Miercuri, 30 iunie 2010, de la ora 12.00 la Manastirea Ramet, dupa oficierea Sfintei Liturghii, va avea loc slujba parastasului dupa Parintele Arhimandrit Dometie Manolache, duhovnicul manastiri, trecut la cele vesnice in data de 6 iulie 1975.
Arhimandritul Dometie Manolache a fost, asa cum afirma Parintele Dumitru Staniloae, „un erou al credintei, un suflet de mare sfintenie si puritate“. S-a nascut in satul Marculesti, la poalele Muntilor Panatau (jud. Buzau), in 15 octombrie 1924.
A fost cel de-al patrulea din cei doisprezece copii ai unor parinti evlaviosi si muncitori, care l-au crescut prin truda bratelor, in frica de Dumnezeu, in ascultarea si respectul celor mai mari, cu simtul raspunderii si al muncii. Parintele Dometie a simtit chemarea lui Dumnezeu inca de copil. In anul 1937 s-a inscris la Seminarul Teologic din Buzau, pe care l-a absolvit in 1945 ca sef de promotie. In acelasi an s-a inscris la Institutul Teologic din Bucuresti, iar in anul 1949 a fost declarat licentiat in Teologie, in urma prezentarii tezei de licenta Marturisirea Ortodoxa a lui Petru Movila, notata cu calificativul „Exceptional“. Hirotonit preot la 6 august 1949, in Manastirea Hodos-Bodrog, Parintele Dometie primeste duhovnicia in Catedrala Episcopala din Arad. Pe data de 14 septembrie a fost tuns in monahism la Manastirea Prislop, in acelasi timp cu colegul sau de facultate, viitorul Mitropolit Antonie Plamadeala, avandu-l drept nas de calugarie pe Parintele Arsenie Boca. Desi avea doar 25 de ani, patruns adanc de responsabilitatea luata inaintea lui Dumnezeu, a respectat cu strictete cele trei voturi monahale, aplicandu-le in mod consecvent, fara sovaire, in duh de smerenie si jertfa totala. Ramane la Prislop pana in 18 mai 1952, cand se transfera la Manastirea Afteia - Cioara.
Abia la 1 martie 1959 este numit preot - duhovnic la Manastirea Ramet si parohia Ramet-Sat. In primii ani ai injghebarii manastirii, Parintele si cele 40 de maici au indurat multe nevointe. In anul 1960, luna mai, in urma decretului 410, maicile au fost nevoite sa plece pe la casele parintilor sau sa lucreze in lume, manastirea fiind desfiintata. Pribegia a durat pana in 1969, timp in care cea mai mare parte din ele au lucrat intr-o sectie de covoare ce apartinea Cooperativei Record din Aiud. In tot acest timp, Parintele Dometie si-a intarit obstea risipita in tara, iar maicilor din Aiud le-a cumparat doua case in care sa locuiasca impreuna.
Sursa: Radio Reintregirea
.
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.