In anul 2011, pelerinii care au venit sa se inchine la moastele Sfintei Parascheva s-au putut inchina si la moastele Sfantului Policarp, Episcopul Smirnei. Sfintele moaste au fost aduse de la Manastirea Ambelakiotissa din Grecia de catre Inaltpreasfintitul Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos si Aghios Vlasios.

Cinstitele moaste ale Sfantului Policarp au fost aduse din Smirna de Arsenie si Samuil, monahi ai Manastirii Ambelakiotissa, in 1474 sau 1475, la 20 de ani de la infiintarea manastirii (1455). Monahii se aflau intr-o calatorie in Macedonia, Tracia si Asia Mica avand binecuvantarea Mitropolitului de Nafpaktos sa adune bani pentru manastirea Ambelakiotissa. In Smirna au cumparat moastele cu 100 de grosi care au ramas in patrimoniul manastirii. Ele sunt un nepretuit tezaur atat pentru manastire, cat si pentru intregul Nafpaktos. Mana dreapta a Sfantului Policarp se pastreaza intr-un suport lucrat in aur si argint. Pe ferecatura este gravata scena Buneivestiri a Nascatoarei de Dumnezeu si cuvantul Arhanghelului: „Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri”. Pe cealalta latura exista o inscriptie din 1 mai 1792: „Aceasta mana a Sfantului sfintit Mucenic Policarp, relicva a Manastirii Ambelakiotissa din Kozitsa. S-a argintat pe cheltuiala Preacuviosului ieromonah Grigorie Plataniotos si prin lucrarea aurarului Panaghiotis Damianopoulos din Kozitsa”.

Moastele sunt asezate intr-o racla de argint pe care se afla urmatoarea inscriptie cu data de 1 noiembrie 1792: „Ofranda catre Sfantul Policarp din partea preacuviosului ieromonah Grigorie si a confratilor sai, Arsenie, Neofit si Anania de la Manastirea Kozitsa a Adormirii Maicii Domnului, Ambelokiotissa. Lucrare a lui Damian din Kozitsa”. Laturile raclei au fost inscriptionate de un artist remarcabil cu 36 de reprezentari ale vietii lui Hristos, a Maicii Domnului si cu chipuri ale sfintilor. Este o impresionanta opera de arta. In Duminica Mironositelor (Duminica a treia dupa Sfintele Pasti), cinstita mana a Sfantului Policarp se aduce in Nafpaktos pentru inchinarea credinciosilor. Egumenul Manastirii Ambelakiotissa preda moastele Sfantului Policarp in mainile Mitropolitului si acesta purtandu-le cu evlavie si urmat de toti inainteaza si intra in catedrala mitropolitana a Sfantului Dimitrie. Dupa vecernia, paraclisul si predica despre viata si ofranda sfantului, urmeaza procesiunea cu sfintele moaste pe strazile orasului.

Anul acesta, pelerinii care vor veni sa se inchine la moastele Sfintei Parascheva se vor putea inchina si la moastele Sfantului Policarp, Episcopul Smirnei, care vor fi aduse de la Manastirea Ambelakiotissa din Grecia de catre Inaltpreasfintitul Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos si Aghios Vlasios.

Sfantul Policarp al Smirnei

Sfantul Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei (in prezent orasul Izmir, Turcia), s-a nascut in jurul anului 69 si a murit in 156. Parintii lui, Pancratie si Teodora, au fost la randul lor ucisi de autoritatile romane, mai exact de prefectul roman al Efesului, Marcius, din cauza faptului ca erau crestini. A fost crescut de o vaduva crestina, Calisto. Inca de mic a aratat o atat de mare dragoste pentru Hristos incat refuza sa participe la jocurile celorlalti copii, petrecandu-si timpul cu citirea Epistolelor Sfintilor Apostoli si cu rugaciunea. Virtutea milosteniei l-a caracterizat de mic. Atat de mult iubea sa faca milostenie – odata a golit hambarele casei dand toate bunurile saracilor si celor in nevoie – incat oamenii i-au schimbat numele primit la nastere, Pancratie (in cinstea tatalui ucis pentru Hristos) in Policarp care inseamna „cel bogat in rod”.

Cand sfantul a ajuns la varsta de 20 de ani a auzit ca Sfantul Ioan Teologul, unul din cei Doisprezece Apostoli, propovaduia Evanghelia in alte parti ale Asiei. Avand mare dorinta sa-l vada, a cerut voie si binecuvintare de la maica sa adoptiva si s-a alaturat Sfantului Apostol Ioan. Dintre ucenicii acestuia faceau parte si Ignatie al Antiohiei (numit de Traditia Bisericii si Teoforul) si fericitul Vucol. Impreuna cu dansii a urmat si dumnezeiescul Policarp, umbland din loc in loc, din tara in tara si multe patimind: suferea de foame, sete, goliciune si multe alte stramtorari, toate pentru propovaduirea cuvantului Evangheliei lui Hristos, ca si un apostol. Petrecand multa vreme in acest fel de nevointe, a venit porunca de la Domitian, imparatul Romei, ca Sfantul Ioan Teologul sa fie surghiunit in ostrovul Patmos, caci se auzise ca el intorcea pe inchinatorii la idoli, la credinta in Hristos. Dorind sa apuce calea surghiunului, a hirotonit pe fericitul Vucol arhiereu al Smirnei si l-a dat pe Sfantul Policarp drept ajutor al sau. Dupa moartea lui Vucol, episcop al Smirnei a fost numit Policarp. Sfantul Policarp a fost foarte iubit de mica sa turma de credinciosi, dar chiar si de multi cetateni pagani care pe de-o parte admirau nobletea purtarii si virtutea exemplara a sfantului, iar pe de alta parte se temeau de puterea sa, caci Policarp primise de la Hristos darul facerii de minuni: prin rugaciunile sale orasul Smirna a fost izbavit de un incendiu, tot datorita lui multi bolnavi au fost tamaduiti si multi pagani idolatri s-au crestinat, primind botezul din mainile sfantului episcop.

A fost arestat in timpul domniei imparatilor asociati Marcus Aurelius si Lucius Verus. Sfantul Policarp ar fi putut sa scape de persecutia autoritatilor romane impotriva crestinilor dar a ales sa moara pentru a fi mai repede alaturi de Hristos. Cand soldatii au sosit pentru a-l duce la inchisoare si apoi la judecata, Sfantul Policarp i-a asezat la masa si le-a cerut sa-i acorde o ora ragaz, timp in care el s-a rugat la Dumnezeu. In rugaciune a avut un vis profetic in care si-a vazut chipul in care va muri. La ancheta a refuzat sa jure pe destinul imparatului, sa aduca daruri de tamaie idolilor si sa-L insulte pe Hristos, motiv pentru care s-a dispus arderea sa pe rug. In timpul executarii pedepsei s-a produs o minune care i-a infricosat pe multi: focul rugului nu a ars trupul sfantului ci, dimpotriva, il apara ca o pavaza. Vazand ca sfantul nu poate fi ucis astfel, magistratul roman a ordonat sa fie injunghiat cu un pumnal. In acest chip si-a dat sufletul blandul Policarp, Episcopul Smirnei. Dupa aceasta, iudeii au rugat pe judecator ca sa nu dea crestinilor trupul lui Policarp, pentru ca, ziceau ei, il vor avea pe dansul ca dumnezeu, ca si pe Cel Rastignit. Sutasul, din porunca judecatorului, a ars trupul lui Policarp. Credinciosii din Smirna insa, adunand oasele lui cele mai curate decat aurul si mai scumpe decat pietrele cele de pret le-au dus la un loc cinstit. Biserica Ortodoxa il cinsteste pe Sfantul Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei in fiecare an la data de 23 februarie.

Biroul de Presa al Arhiepiscopiei Iasilor

• Acatistul Sfantului Policarp
  Publicat in : Acatiste
• Viata Sfantului Policarp
  Publicat in : Vietile sfintilor

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: