Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat sâmbătă dimineață Sfânta Liturghie în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din cadrul Reședinței patriarhale. În data de 30 septembrie este serbat hramul locașului de cult amenajat cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preafericirii Sale.
Ziua de prăznuire a ocrotitorului acestui paraclis patriarhal, Sfântul Grigorie Luminătorul, este şi zi de sărbătoare pentru ctitorul său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care aniversează în 30 septembrie 2017 zece ani de la întronizarea în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Împreună cu Patriarhul au slujit: Preasfințiții Părinți Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, și Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și Arhimandriții Paisie Teodorescu, vicar Patriarhal, și Ciprian Grădinaru, duhovnicul Paraclisului Catedralei Naționale.
În cuvântul rostit la finalul slujbei, Patriarhul Daniel a evidențiat viața sfântă și principalele realizări ale Marelui Ierarh Grigorie, Luminătorul Armeniei, între care se numără:
suferința pentru credință timp de paisprezece ani, fiind aruncat într-o groapă cu fiare sălbatice și târâtoare veninoase;
vindecarea în mod minunat a regelui Tiridate și încreștinarea poporului armean;
zidirea de numeroase locașuri sfinte;
participarea la Primul Sinod Ecumenic (325);
înființarea alfabetului armenesc și traducerea Bibliei în limba armeană;
numeroase minuni și vindecări.
Acest mare sfânt, pentru multele lui pătimiri pentru credință este numit și mucenic, dar el nu a sfârșit viața ca mucenic, ci în pace și rugăciune, însă a pătimit în timpul vieții și de aceea a fost asimilat uneori cu mucenicii asemenea Sfintei Mare Mucenițe întocmai cu Apostolii Tecla. Ea e numită muceniță nu pentru că a murit de moarte mucenicească, ci pentru că în timpul vieții a suferit foarte mult, iar la adânci bătrânețe a trăit în rugăciune, în post și în multă liniștire sufletească.
Sf. Ier. Grigorie Luminătorul, arhiepiscopul Armeniei
În continuare, Preafericirea Sa a amintit motivele alegerii ocrotitorilor paraclisului patriarhal, pe care l-a sfințit în 30 septembrie 2008.
Acest paraclis a primit ca ocrotitor pe Sfântul Grigorie Luminătorul pentru a ne aduce aminte că în această zi de 30 septembrie Dumnezeu ne-a chemat la slujirea de Patriarh.
Totodată, Părintele Patriarh a rânduit pentru acest paraclis alți doi ocrotitori: pe Sfântul Proroc Ilie, în cinstea Patriarhului Miron Cristea, care avea numele de botez Ilie, în timpul căruia a fost construit Palatul Patriarhal și pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul pentru că este un paraclis de dimensiuni mici, asemenea chiliei duhovnicului Sfântului Domnitor Ștefan cel Mare.
Patriarhul Daniel a precizat că Sfântul Grigorie Luminătorul este pentru noi o pildă de misionar și un exemplu pentru creștinii aflați departe de țara lor.
După ce a stat în străinătate și a fost ocrotit acolo, totuși nu a uitat poporul din care s-a născut și cu râvnă dumnezeiască a dorit să-i împărtășească credința în Hristos. El este un păstor care își iubește neamul său chiar dacă pentru o vreme nu mai locuiește în interiorul țării natale.
El cheamă pe toți credincioșii care se află printre străini să nu uite pământul natal, țara de origine și, mai ales, îi cheamă să se întărească în credința lor în Hristos, iar cei care nu-L cunosc pe Hristos, să vină la El.
În a doua parte a predicii, Părintele Patriarh a reflectat la viața isihastă a Sfântului Grigorie:
Sfântul Grigorie ne mai arată cât de importante sunt binevestirea Evangheliei lui Hristos și citirea Sfintei Scripturi în care se află Dumnezeu Cuvântul exprimat în multe cuvinte sfinte. De asemenea, el ne arată cât de mare este puterea rugăciunii: mai mult decât toată lucrarea pe care a săvârșit-o el timp de treizeci și unu de ani, mai mult decât toate zidirile de biserici, de mănăstiri și săvârșirea multor slujbe, a fost rugăciunea personală care îi dădea putere.
De aceea, la sfârșitul vieții sale a dorit din nou liniștea, a dorit cu ardoare să vorbească mult cu Hristos. Prin aceasta el arată cum s-a pregătit pentru sfârșitul creștinesc: a predat slujirea arhierească și s-a consacrat în mod deosebit pregătirii pentru trecerea la Domnul.
Pilda lui a fost urmată de foarte mulți ierarhi în istorie, mai ales de ierarhii isihaști. O mulțime de mitropoliți ai Moldovei, alți ierarhi din timpul Evului Mediu, după ce s-au retras din rang, au petrecut viața în rugăciune, în pregătire pentru sfârșitul creștinesc, ceea ce înseamnă că a iubit mai mult Împărăția lui Dumnezeu decât orice altă lucrare.
Dar, desigur în Împărăția lui Dumnezeu intră cei care în timpul vieții pământești au slujit lui Hristos cu toată jertfelnicia, cu toată dăruirea de sine. Deci, viața veșnică se dobândește doar de cei care au folosit bine timpul vieții trecătoare de pe pământ prin rugăciune și fapte bune, prin pocăință, prin nevoință și prin mulțumire adusă lui Dumnezeu.
La final, Preafericirea Sa a îndemnat la conștientizarea darurilor primite de la Dumnezeu și a mulțumit pentru binefacerile primite în cei zece ani de slujire patriarhală.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de la El pentru rugăciunile sfinților care ne ajută adesea mai intens decât simțim noi ca să împlinim lucrarea sfântă a lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi.
După ceremonialul liturgic, în Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al Reședinței patriarhale a fost oficiată o slujbă de Te Deum, la care au participat ostenitorii de la Reședință și oficialități care dorit să prezinte mesaje de felicitare.
Sorin Ioniţe
Sursa: basilica.ro
-
Sfantul Grigorie Luminatorul
Publicat in : Calendar ortodox -
Catedrala Echmiadzin
Publicat in : Biserica in lume
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.