Parintele Paisie Aghioritul a fost pomenit in noaptea dintre 11 si 12 iulie la Manastirea “Sfantul Ioan Evanghelistul” din Suroti, de langa Tesalonic, cu ocazia implinirii a 19 ani de la trecerea sa la cele vesnice.

“Cuviosului Paisie Aghioritul (numele de botez fiind Arsenie Eznepidis), nascut in data de 25 iulie 1924, in comuna Farasa din Capadocia - Asia Mica, si caruia Sfantul Arsenie Capadocianul i-a proorocit atat numele, cat si faptul ca va imbratisa chipul ingeresc al calugariei.

Inca din anii copilariei, micul Arsenie a invatat de la mama sa cugetarea smerita (prin sfatul de a pierde intentionat la unele jocuri cu prietenii, pentru a-si invinge mandria), cat si infranarea, simplitatea si comportarea deosebita fata de semeni. La varsta de numai 15 ani, in urma unei rugaciuni staruitoare, viitorul monah Paisie il vede pe Mantuitorul Hristos, Care-l incredinteaza ca El este cu adevarat Dumnezeu si Om. Dupa indeplinirea serviciului militar, Arsenie se calugareste la Sfantul Munte Athos, unde este facut rasofor, primind apoi schima mica si numele de Paisie. De-a lungul vietii, Cuviosul a intemeiat trei manastiri si a restaurant un lacas de cult, punand in acelasi timp si temeliile duhovnicesti ale ucenicilor care veneau din toata Grecia si nu numai sa-i ceara sfat si binecuvantare. In ziua de 12 iulie 1944, in urma unei tumori canceroase, Cuviosul Paisie moare si este inmormantat fara ca nimeni sa stie la sfanta manastire de maici a Sfantului Ioan Teologul de la Suroti (Tesalonic). Dupa aflarea vestii trecerii la Domnul a Cuviosului, mii de oameni au luat cu asalt Manastirea de la Suroti, pentru a se inchina la mormantul celui ce intreaga viata si-a dedicat-o slujirii aproapelui".

"Cuviosul Paisie a oferit lumii, inainte de toate, invatatura sa, care nu este alta decat invatatura Bisericii si a Mantuitorului Iisus Hristos. Duhul cu care vorbea Cuviosul schimba vietile, intrucat el vorbea inimilor, iar cei care il ascultau inviau duhovniceste. In invataturile sale, a sustinut foarte mult familia, dand sfaturi parintilor, copiilor, cat si celor care doreau sa-si intemeieze o familie. Fiind mereu in slujba celorlalti, omul sacrificiului de sine, prin mainile Cuviosului Paisie lucrau insasi mainile Mantuitorului Hristos, Cel care l-a inzestrat cu putere multa. Chiar si in ultimele clipe ale vietii, desi era grav bolnav de cancer, parintele a stat, nu mai putin de 9 ore, de vorba cu un tanar bolnav psihic, care a venit sa-i ceara ajutorul. Aceste lucruri ne aduc certitudinea ca parintele Paisie, care spunea ca dragostea si smerenia aplicate in vietile noastre ne fac sfinti, a pasit spre calea sfinteniei, fiind doar o problema de timp pana la canonizarea sa".

"Nu de putine ori, Cuviosul Paisie Aghioritul spunea ca "lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l aiba omul in minte e ca totul i se cuvine celuilalt, caci tot ce facem ca sa-l odihnim pe fratele nostru este ca si cum o facem pentru Insusi Hristos". Un alt cuvant care a ramas in memoria ucenicilor e sfatul "daca nu poti sa faci un bine mare, fa un bine mic" sau ca "toti trebuie sa ne intoarcem spre eul nostru, sa-l analizam, si in modul acesta, vom avea motive sa plangem". Despre rugaciune Cuviosul spunea ca "trebuie sa ne rugam Domnului cum se roaga mamele pentru copiii lor bolnavi", iar referindu-se la sine spunea ca "eu sunt ca o cutie de conserva in lumina soarelui, pe care vazand-o cineva de departe stralucind, va crede ca e aur. Insa, apropiindu-se, acela va vedea ca nu e decat o cutie goala de conserva". (pr. Petru Sidoreac)

Sursa: ziarullumina.ro

.

• Parintele Paisie Aghioritul
  Publicat in : Parinti