La data de 30 noiembrie Biserica Ortodoxa Romana il pomeneste pe Sfantul Andrei Saguna, Mitropolitul Transilvaniei.
Sfantul Ierarh Andrei s-a nascut din parinti tematori de Dumnezeu, ai caror stramosi erau vlahi sau aromani, vietuitori in Balcani, care, din cauza stapanirii turcesti, in veacul al XVIII-lea, s-au refugiat in cateva tari crestine, din Imperiul Austriac. Vrednica sa mama, Anastasia, a dat pruncului nou-nascut numele ei, care inseamna inviere. Dupa ce a venit pe lume Anastasie, la cativa ani tatal sau a plecat la cele vesnice. Astfel, Anastasia Saguna se regaseste in fata necazurilor vietii cu trei copii: Evreta, Ecaterina si Anastasie, ramasi orfani de tata.
Infruntand mari lipsuri materiale, a reusit sa faca din ei oameni crescuti in frica de Dumnezeu, pastratori ai sfintelor predanii ortodoxe.
Anastasie a fost dat sa invete la cele mai bune scoli ale timpului: scoala primara greco-valaha din Miscolt, intretinuta de parohia aromaneasca de acolo, gimnaziul inferior din Miscolt, gimnaziul superior (liceul) din Pesta (azi Budapesta), apoi la Universitatea din acel oras, unde a facut studii stralucite de Filosofie si Drept.
La indemnul evlavioasei sale mame, a plecat la Varset (in Banatul sarbesc de azi) si s-a inscris la Seminarul teologic romano-sarb de acolo. La absolvire intra ca frate in manastirea sarbeasca Hopovo, unde, la nici 25 de ani, a cerut sa fie tuns in monahism. A primit numele Sfantului Apostol Andrei, cel intai chemat.
In vara anului 1846 mitropolitul de la Carlovit l-a numit vicar general al Episcopiei romanesti vacante a Transilvaniei, cu sediul la Sibiu; in decembrie 1847 soborul protopopilor ardeleni l-a propus ca episcop, fiind confirmat de Curtea imperiala din Viena si hirotonit arhiereu de catre mitropolitul din Carlovit in Duminica Tomii a anului 1848.
Chiar in ziua hirotonirii a plecat spre Sibiu, unde poporul roman ortodox il astepta ca pe un izbavitor. S-a implicat direct si cu multa daruire in toate actiunile de reabilitare a identitatii culturale si spirituale a natiunii romanilor ardeleni, pe primul loc fiind recunoasterea lor ca natiune egala in drepturi cu maghiarii, sasii si secuii si desfiintarea iobagiei.
In plan bisericesc Mitropolitul Andrei Saguna a luptat cu mult curaj, timp de 15 ani, pentru iesirea Bisericii romanesti din Ardeal de sub jurisdictia Mitropoliei sarbesti de la Carlovit, sub care a fost asezata in mod abuziv de Curtea imperiala de la Viena.
Lupta lui a fost incununata de izbanda in decembrie 1864, cand s-a aprobat restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului (desfiintata in 1701 de autoritatile de stat de atunci), iar Andrei Saguna a devenit arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al romanilor din Ardeal, Banat si partile de vest (Crisana). El a intocmit apoi o lege de organizare, cunoscuta sub numele de Statutul organic, aprobata de un Congres national-bisericesc in anul 1868, prin care se prevedea autonomia Bisericii sale fata de stat, dar si participarea laicilor la conducerea vietii bisericesti, in probleme administrative si economice. Biserica din Ardeal s-a condus dupa acest statut pana in anul 1925, dar principiile lui de baza s-au pastrat si in Statutele urmatoare pana azi.
A fost un ales rugator si postitor, un desavarsit liturghisitor, predicator si pastor de suflete, care a pastrat in permanenta legatura cu clerul si credinciosii. A trecut la cele veşnice la 16/28 iunie 1873, fiind ingropat langa biserica mare din Rasinari, asa cum a randuit el insusi prin testament, fiind prohodit de un singur preot, fara predica si fara pompa. Cu toata smerenia lui, cu adevarat calugareasca, poporul dreptcredincios l-a cinstit cum se cuvine si dupa moarte, socotindu-l intre cei mai de seama ierarhi pe care i-a avut Ardealul.
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in randul Sfintilor in anul 2011, randuindu-i pomenirea in ziua de 30 noiembrie.
Sursa: Radio Reintregirea
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.