, cls. a XI-a, Colegiul National "Mihai Viteazul", Slobozia, jud. Ialomita, Prof. Androne Alexandru; Premiu special eseu: CONSTANTIN DANIELA ANDREEA, cls. a XI-a, Liceul Teoretic "Mihail Sadoveanu" Pascani, prof. Dimitriu-Sarghie Vasilica.
Copiii au fost premiati impreuna cu invatatorii / profesorii coordonatori si aplaudati cu mult entuziasm de catre parinti, prieteni si vizitatori, prezenti in acele momente, la acest eveniment.
In paralel cu aceasta festivitate, la standul Editurii "Mateias", se desfasura si una din etapele "Concursului de educatie religioasa", editia I, cu sectiunile: "Icoanele ne vorbesc" si "Stii ce inseamna numele tau?". Acest concurs s-a derulat pe toata perioada Targului, fiind organizat de Fundatia "Preasfanta Fecioara Maria", in parteneriat cu Editura "Mateias", "Lumea credintei" si Libraria "Sophia".
Premiile obtinute au reprezentat o mare surpriza, bucurandu-i mult pe copii. Premiul I: o excursie pentru 2 persoane in Grecia. Premiul II: 700 lei. Premiul III: 500 lei. Premiul special al juriului: 300 lei. Si 20 de mentiuni a cate 50 lei fiecare. Toate premiile au inclus carti si obiecte crestine.
Lucrarile premiate si raspunsurile cele mai originale vor fi reunite intr-un volum ce va include si icoane pictate de copii.
Dupa terminarea festivitatii de premiere, PS Ciprian Campineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, prezent in incinta pavilionului, i-a binecuvantat si le-a adresat micilor paticipanti la TOB cateva recomandari.
Premiul I Poezie (7-10 ani)
SA NU UITI DE MINE!
(Rugaciune catre ingerasul meu)
Ochii mei privesc spre cer
Si te cauta pe Tine.
- Ingerul meu pazitor,
Sa nu uiti de mine!
Eu te stiu, acolo.sus,
Si ma rog la Tine
Cu credinta ma inchin,
Vreau sa-mi fie bine!
Ma fereste de ce-i rau!
- Doamne fii cu mine!
Iar parintii si cu sora,
Mereu sa-i am langa mine!
Ingerasul meu iubit,
Eu ma rog la Domnul!
S-aiba grija si de tine,
Asa cum ai tu de mine!
Eu, acum, iti multumesc!
- Somn usor si tie!
Maine seara, iar vorbim!
Sa nu uiti de mine!
Ciobanu Nicolae, Clasa a II-a
Scoala Sfintii Martiri Brancoveni", Constanta
inv. Mocanu Doina
Premiul I Poezie (11-14 ani)
RUGACIUNE
larta-ma si ajuta-ma,
Si spala-mi ochiul,
Si'ntoarce-ma cu fata
Spre invizibilul din lucruri.
Iarta-ma si ajuta-ma,
Si spala-mi inima
Si primeste-mi aburul sufletului
In palmele Tale.
Iarta-ma si ajuta-ma,
Si ridica de pe mine
Trupul pacatului care-mi apasa
Si-mi striveste trupul cel innoit prin Botez.
Iarta-ma si ajuta-ma,
Si alunga de la mine
Ingerul cel rau
Care mi-a intunecat caracterul.
Nedea Cristina, clasa a VI-a
Liceul Bilingv Decebal, Bucuresti
Profesor coordonator: prof. drd. Elena Rusu
Premiul I Poezie (15-18 ani)
Motto: "In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe." (Nicolae Iorga)
TRAIESC.
Astept un sfant semn
Care sa-mi indice
Poarta iluziilor nedeschisa,
Astept o ploaie de sfaturi,
Astept o cruce de care sa-mi sprijin viata
Astept sfesnicul sa-mi lumineze calea
Astept trilul pasarelelor
Sa-mi ghideze drumul
Astept cheia sa-mi deschida
Inima, roaba pacatelor neiertate
Astept. ca sa traiesc?
sau
Traiesc. ca sa astept?
Petre Iuliana, clasa a X-a
Grup Scolar Alexandru Ioan Cuza"
Profesor coordonator: Catalin Craciun
Premiul I Povestire Crestina (7-10 ani)
O MINUNE
Era prima luna de primavara. Soarele s-a aratat voios dupa nori. Si-a trimis solii pe pamant sa trezeasca natura din somnul adanc al iernii. In jur toate au prins viata, bucurandu-se de primele raze caldute. Dar pe mine nu ma inveseleau. De o saptamana mama nu s-a ridicat din pat. Fruntea si mainile ii ardeau ca focul.
Tratamentul medicului parca nu avea efect. Mie imi era asa de mila pentru suferinta ei si imi era dor de zambetul cald si de glasul ei duios, chiar si atunci cand ma dojenea.
Atunci m-am rugat fierbinte la ingerul pazitor al mamei, sa fie alaturi de ea si sa-i aduca sanatatea. Deodata am simtit pe umarul drept o mana calda, iar pe crestet o dulce sarutare.
Era mama. Ma privea cu mare dragoste. Cu adanca recunostinta i-am multumit ingerului pentru minunea savarsita.
Bouros Smaranda, clasa a III-a
Scoala " Sfintii Martiri Brancoveni", Constanta
inv. Averche Elena
Premiul I Povestire Crestina (11-14 ani)
Cum s-a facut bunica sanatoasa
Eram acolo, stiu sigur, s-a intamplat acum trei ani. Strabunica mea era foarte agitata. Nu ii placea deloc sa stea si sa priveasca cum altul face treaba in gospodaria ei. Ii placea sa si le puna ea in ordine, ca dupa aceea sa stie de unde sa le ia.
Intr-o zi, bunica s-a sculat dimineata din pat, s-a imbracat si s-a dus in bucatarie cu gandul de a face curat.
Eu m-am sculat din pat, m-am imbracat si i-am cerut sa faca ceva de mancare, micul dejun. Ea a scos din dulap tigaia si uleiul, dar, in loc sa puna tigaia pe aragaz normal, a pus-o invers, apoi a pus ulei si a inceput sa sparga ouale. Eu cand am vazut, m-am speriat, am stat putin afara sa ma adun si am plecat in bucatarie. Am oprit-o, am luat-o de mana si am dus-o in casa, apoi am discutat cu ea si mi-a spus ca se simte bine.
Corina, matusa mea, fiica ei, a observat al doilea semn cum ca ar orbi. Dupa-amiaza incepea emisiunea ei preferata cand lasa orice treaba si se ducea in pat sa se uite la acea emisiune. Corina se uita cu ea, cand, deodata, a intrebat ce emisiune este la TV. Corina i-a raspuns mirata ce emisiune era, apoi a primit un raspuns fulger:
- Nu eram atenta! simplu si scurt.
Jan ne-a convins pe toti ca ea nu mai vede, a dus-o in casa si a pus-o sa schimbe programele TV apoi sa spuna ce program este pe fiecare canal.
Pana la urma ne-a zis ca are o varsta si ca ea deja a inceput sa nu mai vada clar. Cand am auzit cu totii am innebunit, am ramas fara grai, iar eu am intrebat-o de cand nu mai vede? Ea a raspuns ca de doua zile.
Au lasat-o o zi acasa cu speranta ca sa-si revina, dar in zadar. Au dus-o la doctor, iar doctorul a spus ca nu are sanse de a mai vedea.
Bunica in fiecare duminica mergea la Biserica, seara isi facea rugaciunea, incepuse a fi mai cu Dumnezeu, iar Dumnezeu nu a uitat de ea, caci i-a refacut vederea.
Cand a inceput sa vada, bunica nu a mai mers la Biserica si nu se mai ruga, a tinut-o asa timp de 14 zile. In a 15-a zi iar nu a mai vazut si a inceput sa creada iar in Dumnezeu.
De sase luni bunica vede datorita lui Dumnezeu. Si-a dat seama ca Dumnezeu te pedepseste, te apara. Cum iti ia asa iti da si El poate totul; El e Tatal absolut.
Acum bunica merge duminica la Biserica, se roaga seara pentru toti, dimineata la fel, iar la fiecare sarbatoare respecta traditia sarbatorii.
Bunica, eu si unchii mei ne-am dat seama ca Dumnezeu e totul.
Cu totii suntem fericiti ca bunica vede din nou.
Moise Alice Cristina, clasa a VI-a Liceul Bilingv Decebal, sect. 3, Bucuresti
Profesor coordonator: prof. drd. Elena Rusu
Premiul I Povestire Crestina (11-14 ani)
Regret si durere
Au trecut doi ani de atunci si inca nu mi-am iertat-o; inca ma mai chinuie si acumsentimentul crimei. EU l-am ucis!
Daca m-ar auzi cineva, ar spune ca sunt nebuna si cred ca ar avea dreptate.
Se intampla cu cinci ani in urma. In luna mai a anului 2003.
Ma jucam cu prietenii in fata blocului si deodata am vazut prabusindu-se un carabus. M-am apropiat de el sa vad ce s-a intamplat, dar el se tot zbatea pe pamant. Am crezut ca i rupsese o aripa. "N-ai curaj sa-l omori!" mi-au spus in cor cei din jurul meu si a inceput sa strige in gura mare: "Las-o, las-o!". Chiar daca mi-era mila, nu m-am uitat si ar apasat piciorul peste carabus. Il strivisem! Pe moment m-am simtit implinita in rautate mea pentru ca reusisem sa le arat prietenilor mei ca nu sunt o lasa. Cat am regretat insa nu tarziu!
Pe atunci, eram o fetita plutind intre varsta copilariei si cea a adolescentei. Nu stateam decat de jocuri, admirand zambetul mamei si razand cu pofta de glumele celor din jur.
Dar intr-o zi, trei ani mai tarziu, un baiat mi-a sucit mintile! Era prima iubire din viata mea. MA INDRAGOSTISEM!
Era putin mai inalt decat mine, cu un fizic placut, avea ochi mari si expresiv albastri spre verzui, cu par frumos, bogat, saten inchis. Imi placea de el.
L-am intalnit pe scarile scolii, cand din greseala el s-a lovit de mine, iar eu am scapat cartile din mana. Ne-am aplecat amandoi dupa ele in acelasi timp. Si-a cerut scuze, cu un glas duios si mi-a zambit cuceritor. Eu la randul meu i-am intors zambetul mai discret, topindu-ma in privirea lui si i-am spus cu glasul pierdut ca nu face nimic.
In urmatoarele zile, ne-am intalnit din nou, dar ne priveam de la distanta pentru ca nici unul dintre noi nu avea curajul sa spuna ceva. Dar aflasem un amanunt important: nu eram deloc indiferenta.
Intr-o zi, si-a luat inima in dinti si a venit la mine, invitandu-ma la un suc ca sa se revanseze pentru "accidentul" de pe scari. A fost un moment placut, iar dupa aceea, intalnirile au curs.
Ne-am trezit unul altuia sentimente inocente, sincere si comune, si amandoi am stiut sa le pastram doar pentru noi. In curand, aflasera si parintii despre el si il placeau. Ma conducea acasa de la scoala in fiecare zi si venea si ma lua si de la antrenamente.
Dar, intr-o zi, cand ne-am intalnit si m-a sarutat pe obraz am simtit ceva ciudat. Am presimtit ca se va intampla ceva rau. Insa l-am imbratisat puternic si i-am spus ca il iubesc. Era prima oara cand ii spuneam unui baiat aceste cuvinte.
In acea zi, dupa antrenament, l-am asteptat in locul unde ne intalneam de obicei. Am stat cam 20 de minute, dar intrasem in panica deoarece el ajungea tot timpul inaintea mea. Am plecat acasa intrebandu-ma de ce oare nu venise.
Pe drum, am vazut o ambulanta, dar nu am dat nici o importanta, cu toate ca imaginea acestei masini m-a speriat putin. Nu stiam ca in ea se afla iubirea vietii mele care isi traia ultimele clipe de viata.
Am ajuns acasa si am intrebat-o pe mama daca prietenul meu nu a sunat cumva sau daca nu m-a cautat. Apoi am sunat acasa la el. Mi-a raspuns mama lui, care tocmai aflase de tragedie.
Nici nu stiu cand am ajuns la spital. Am pornit glont spre salon, dupa rugaminti insistente la doctor si asistente. Am intrat la el si m-am ingrozit: era plin de sange, iar perfuziile il acopereau aproape cu totul.
Am inceput sa plang si am strigat tare: "De ce-l pedepsesti, Doamne?" Si brusc mi-a revenit in minte imaginea din trecut cu bietul carabus strivit cu rautate de piciorul meu. M-a trezit din amintiri doar glasul lui aproape stins: "Te rog sa nu suferi pentru mine. Te iub.", apoi aparatele au inceput sa piuie. MURISE.
Am izbucnit in plans si, inconstient, am strigat dupa ajutoare. Speram sa se mai poata face ceva. dar totul era in zadar.
Peste trei zile a fost inmormantarea. Simteam ca mi se rupe inima. voiam sa intru si eu acolo in sicriu, sa mor odata cu el. Am suferit un soc puternic din care cu greu mi-am revenit.
Mereu imi spuneam: "Eu sunt de vina! Eu sunt criminala! De ce nu m-ai luat pe mine, Doamne?"
Acum, cel mai tare regretam ca omorasem carabusul, deoarece pedeapsa s-a intors impotriva mea. Dragostea mea murise odata cu gestul meu necugetat!
Acum stiu ce a simtit familia lui. "Ce ai pierdut, nu mai poti readuce la viata!" striga mama sa deznadajduita si zdrobita de durere. Fusese singurul lor copil.
Voi tine minte toata viata ca ASA CUM FACI, ASA GASESTI. Si tot raul produs celorlalti se intoarce impotriva ta!
De aceea si voi sa aveti grija la ce faceti deoarece s-ar putea mai tarziu sa regretati ca si mine!
Cristea Oana, clasa a X-a
Colegiul Tehnic "D. Leonida", Iasi Prof. indrumator: Apopei Camelia
Premiu Special
Bunatatea lui Iisus Hristos
Eu cand m-am nascut, tatal meu m-a parasit. Mama a ramas cu mine, dar ma batea cumplit de rau. Ea s-a maritat de foarte multe ori. Fiind mica, nu am vrut sa ma bag in viata ei. Ea nu era capabila de a ma creste.
Dupa aceea m-a lasat, in grija bunicii. Atunci am simtit ca Domnul Iisus Hristos, este cu mine, chiar daca eu eram foarte mica.
Bunica, pentru mine, este ca si ingerul meu pazitor. Este o minune de la Dumnezeu. Ea vrea, ca eu sa nu simt lipsa mamei mele si a tatalui meu. Ea, ar vrea ca eu sa-i uit, insa eu nu pot. Cate o data ii visez, dar ii visez impreuna cu mine ca o familie.
Ii visez ca si cum am fi o familie fericita, dar ma trezesc din vis si incep sa plang, iar bunica ma sprijina si sufleteste si material.
Noi nu suntem o familie bogata ci doar una obisnuita. Singura comoara a noastra esti Tu Hristoase.
Barbu Alexandra, clasa a-III-a
Scoala nr. 1 Tandarei
Prof. indrum. Iordache Pavel
Premiul I Eseu (15-18 ani) Despre iubire.
Iubire . E inutil sa vorbesti despre iubire caci ea are propriul glas si vorbeste de la sine.
"Iubeste-ti aproapele."
La ce bun? Ca sa profite de sufletul meu ciuruit, sa nu ma iubeasca ci mai mult, sa arunce cu bocancii in sufletul meu sfasiat ? Ca sa plang cand el e fericit pentru chinul meu?
Aproapele. Aproape este tot. Dar eu nu stiu ce este totul! Nimeni nu stie ce este totul! Aproape de mine este "tot"! Aproape de mine sunt el, mama, tata, o mana de prieteni, aparatul de fotografiat (caci pana la urma, prin culori ce nu le-ai remarcat iti arat eu frumusetea lumii, sau macar ce a mai ramas din ea), un stilou si niste foi mototolite, pianul, florile, marea ce ma spala de pacate. Pe toate le iubesc! Dar pe mine cine ma iubeste ?
Dumnezeu? El stie ca plang ? El stie ca nu mai stiu nimic de ceva cu sange din sangele celei ce mi-a dat viata ? El stie ca mi-au cedat nervii, ca lesin, ca am sange la gura si curge si din inima? El stie ca as lua o lama uneori si mi-as cresta venele? Dar stiu ca taiatul nu ma omoara, nici nu ma elibereaza!!! Dar Dumnezeu ma iubeste! Asa spune preotul. Iar eu il simt undeva, in mine, si in aerul din Biserica. Ma iubeste pentru ca dau o paine celui de la colt. Dar vai! mai ales ma iubeste pentru ca ajut. pentru ca cineva m-a calcat in picioare cu tocul cui (si astfel presiunea e ca atunci cand m-ar calca un elefant) si apoi s-a intors la mine plangand. Si eu ce am facut ? Eu iar l-am ajutat. Si stii ce mi-a spus? Mi-a spus asa: "Ai mila? Ti-am luat banii!" Si imi spun toti ca sunt omul bun care pare fraier, care ajuta strainii ce vor sa ma omoare.
Si pentru toate astea Dumnezeu ma iubeste?
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine."
Poate eu vreau sa cred in mine, in satana, sau chiar in nimic! Dar El e Domnul Dumnezeul meu!
Inger, ingerasul meu . E langa mine si ma iubeste, asa se spune. Si poate este, caci eu traiesc, am parintii, bunicii si prietenii sanatosi, am mai auzit chiar si cate ceva despre cineva cu sangele ca al meu . Dar unde era ingerul ce ma iubea cand am cazut? Intinsa pe jos, in baie, scuipand sange si vazand alb-negru. Si ingerasul meu? El m-a linistit? El a stat cu mine doua ore?
Eu nu l-am vazut . Eu l-am vazut pe El. Iubitul. "si pana la urma totul intoarce la iubire " El a fost acolo si m-a aparat de sange si de oameni curiosi.
Totul a fost o cadere nervoasa. Pe care Dumnezeu putea sa o calmeze . Dar tot m-a tinut, poate, puternica pana acum. Si i-am multumit? Nu cred.
Da, cadere nervoasa. Pentru ca am obosit. Pentru ca iubirea nu e ce credeam. Iubirea e descrisa ca fiind cea mai curata si mai calduroasa senzatie, vibratie. Am obosit pentru ca iubitul meu pleaca la alta.
Si Dumnezeu spune:
"Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau."
Stiu, iubirea nu inseamna a poseda pe cineva, dar . noi vrem sa posedam. Si noi poftim. La abdomenul lui plat, la sanii ei rotunzi, la ochii verzi, inocenta feminina si asa mai departe.
Si. noi inselam! Si el, iubitul, se duce la alta. Pur si simplu pentru ca e alta.
Si Dumnezeu spune:
"Iarta!"
Pana cand? Si pentru ce? Chiar nu se gandeste nimeni la asta? Nu, noi nu iertam! Doar cateodata, uitam. Si daca ierti, iti va gresi iar, si ierti, greseste, iar ierti, te doare ajungi. sa obosesti.
Deci Dumnezeu ma iubeste, vrea sa fiu fericita, El imi spune sa iert pe iubitul. Si… el ma iubeste si vrea sa fiu fericita, dar ma inseala, eu plang, iert sau doar ma prefac si. ma prabusesc.
Asta vor ? Asta e iubirea?
Si Dumnezeu spune:
"Sa nu fii desfranat!"
E vara, e atat de vara! Cu fustele care incep prea tarziu si se termina prea devreme, cu inghetata sorbita senzual, cu baietii uzi si pletosi. sa nu fii desfranat.
Da, Doamne, nu voi fi! Si stiu exact ce se va intampla. El, el ce ma iubeste, se duce la alta. Pentru sex, sarut, salbaticie. Si eu sa iert? Doamne care ma iubesti, ce-mi ceri???
Zeci de carti de rugaciune, de texte, de sfaturi si reguli religioase, toate spun "ce sa NU faci". Dar toate nu spun! Una singura, una! N-am vazut sa imi spuna ce sa fac.
Imi spun doar. sa iubesc.
Azi, toti spun doua cuvinte: "Te iubesc", cei mici si cei batrani, dar mai ales tineri. Cei mici, pentru ca vad in telenovele, cei batrani pentru ca nu le-a mai ramas nimic mai bun de facut. Iar cei tineri ? Pentru placeri.
Caci el, tanarul infometat, ii spune copilei: "Te iubesc. Esti cea mai frumoasa femeie. intr-o zi o sa ne casatorim!" Sau, in alt caz, ii aduce bomboane, ciocolata, flori, inele. in fine. tot tacamul de dulceturi si dulcegarii, iar ea e impresionata. Si il saruta, il imbratiseaza, il imbratiseaza.
Si atunci "Te iubesc" nu ramane decat o moneda atat de ieftina. Dar si de valoroasa!
Iar despre ea? Ea, care este alta, ea. pe care nu o iubeste . Ea merita sa ii dau o bere, caci a fost mai buna decat mine, dar vai! imi vine sa o omor!
Si Dumnezeu spune:
"Sa nu ucizi!"
As ucide-o. De fapt o urasc atat de mult incat nu vreau sa o omor, caci altfel ce as mai face cu toata ura mea? Dar vreau sa simta si ea durerea mea.
Iar oamenii se chinuie sa ma convinga ca el, inselandu-ma, m-a iubit, caci altfel ma parasea pur si simplu.
Si, in final apoteotic: iubesc! Unii spun ca doar imi place sa cred ca fac asta, dar eu inca o sustin. Si. mai ales. MA iubesc!
Si imi amintesc de o zi (demult, tare demult) in care am deschis Biblia si am citit: ca sa iubesti pe altul trebuie sa te iubesti si pe tine insuti.
Tu te iubesti ? De ce iubesti?
Andrei Cristina, clasa a XI-a
Colegiul National "Mihai Viteazul" Slobozia, judetul Ialomita
Profesor Androne Alexandru
Premiu Special Eseu
PRIETENIA-CEL MAI NOBIL SENTIMENT INTRE TINERI
"Prietenul adevarat este acela care indura necazurile, nevoile si nenorocirile aproapelui, atunci cand acela e incercat, ca de ale sale, fara zgomot si fara tulburare". (Sfantul Maxim Marturisitorul).
Cat de adevarate sunt cuvintele Sfantului Maxim Marturisitorul si cat de patrunzatoare! Dar oare stim ce inseamna un prieten adevarat? Stim cum sa-l pretuim si sa-i oferim ajutorul atunci cand are nevoie de el? Unii stiu, iar altii nu. Dar, mai intai de toate sa facem o scurta prezentare vis-a-vis de prietenie.
Cand a facut lumea, Dumnezeu l-a creat pe om cu trup vazut si suflet nevazut, inzestrandu-l cu puteri spirituale (ratiune,vointa si sentiment). Cum trupul se hraneste din roadele pamantului, daruite tot de Dumnezeu, sufletul se hraneste din comunicarea cu Acesta prin rugaciune,din sentimentele pe care le nutreste fata de semeni, din relatiile pe care le stabileste si le intretine cu acestia. El si-a considerat mereu aproapele ca pe un prieten, oferindu-i iubire, ajutor spiritual si material neconditionat, nespusa intelegere si rabdare. Astfel, una dintre cele mai frumoase si mai nobile relatii care exista si care pot exista intre oameni este PRIETENIA.
Dar oare exista o definitie pentru aceasta? DA! Prietenia adevarata nu e o simpla atractie emotiva, nici o pasiune oarba sau o camaraderie obisnuita. Ceea ce o deosebeste cu adevarat de toate acestea este folosul moral, temelia autentica de intelegere si iubirea reciproca reflectata in spiritul de sacrificiu. Poate ca in afara de intelepciune, Dumnezeu n-a dat omului nimic mai bun, decat prietenia, care nu e nimic altceva decat intelegerea deplina, unita cu bunavointa si iubire, in toate lucrurile divine si omenesti. "Prietenul credincios este acoperamant tare, si cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoara"(intelepciunea lui Isus Sirah 6,14).
Asadar, roadele prieteniei sunt multiple si de un real folos spiritual. In primul rand, cum poate fi viata cu adevarat aceea care nu-si gaseste linistea in iubirea mutuala a unui prieten? Ce e mai placut decat sa ai pe cineva cu care sa indraznesti sa vorbesti totul cum vorbesti cu tine? Ce pret ar mai avea bucuria in imprejurari fericite, daca nu ai avea pe cineva care sa se bucure de ea la fel ca tine? Iar nenorocirea ar fi greu sa o induri fara cineva care s-o suporte si mai greu decat tine. De asta trebuie sa pretuiesti un prieten si sa va fiti alaturi la bine si la rau.
Dar, in aprecierea unei prietenii trebuie sa avem in vedere, mai intai, influenta pe care o are aceasta asupra noastra, asupra vietii morale a persoanelor implicate, din punct de vedere religios si social. Prietenia adevarata presupune un ajutor reciproc in vederea distrugerii pacatului si un indemn permanent spre practicarea poruncilor lui Dumnezeu. Cei care pun supremul bine in virtute, aceia fac intr-adevar foarte bine. Dar tocmai aceasta virtute creeaza si mentine prietenia, caci fara virtute nu poate exista nicidecum prietenie. La baza unei prietenii trebuie sa existe credinta in Dumnezeu si iubirea fata de Acesta.
Fireste, prietenia este intemeiata pe intelegere, deoarece prietenii impartasesc gusturi, preferinte. Asa cum ne indeamna si Sfantul Apostol Pavel: "credinta fara fapte moarta este", asa si prietenia nu poate exista fara o relatie bazata pe sinceritate, intelegere, respect si ajutor reciproc. Trebuie sa ai rabdare cu aproapele, sa-l ajuti sa depaseasca toate obstacolele care-i pot umbri fericirea, asa cum ne indeamna si binecunoscutul proverb "prietenul la nevoie se cunoaste".
Fiecare persoana este unica prin felul sau de a fi. Lucrurile comune ne unesc, iar nu starea si conditia sociala. Dovada iubirii sta in jertfirea pentru aproapele, in ajutorul si intelegerea noastra. Cine doreste sa se bucure de roadele prieteniei trebuie el insusi sa doreasca sa-si faca el intai datoria. Spiritul de sacrificiu intareste prietenia. Asta, in - cazul in care nu depaseste o limita. Caci nu poti sa devii vicios numai de dragul unei prietenii. Datoria ta este sa-l aduci pe calea cea buna fara a te cufunda si tu in necunostinta, aratandu-i printr-un comportament pozitiv si demn de urmat ceea ce ar trebui sa faca.
O prietenie intre oameni este adevarata atunci cand, de fapt, suntem, prieteni ai lui Hristos, cand respectam Cuvantul Sau si il implinim.
Astfel, pentru intreaga crestinatate, prietenia are o baza mai solida decat intelegerea reciproca: Cuvantul Mantuitorului si ascultarea poruncilor Lui: "Voi sunteti prietenii Mei daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute" (Ioan 15, 14-15).
Sa facem aceasta in speranta ca ne vom intalni cu prietenii nostri de aici si cu Prietenul Iisus Hristos in Rai!
Constantin Daniela Andreea, clasa a XI-a
Liceul Teoretic: "Mihail Sadoveanu", Pascani
Prof.coord: Dimitriu-Sarghie Vasilica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.