La inceputul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), primul imparat roman care a recunoscut credinta crestina el impreuna cu Sf. Elena, mama sa credincioasa, au decis sa reconstruiasca orasul Ierusalim. Si-au facut un plan de a inalta o biserica pe locul patimilor si invierii Domnului pentru a sfinti din nou locurile legate de moartea si invierea Mantuitorului si a sterge manjirea pagana din sfintele locuri.
Imparateasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sf. Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care ii cerea sa o ajute pe mama lui in toate felurile posibile ca sa restaureze sfintele locuri crestine. Dupa sosirea in Ierusalim, imparateasa a inceput sa darame toate templele pagane si sa sfinteasca locurile murdarite de pagani.
In cautarea ei dupa Crucea Datatoare de Viata, imparateasa a cercetat mai multi crestini si evrei, fara sa afle nimic pentru mai mult timp. In cele din urma, un batran evreu numit Iuda i-a spus ca crucea era ingropata in spatele templului lui Venus. Sf. Elena a dat ordin sa se demoleze templul si sa se faca sapaturi pe locul acela. In scurt timp au gasit Golgota si Mormantul Domnului. Nu departe de acel loc au gasit trei cruci, o scandura cu inscriptia lui Pilat (Ioan 19:19) si patru piroane care au strapuns corpul Domnului.
Urmatorul pas era sa determine care era crucea rastignirii Mantuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, vazand un mort care era dus la groapa, a cerut ca acel om sa fie asezat pe rand pe fiecare din cruci. Cand corpul celui mort a fost asezat pe Crucea Mantuitorului, acesta a inviat imediat. Vazand invierea celui mort, toti au fost convinsi ca au gasit Crucea Datatoare de Viata. Cu mare bucurie, imparateasa Elena si patriarhul Macarie au inaltat Crucea astfel incat sa o vada toti cei de fata si sa o cinsteasca.
Sursa: Radio Reintregirea
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.