Mesajul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la slujba de inmormantare a Parintelui Arhimandrit Justin Parvu, joi, 20 iunie 2013:
In perioada plina de lumina dintre sarbatoarea Inaltarii Domnului la Cer si sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh a trecut la cele vesnice Parintele Arhimandrit Justin Parvu, staretul-ctitor al Manastirii Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil de la Petru Voda, judetul Neamt, si duhovnic apreciat de numerosii sai fii duhovnicesti.
Format in atmosfera de rugaciune si inalta traire spirituala a Manastirilor Durau si Cernica, cunoscute vetre monahale din perioada interbelica, Parintele Justin a indurat, cu multa credinta, incercarile temnitelor comuniste de la Vacaresti, Jilava, Aiud si Suceava (intre anii 1948 – 1964), marturisind cu mult curaj dreapta credinta in vremuri de incercare.
Ca detinut politic, a fost fortat sa lucreze in mina, iar apoi ca lucrator forestier, intr-o perioada in care multi monahi erau obligati sa-si paraseasca manastirile in urma promulgarii Decretului comunist 410⁄1959.
Biruind incercarile si nedreptatile vremurilor de prigoana, a revenit in viata monahala, slujind ca ieromonah la Manastirile Secu si Bistrita, iar din anul 1991 ctitorind, in apropierea satului sau natal, Manastirea Petru Voda si, mai tarziu, incepand cu anul 1999, in apropierea acesteia, Manastirea de calugarite Paltinu, in care a organizat si o casa pentru copiii saraci.
Monahul, oriunde s-ar afla, este intr-o permanenta lupta pentru dobandirea Imparatiei lui Dumnezeu si pentru a face cunoscuta lucrarea lui Dumnezeu celor din jurul lui. Misiunea lui este de a fi „lumina lumii si sarea pamantului” (Matei 5, 13-14), dar mai ales rugator permanent pentru mantuirea oamenilor.
Cand este chemat la slujire preoteasca, monahul devine iconom al Tainelor lui Dumnezeu, urmand cuvintelor Sfantului Apostol Pavel: „nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Hristos Iisus Domnul” (2 Corinteni 4, 5).
Parintele Arhimandrit Justin Parvu a dat speranta celor ce sufera, pentru ca el insusi a trecut prin suferinta. Celor care au urmat „calea cea stramta si cu chinuri” Dumnezeu le-a fagaduit: „le voi da in casa Mea si inlauntrul zidurilor Mele un nume si un loc mai de pret decat fii si fiice; le voi da un nume vesnic si nepieritor” (Isaia 56, 5).
Privind la lumina vietii sale si la multimea ucenicilor pe care Parintele Justin Parvu i-a indrumat pe calea mantuirii in Hristos, consideram ca trecerea sa la cele vesnice este o pierdere pentru viata si lucrarea pastorala a Bisericii, pentru monahismul romanesc si pentru multimea credinciosilor care l-au cunoscut.
In aceste clipe de vremelnica despartire pana la obsteasca Inviere, pentru ucenicii sai duhovnicesti raman ca mangaiere rugaciunea si aducerea aminte a cuvintelor ziditoare de suflet pe care le adresa tuturor.
Ne rugam ca Hristos Domnul, Cel rastignit, inviat si inaltat la Cer, sa odihneasca sufletul slujitorului sau Justin arhimandritul in loc luminat, in loc de odihna, de unde au fugit toata durerea, intristarea si suspinul; si sa-i ierte orice greseala a savarsit el cu cuvantul, cu fapta sau cu gandul, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni!
Vesnica sa-i fie pomenirea din neam in neam!
Cu parintesti binecuvantari si condoleante pentru obstea manastirii,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
-
Despre spovedanie si rugaciune cu parintele Iustin Parvu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Parintele Iustin Parvu a trecut la cele vesnice
Publicat in : Parinti -
Interviu cu Parintele Iustin Parvu - Dezmostenirea Ortodoxiei
Publicat in : Interviuri
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.