Cuvantul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la slujba de inmormantare a Mitropolitului Bartolomeu Anania, oficiata in Catedrala Mitropolitana din Cluj, 3 ianuarie 2011:

In Biserica Ortodoxa slujba de inmormantare a ierarhilor este de fapt slujba de inmormantare a monahilor. Este o slujba sobra, patrunsa de duhul smereniei si al pocaintei, de cerere a iertarii pacatelor si a odihnei in lumina si bucuria sfintilor. Continutul acestei slujbe ne arata ca, in fata realitatii mortii, ca despartire a sufletului de trup si a trupului de cei vii, omul muritor revine la esentialul vietii sale, si anume legatura sa cu Dumnezeu Cel Nemuritor, Izvorul vietii vesnice. De ce? Pentru ca in clipa mortii sale fizice omul traieste totala sa neputinta in a-si prelungi viata si simte totala sa singuratate, fiind despartit de toti cei pe care i-a cunoscut in viata pamanteasca.

De aceea, omul credincios, decedat sau adormit in Domnul, adica in starea de rugaciune catre Hristos-Domnul Cel Rastignit si Inviat, poate fi ajutat doar de rugaciunea Bisericii, adica a sfintilor din ceruri si a credinciosilor rugatori pe pamant, pentru ca sufletul lui sa fie primit in odihna celor mantuiti.

Cand se desparte de lumea aceasta sau de viata pamanteasca, omul nu ia cu el nimic din bunurile materiale adunate in jurul sau, ci doar lumina credintei, a gandurilor, a cuvintelor si a faptelor bune adunate in sufletul sufetul sau. De intensitatea acestei lumini depinde si intensitatea fericirii sufletului sau in viata cereasca din Imparatia lui Dumnezeu, care „nu este mancare si bautura, ci dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant”, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel (Romani 14, 17).

Insa lumina pe care o aduna omul in sufletul sau nemuritor in timpul vietii pamantesti si o ia cu el dupa despartirea sa de trup se arata si in timpul vietii sale pe pamant. In acest sens, Mantuitorul Iisus Hristos spune: „Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat vazand ei faptele voastre cele bune sa preamareasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Lumina spirituala pe care o raspandeste omul in jurul sau in timpul vietii pe pamant, este, de fapt, lumina harului dumnezeiesc pe care omul credincios si harnic, intelept si darnic l-a facut roditor de fapte bune. Cu alte cuvinte, aceasta lumina este lumina virtutilor sau a roadelor Duhului Sfant in om (cf. Galateni 5, 22-23), impartasite semenilor prin starea duhovniceasca a vietii sale, prin cuvintele si faptele sale.

Prin urmare, cand un om se muta din viata pamanteasca la cele vesnice, Biserica si cei care l-au cunoscut se roaga pentru iertarea pacatelor lui si pentru odihna sufletului sau, iar apoi evidentiaza lumina adunata in sufletul sau si raspandita in jurul sau, ca fiind binecuvantare, binefacere si mostenire spirituala pentru contemporanii sai si pentru generatiile viitoare.

In cele ce urmeaza vom evidentia, concentrat si ilustrativ, lumina personalitatii Arhiepiscopului si Mitropolitului Bartolomeu Anania ca fiind: un distins om de cultura, un aparator statornic al traditiei ortodoxe romanesti si un inflacarat patriot roman.

Ca om de cultura, cunoscut mai intai sub numele de Valeriu Anania, el a fost pasionat permanent de literatura (proza si poezie) mai ales de dramaturgie. Acestei mari pasiuni literare i-a acordat timp mult si efort sustinut, poate mai mult decat elaborarii de studii si articole teologice. Desigur, scopul efortului sau literar nu a fost unul pur artistic, deoarece, mai ales in timpul comunismului din Romania, omul de cultura crestin trebuia sa depuna un efort deosebit pentru ca valoarea sa intrinseca sa fie remarcata, recunoscuta si respectata. Cu alte cuvinte, prin opera sa literara bogata, Valeriu Anania si apoi Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu Anania, devenea, de fapt, un misionar crestin ortodox printre intelectualii romani, scriitori si poeti, ajutandu-i, direct sau indirect, sa inteleaga ca legatura dintre credinta si cultura in istoria si viata poporului roman este mai tare si mai benefica decat orice ideologie politica venita din exterior. Pe de alta parte, talentul sau literar l-a ajutat sa devina si un predicator talentat, care folosea adesea metafora sau expresia artistica pentru a sublinia legatura dintre credinta crestina si viata cotidiana a omului din societate. Talentul sau literar s-a remarcat, de asemenea, in diortosirea cartilor de cult pe cand lucra la Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa al Patriarhiei Romane, precum si in diortosirea Sfintei Scripturi, aceasta fiind publicata ca editie jubiliara, la inceputul mileniului al treilea crestin (2001).

O frumoasa sinteza intre traditia ortodoxa romaneasca a acatistelor liturgice si poezia sa este lucrarea „File de acatist”, dedicata Sfantului Martir Ioan Romanul (Valahul) si Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica. „File de acatist” reprezinta o transfigurare a poeziei in rugaciune, pentru a invesmanta sufletul evlavios al cititorului in odajdiile de lumina si bucurie ale comuniunii sfintilor.

In plan editorial, talentul sau literar s-a remarcat in supravegherea atenta a calitatii publicatiilor de la Centrul Eparhial Cluj, precum si in interventiile sale publice la radio si televiziune.

Ca aparator statornic al traditiei ortodoxe romanesti, Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu s-a inscris cu fidelitate in linia marilor ierarhi ortodocsi romani, care au evitat, in acelasi timp, pietismul crispat pe orizonturi minore si secularismul devastator de valori spirituale. In felul acesta, el a confirmat specificul Ortodoxiei romanesti, care „imbina simtul rasaritean al misterului (al tainei) cu luciditatea latina” – dupa cum intelept se exprima Parintele Dumitru Staniloae.

In aceasta privinta, el cultiva constant legatura dintre credinta si cultura, dintre Liturghie si filantropie, dintre viata spirituala a Bisericii si activitatea ei sociala. Din acest motiv, trebuie evidentiate dorinta si eforturile multiple ale ierarhului carturar de a construi biserici noi acolo unde era nevoie de ele, in orase si sate, dar si de a organiza institutii si programe social-filantropice pentru a ajuta pe cei aflati in dificultate.

Adesea, pastrarea si promovarea traditiei ortodoxe romanesti se manifesta si in atitudinile sale ferme privind valoarea familiei crestine traditionale, calauzita de invatatura morala a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti, care apara sfintenia si unitatea familiei, darul sacru al vietii copiilor inca din momentul zamislirii lor, demnitatea persoanelor bolnave si varstnice, a oamenilor saraci s.a.

Totodata, el aprecia rolul manastirilor in pastrarea si promovarea credintei ortodoxe, a spiritualitatii si culturii romanesti incurajand infiintarea si organizarea de noi manastiri si schituri. Cat priveste dialogul si cooperarea cu alti crestini, el cerea ca acestea sa nu se realizeze pe baza de compromis teologic sau etic, ci pentru a contribuii la binele comun al societatii.

Ca inflacarat patriot roman, care a trait nu numai in libertate, ci si in timpul mai multor dictaturi, unele de dreapta, altele de stanga, el a militat pentru pastrarea credintei, libertatii si demnitatii poporului roman.

Inca din timpul studentiei sale clujene, el a respins ideologiile totalitare si opresive ale vremii. Aceasta atitudine ferma i-a adus uneori suferinta, alteori apreciere. Totdeauna, insa, el avea constiinta ca apara valori esentiale, si anume, credinta si fiinta neamului, care nu pot fi negociate, nici relativizate, pentru castig imediat.

Dragostea sa fata de Biserica si popor s-a vazut in ultimii ani si in faptul ca era intolerant fata de coruptie, la orice nivel si in orice institutie s-ar practica aceasta, deoarece mita, coruptia, nedreptatea si frauda unora desconsidera valori si competente ale altora, deterioreaza relatiile comunitare sau sociale si slabesc demnitatea si unitatea unui popor.

Patriotismul sau a fost remarcat si in anii petrecuti in diaspora romana, ale carei rani adanci le-a trait si le-a deplans. Acestea, insa, l-au sensibilizat si mai mult in efortul sau de a pastra si cultiva comuniunea cu Biserica Ortodoxa Romana din tara in vremuri grele pentru aceasta.

Ca patriot luptator in cuvant, el milita adesea pentru o etica a actului politic, intrucat acesta poate avea consecinte pozitive sau negative la nivel national sau international. Totdeauna, insa, patriotismul sau avea si o dimensiune pastorala.

In incheiere, consideram ca odata cu trecerea timpului lumina vietii sale pamantesti, lasata noua tuturor ca mostenire spirituala, va rodi in cei care au cunoscut-o precum si in cei care o vor cunoaste din studierea operei sale.

Pentru lumina aceasta pe care Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu o lasa acum mostenire spirituala Bisericii si poporului roman, cu profunda recunostinta si pretuire, ierarhi, cler si popor ne rugam lui Dumnezeu, Parintele luminilor, de la Care vine toata darea cea buna si tot darul desavarsit (cf. Iacob 1, 17), sa aseze sufletul sau in lumina neinserata si pacea netulburata a Imparatiei Preasfintei Treimi, in fericirea vietii ceresti, „unde dreptii ca luminatorii vor straluci!”

Vesnica lui pomenire din neam in neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sursa: basilica.ro

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: